Intr-o zi luminoasa, atunci cand infinitul isi arata splendoarea, cand stralucirea nu mai este orbitoare, cand intrebarea ta a capatat un raspuns iti dai seama ca pe acest pamant plin de stropi de ploaie rece ce impietreste inimi nevinovate s-a mai nascut un filosof. Tie iti este destinata calatoria cea mare pe care trebuie sa o faci din dorinta ta de a cunoaste. Tu vezi natura in chipurile ei adevarate si simti viata din tot ceea ce misca desi noi ceilalti ne uitam cu nepasare sau fara sa intelegem. Tu esti singurul care a inteles adevarul asa cum este el. Ai vazut in drumul tau cum s-au deschis portile fericirii, ai gasit lumina acolo unde toti credeau ca e intuneric. Ai asteptat ca tu sa poti face ceva inainte de a astepta-o de la altii si te-ai calmat tu inainte de-i linisti pe cei din jur. Ai daruit printr-o vorba un nou univers, o noua viziune. Ai cugetat pentru omenire si toate astea din pura dragoste si compasiune. Tu nu privesti cu suparare la cel ce nu stie ci cu speranta ca va fi mai bun. Prin puterea mintii, tu atingi ingerii cu mana in fiecare zi. Gandul tau ajunge in neant atunci cand tu vrei asta. Nu te superi daca altii nu te inteleg. Te impaci cu tine si ai asupra ta ca semn norocos astrii cei calauzitori spre bine. Intregul cer este de partea ta, iar tu, singurul care-l poti atinge astazi ne impartasesti din cunostintele tale. Ziua de astazi va ramane in istorie peste mii de ani. Oamenii vor scrie carti despre tine si cuvantul tau. Vei vorbi cu talc pentru noi. Ne vei deschide mintile ferecate pana acum in intuneric. Vei simti bucurie atunci cand sufletul tau va zbura spre rai, iar altii de pe pamant iti vor calca pe urme. Vei tremura de emotie atunci cand vei vedea generatii intregi de oameni ce vor sa-ti fie discipoli si te vor urma cu caldura si aspiratii spre cunoastere. Tu. Acela ce a stiut sa gaseasca simplitatea profunzimii. Tu . Acela ce a gasit raspunsul propriilor intrebari framantatoare. Tu. Acela ce in inimile discipolilor dai arzi ca o flacara. Tu. Acela ce ai aprins lumina pentru omenire. TU ESTI ADEVARATUL FILOSOF CE NU VA MURI NICIODATA. TU VEI TRAI VESNIC, CACI VESNICIA TI-A FOST TINTA. DINTRE TOTI PAMANTENII TU AI AJUNS LA ABSOLUT SI LA CEEA CE TI-AI DORIT CACI AI FOST STAPAN PE TINE. NIMENI NU TI-A LUAT NIMIC IN VIATA FIINDCA SOARELE DE PE CER AL TAU A FOST IAR STELELE NOAPTEA PENTRU TINE STRALUCEAU.
Stai ore in sir si gandesti profund, discuti cu tine si cu cei din jur pentru a te cunoaste mai bine. Te alini cu cantecul ciocarliei ziua si al mierlei noaptea. Impartasesti tainele tale cu inteleapta bufnita si inchei fiecare lupta interioara a mintii cu ramura de maslin. Traiesti inconjurat nu numai de fiinte umane ci si de plante si animale care sunt tot atat de importante pentru tine. Nu ai dusmani. Nu urasti pe nimeni. Dar aliatii tai nu sunt mereu oamenii. Ii ai pe zei. ai legende si mituri cu tine intr-un cufar de aur incuiat cu o cheita fermecata ce se pastreaza mereu in suflet. tot timpul acolo pentru tine. Sa nu plangi, filosofule! Tu esti cel mai fericit om din lume. Tu vei fi mereu aici. Nu vei disparea niciodata asa ca nu fi trist,, filosofule, parinte nepretuit al intelepciunii!!!
vineri, 29 ianuarie 2010
joi, 21 ianuarie 2010
Jazz Night
E noapte. Nu chiar foarte tarziu, doar orele 21:00 P.M. Luminile de pe strada te calauzesc in drumul tau iar tu mergi visand, gandindu-te la meleagurile insorite ale Americii de Sud. Aproape ca nu observi masinile care trec pe strada, oamenii imbracati in fel de fel de costume, unii mai eleganti altii mai putin eleganti. Parca nici nu auzi voci pitigaiate de adolescente care chicotesc in parc asteptandu-si printii la intalnire, vocea unei afaceriste care dicteaza cu o voce grava si tacticoasa probabil unei subalterne la telefonul ei modern si dotat tot felul de cifre uriase fara noima. Multe lucruri se petrec in jurul tau, dar tu treci visator si diafan asemenea unei umbre transparente. Esti orb si surd la tot ceea ce exista. Pasii tai te duc intr-o directie. Parca te duci fara sa vrei si fara sa gandesti. Picioarele tale te poarta acolo, iar tu te conformezi, nepasator si palid.
