Desprinse probabil dintr-o scriere misterioasa si veche a gandurilor insirate pe masa judecatii sunt si ale mele cugetari sentimentale puse inaintea balantei de fier dura ca dreptatea si gratioasa ca o lebada. Aceasta se inclina spre pierzania mea, spre descatusarea totala a pedepsei capitale, spre plansetul nelamurit al unui manunchi de spini fara trandafir.
Razele de luna se preling acum dansand feminin si jucaus pe langa partenerii subtiri dar negri in chip de zabrele ce-mi stau de straja in ultima mea noapte de taina, iar eu, dormind frumos pe pat de vise eliminand prin somn tot raul ce l-am pricinuit reusesc sa uit pentru un negru moment de ghilotina ce ma astepta cu raceala unui prieten sincer si fidel ce avea sa ma duca undeva departe....
Luna coboara incet, lasand Europa iubirii ei eterne, soarele care o urmeaza timid si rosu ca o rana insangerata la rasaritul splendid si glorios al renasterii umane, trezirea din letargia somnului pentru inca douasprezece ore de judecata pura.
Luna merge sa odihneasca acum alte continente cu prezenta ei divina iar soarele aduce dupa el pentru mine emotie si suferinta.
Se deschid pleoapele celui vinovat probabil in acelasi timp cu ale inocentilor sau cu ale celor ce suferisera de pe urma mea.... se trezeste cel ce are sa moara... vad preotul cu mine si ma mira asemanarea dintre noi... el traieste-ntr-o chilie, eu intr-o celula am stat o noapte... domeniul nostru de viata in orele de intuneric a fost probabil asemanator in ceea ce priveste masurile matematice. Sa fie asta o asemanare ce ma poate salva?? Nu... nu vreau sa ma spovedesc... Ce am sa spun?? Ca sunt un criminal? Asta e deja stiut... Sa strig in gura mare SUNT NEVINOVAT!!! Si cine ma va crede??
Strig GATA cu sange rece si ma indepartez usor apoi prin spatele parintelui ma strecor cu delicatete lovesc, strivesc fac ce-am stiut mai bine-n viata . Gasesc spre stupoarea mea un bricegus de autoaparare pe care preotul il avea asupra sa asadar iata si raul unui om de bine iata ce zace intr-o fata bisericeasca... O mantie sacerdotala ce ascunde un posibil ucigas mic, delicat si fragil la prima vedere decorat anume pentru cei firavi si drepti. Fara ganuri il iau in mana si simt ca miroase a mir si a tamaie... Ini fulgera prin minte zeci de ganduri care ma sfintesc inainte de stingerea mea, botezandu-ma cu propriul sange intr-o baie de necunostinta si nelinisti. Cad . Preotul dispare in neant iar eu in intunericul profund nu mai caut nici nu mai gasesc.
Nu stiu spre ce ma-ndrept dar am facut ce am stiut mai bine, ce am facut eu toata viata. Am taiat exact in locul sigur... N-am murit de mana lor, ci de a mea... Am murit asa cum am trait... AM MURIT DE MANA UNUI CRIMINAL...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu