Privesc adanc la tot ce-am scris si vizualizez stropi de litera pe pleoapele inlacrimate ce-si duc viata incercanata prin oboseala unui viz profund... Ma uit la ceas, privesc ecranul unui telefon cu ironia cu care si lumina sa imi surade... Scanteile de raze X sau Gamma sau de care or fi imi lumineaza campul spectral si imi inunda ochii intr-un alt stil de albastru colorat numai de firea ta.. Imi sterg pata de pe asternut si din oras si din comoara te chem iar intr-un strigat mut sa te omor ca sa-ti trimit renasterea in alt cotlon de zare acolo unde nu vei mai striga numele meu pierdut in vechile mitologii sanscrite prin copacii scrijeliti de vremuri unde un cod de simtire si finete s-a iscalit neinteles pe inima singuratica umbland cu poezia printr-o alta biblioteca sau prin lanuri de povete adunate in concentratia minunilor abundente.
Un ochi amarnic nefolositor lacrimilor isi face auzita vizibilitatea prin picaturile sarate o catastrofa naturala, o inundatie nociva, un vaiet deznadajduit si mortii impaciuiti de nelinisti apuse cufundate intr-o intensitate asuprita de jaratecul cenusiu al orelor trecande... Ar fi fost senin si cerul daca soarta nu ar fi plans pe el atata arta si probabil zeii ar fi adus ei insisi ofranda propriei creatii, muritorilor de rand daca nu ar fi fost prea ocupati sa-si construiasca templul, fortareata lor de aparare... se apara si ei de propriile forte asa cum ar fi trebuit sa stim deja caci noi suntem aceia ce-si fabrica lacrimile din substante interne care se gasesc acolo in mod inconstient.
Dorm somnul agitat de comparatii zdruncinate si ma spal iar si iar intr-o lumina vie, renasc si mor in alta poezie cu ceea ce e dat in speta mie.... Si poate daca voi atinge iar o mana calda ce-mi va da crezare o voi lua cu raceala interioara intr-o amintire uitata si o voi strange intr-o siguranta precara pana la stingerea vietii mele infinite....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu