EVERARD

Everard:
Intr-o noapte a singuratatii divine, privind spre bolta instelata a celor visatori ma cufund in tine, toropeala somniferica asemenea unui cantec hipnotic. Ma aplec spre tine, dulce revelatie a noptii lepadand spada si platosele, uitandu-le departe in razboi, abandonandu-le pe ele impreuna cu toata forta mea, lasandu-ma invins de farmecul tau ce cheama, cheama cu un sunet asurzitor de harpa languroasa...... 
Noaptea:
Everard, imagine a devotamentului sangeros, tu sfinte razboinic al temerii, trebuie sa dormi pe vecie in aceasta clipa de taina cu stele si luna ca ingeri pazitori, cu aerul ca sfetnic de taina ce-ti va duce gandul in zari indepartate iar soaptele pe culmi secrete ... Ca giulgiu fie-ti pamantul ca straja sa-ti fie ostirea ce te va plange maine cu cantece inalte spre ceruri ridicate anume pentru tine.
Arunca acum spada, marite cavaler cufunda-te in pace si lumina , acum ai castigat eterna nemurire in amintirea lor caci rana ta e marturie vie a ceea ce ai patimit si-ai suferit.
Everard:
Tu, noapte sa le spui ca peste ei eu voi veghia cu scutul protector al vesnicei credinte, cu inima cea franta ce spera sa invinga, cu ploaie si cu vant spre cetele straine, cu melodii si cant spre tristele ruine, si trandafiri divini sa se astearna pe acest loc pe care m-odihnesc in taina...



O ultima suflare si s-a dus
Inspre regatul zeilor de sus
Cu protectoarea noapte stand la sfat
Iubind un vis mort si nevinovat

Pe drumul sau o rana l-a rapus
Cu sange rosu ca un pasional apus
Spre nestiinta a plecat spasit
Dar pentru tine el a biruit.

Sa-i fie calea lapte si uitare
Sa-i fie suferinta trecatoare
Sa-i fie un mister indepartat
Tot ceea ce in urma a lasat.

Sa plece dintre noi fara regrete
Si lui greselile sa i se ierte
Marite cavaler, tu, Everard!
Fara sfarsit e drumul tau curat.

GLITTER

Glitter glitter straluceste ca si clinchetul unui clopotel... 
glitter glitter peste ceea ce desenez pe foaie... foaia nu are sentimente ea straluceste si atrage priviri.
Glitter-Glitter-Glamm-Glow-Groove grimase anxioase aruncate cu dispret catre o oglinda stearsa.. Oglinda e dura e rea e meschina reflecta neadevarul sub forma chipului pe care nu-ti doresti sa-l vezi.
Glitter-Glitter anticlasicism omul domina universul...haos patat cu cioburi de oglinda.. un ciob de suferinta un puzzle pierdut intr-o amintire
Glitter-Glitter cauta-ti fata ... te reconstruim din cioburi si din ipsos
Glitter-Glitter iata ochii cum stralucesc... stralucesc pe foaie, in oglinda in departare in apropiere...
Glitter-Glitter iata noua creatie... un om perfect si stralucitor..
Glitter, raiul pe pamant. a doua Facere a Lumii de data aceasta creem  lumea vazuta si cea supravizualizata... Creem stralucire pe cant de unghie, pe muchie de cutit pe timpul de acum spre epoca viitoare.
Glitter-Glitter Shine-Show-Sweet-Sticky-So..... score your gole..
Glitter+Glitter, mijloc de imbarbatare, raspuns la toate intrebarile actualitatii, perceptie asupra lumeii supravizualizate , dorinte si aspiratii, mijloc/mod/prilej de expunere, publicitate, pubertate neterminata, TERMINA O DATA!! de doua ori, de trei ori...VANDUT!! vanzator de frumusete, frumoasa-i viata, viata uneori stresanta, stress existent sau nu, NUU!! Nul , zero , zen, minimalism si peste toate acestea...CORTINA VA ROG!! CORTINA SUB FORMA UNEI PLOI DE GLITTER

Nota:
Glitter=sclipici (in aceasta compunere vazut ca sclipici decorativ, folosit in exces sau o obsesie a celor ce vor sa-si creeze o imagine falsa)

GANDURI DISTRUCTIVE...

Desprinse probabil dintr-o scriere misterioasa si veche a gandurilor insirate pe masa judecatii sunt si ale mele cugetari sentimentale puse inaintea balantei de fier dura ca dreptatea si gratioasa ca o lebada. Aceasta se inclina spre pierzania mea, spre descatusarea totala a pedepsei capitale, spre plansetul nelamurit al unui manunchi de spini fara trandafir.
Razele de luna se preling acum dansand feminin si jucaus pe langa partenerii subtiri dar negri in chip de zabrele ce-mi stau de straja in ultima mea noapte de taina, iar eu, dormind frumos pe pat de vise eliminand prin somn tot raul ce l-am pricinuit reusesc sa uit pentru un negru moment de ghilotina ce ma astepta cu raceala unui prieten sincer si fidel ce avea sa ma duca undeva departe....
Luna coboara incet, lasand Europa iubirii ei eterne, soarele care o urmeaza timid si rosu ca o rana insangerata la rasaritul splendid si glorios al renasterii umane, trezirea din letargia somnului pentru inca douasprezece ore de judecata pura.
Luna merge sa odihneasca acum alte continente cu prezenta ei divina iar soarele aduce dupa el pentru mine emotie si suferinta.
Se deschid pleoapele celui vinovat probabil in acelasi timp cu ale inocentilor sau cu ale celor ce suferisera de pe urma mea.... se trezeste cel ce are sa moara... vad preotul cu mine si ma mira asemanarea dintre noi... el traieste-ntr-o chilie, eu intr-o celula am  stat o noapte... domeniul nostru de viata in orele de intuneric a fost probabil asemanator in ceea ce priveste masurile matematice. Sa fie asta o asemanare ce ma poate salva?? Nu... nu vreau sa ma spovedesc... Ce am sa spun?? Ca sunt un criminal? Asta e deja stiut... Sa strig in gura mare SUNT NEVINOVAT!!! Si cine ma va crede?? 
Strig GATA cu sange rece si ma indepartez usor apoi prin spatele parintelui ma strecor cu delicatete lovesc, strivesc fac ce-am stiut mai bine-n viata . Gasesc spre stupoarea mea un bricegus de autoaparare pe care preotul il avea asupra sa asadar iata si raul unui om de bine iata ce zace intr-o fata bisericeasca... O mantie sacerdotala ce ascunde un posibil ucigas mic, delicat si fragil la prima vedere decorat anume pentru cei firavi si drepti. Fara ganuri il iau in mana si simt ca miroase a mir si a tamaie... Ini fulgera prin minte zeci de ganduri care ma sfintesc inainte de stingerea mea, botezandu-ma cu propriul sange intr-o baie de necunostinta si nelinisti. Cad . Preotul dispare in neant iar eu in intunericul profund nu mai caut nici nu  mai gasesc.
Nu stiu spre ce ma-ndrept dar am facut ce am stiut mai bine, ce am facut eu toata viata. Am taiat exact in locul sigur... N-am murit de mana lor, ci de a mea... Am murit asa cum am trait... AM MURIT DE MANA UNUI CRIMINAL...

GROAZNIC DE REAL ESTE TERIBILUL FANTASTIC (SAU BAL CU MASCA DE FARD)

REGULAMENT STRICT:
SE IA O CARTE DE PE MASA DE JOC.... ATENTIE UNA NU MAI MULTE (CARTILE FIIN LIPITE INTRE ELE) ASADAR CINE IA MAI MULT DE UNA RISCA MULT...


Habar nu stiau ce risca bietii oameni asezati la masa de joc, inspirand fericirea unei petreceri, simtind pulsul agitant si ascultand tipetele frenetico-adrenalinice ale dansatoarelor in rochii de matase purpurie. Eh, si ce daca au citit regulamentul? Era prea amuzant sa stai acolo la masa, sa te uiti la toate sufletele care se perindau in jurul tau, fiecare cu gandurile, calitatile si defectele proprii, fiecare cu cel putin un motiv de tristete care nu putea fi vazut din  cauza mastii de fard de pe fiecare obraz palid cu tenta cenusie. Gandul ca lucruri iesite din comun se puteau petrece in acel loc era exclus din orice minte prezenta la eveniment. Regina balului, care inspaimanta prin frumusete se intorcea, se invartea, facea piruete gratios de grotesti proiectata cu lipici in mijlocul salii de petrecere imbracata intr-o rochie de o culoare sclipitoare, starnind in mintile privitorilor o aparitie fantomatica si halucinogena. Era exclusa invidia pentru o persoana necunoscuta oricat de frumoasa ar fi fost nimeni nu o putea uri pentru asta...
Daca urasti pe cineva il urasti pentru o fapta sau pentru caracter si nu pentru un concept sau o notiune care-l defineste... asa gandea si filosoful , cel mai atent observator al paradei monstruase de clovni. El urmarea atent de la masa de joc si fiind imbatat de un coctail perfect rezultat din combinatia zecilor de pahare de wiskey pe care le consumase amestecate cu eternul sau tumult de ganduri si intrebari ce veneau din partea lui una dupa alta ca perlele insiruite pe un lantisor, uita regulile si ridica in mainile sale mici toate cartile asezate pe mijlocul mesei. Le trimise spre cer ca un tunet iar ele coborara inapoi ca un fulger sfidand legile fizicii (lumina/sunet) inversand universul oricarui observator si transformand agonia intr-un joc prelung de carti, numere, amintiri si sentimente.
Regina balului nu se misca din loc. Repeta la nesfarsit multumirile pe care le adresase in limba spaniola organizatorilor argentinieni dupa ce isi primise coroana si titlul binemeritat. Starea ei de soc era molipsitoare caci privind-o toata lumea intra intr-o transa haotica a dezbinarii.
TREBUIE SA TE TII TARE, FIULE asa spunea unchiul mereu cand nepotul iubit trecea prin ceva dureros. Deviza magica insa aici era incalcata... Mastile de fard cazura de pe fetele tuturor iar ultima pachetul de carti lipite inca aratau ultima piesa cazuta cu fata in sus pe care scria...  AI PIERDUT JOCUL... TI-AI PIERDUT MINTEA. Se vedea clar ca fiecare incerca din rasputeri sa recupereze un fir de personalitate dar totul era zadarnic. Punand  in nestire mana pe foaia cu  regulamentul, filosoful descoperi brusc o pata de i ncredere pe care o facu sa creasca oferindu-le tuturor speranta care ii trecu pe toti de cealalta parte a luminii in pace si liniste.
Constatarea de a doua zi a fost o crima in masa doar atat nimic mai mult... 
Cortegiile insa nu transportau oameni otraviti cu substante chimice ci cu propria neincredere si nestapanire de sine