Treci prin centrul orasului plin de lumini si stralucire, apoi mergi pe niste stradute mai intunecate pe unde nu trece aproape nimeni. Ajungi la destinatie. Locul unde ti-ai dorit atat de mult sa sosesti este o cafenea pe o strada abandonata si aparent nepopulata. Daca treci pe acolo nu observi cuvintele scrise cu auriu intr-un stil englezesc si delicat:''JAZZ CAFE''.
Deschizi usa masinal si intri in local. Primul lucru care te loveste este o unda de caldura si un miros puternic de esenta de trandafir din narghilele amestecat cu ceva cafea braziliana. Iti lasi haina elegant pe un scaun confortabil negru si tapitat cu piele. Se vede pe tine ca porti haine foarte scumpe si esti un visator bogat si rafinat. Iti comanzi o cafea italienCeasca tare cu frisca si niste biscuiti belgieni. Comanda ta soseste mai repede decat te asteptai. Sorbi din cafea aparent netulburat.
Vine o formatie de soul. Dupa programul de pe masa care ti-a fost strecurat pe tava argintie langa ceasca de portelan si farfurioara de cristal pentru biscuiti, chelnerul ti l-a pus si pe acesta. Te uiti atent si il recunosti deja pe chitaristul din poza despre care scrie ca este un consacrat muzician. Dupa ce instrumentele se aseaza si echipa tehnica isi termina activitatile, chitaristul impreuna cu ai sai se aseaza la locurile destinate lor. In scena apare si o solista care nu a fost prezenta in poza trupei din program. Tu nu iti poti lua ochii de la ea.
E inalta, slabuta, imbracata intr-o rochie visinie lunga si bufanta. E machiata discret dar frumos iar in jurul ei pluteste un parfum floral si delicat fiindca scena e destul de aproape de tine. Cantecele lor curg ca un rau unul dupa altul, iar solista, cu o gratie inascuta si un talent extraordinar canta asemenea unei privighetori. Ultimul cantec, o balada dedicata iubirii pierdute o face si pe ea la sfarsitul reprezentatiei sa izbucneasca in lacrimi.
Mergi spre ea. O iei de mana si i-o saruti. Cu respect si diplomatie ii spui cat o admiri iar ea iti multumeste angelic, zambeste, iti da un autograf si te saruta pe obraz.
Tu pleci emotionat de acolo si timp de cateva zile nu poti sa-ti iei gandul de la ea. Te duci la cafenea si te interesezi de trupa in care a cantat si ea dar ti se spune ca ei s-au despartit si ca ea s-a retras din muzica. Pentru o vreme o uiti.
Doi ani au trecut de atunci, iar tu, butonand televizorul o gasesti la stiri. E imbracata exact in rochia ei visinie care te-a facut sa o admiri ca pe o zeita a gratiei. Ea primeste premiul pentru cea mai buna cantareata de Jazz . Nu-ti mai incapi in piele de fericire, iar dupa ce o cauti pe internet si primesti informatia ca ea si trupa ei vor concerta din nou la JAZZ CAFE sambata seara iti modifici tot ceea ce aveai planificat pentru acea noapte , iti iei cel mai bun costum si te indrepti spre cafenea cu o exuberanta copilareasca.
Acolo nimic schimbat. Acelasi miros de narghilea si cafea. Tu iti comanzi aceeasi cafea si biscuiti belgieni pe care chelnerul ti-i serveste pe aceeasi tava de argint in aceeasi cana de portelan si farfuriuta de cristal.
Trupa se aseaza si incepe sa cante, iar tu te simti de parca istoria s-ar repeta. Dupa doua ore de placeri soul te indrepti spre cantareata minunata. In jurul ei pluteste parfumul acesta floral. Tu esti foarte emotionat. Esti transpirat, iar inima iti bate foarte tare. Ii reamintesti de tine, dar ea pur si simplu nu te mai cunoaste si te roaga cu vocea ei de privighetoare sa te indepartezi fiindca se grabeste. Tu esti dezorientat. Incerci sa indrugi ceva dar cuvintele tale se pierd intr-un geamat pe care ea nu-l ia in seama. Zambeste cu superioritate si se indeparteaza. Tu incerci sa o urmaresti dar o pierzi din privire si esti asa de speriat incat nu vrei sa o mai urmaresti de frica unui esec. Iesi din cafenea si o vezi cum se urca intr-o masina luxoasa. Iti intorci capul si spre surprinderea ta pe fata iti curg siroaie de lacrimi.
Trec zile si saptamani. Tu suferi. Nu ai ce face. Ea te-a uitat. Iti promiti ca nu te vei mai duce la JAZZ CAFE.Nu, nu vei mai merge. Suferinta e prea mare ca sa mai mergi.
probabil ca si zeii au defecte........ probabil ca si gratia are o mana de harpie insa un lucru e sigur: trandafirul tau gingas era plin de spini......
Treci prin centrul orasului plin de lumini si stralucire, apoi mergi pe niste stradute mai intunecate pe unde nu trece aproape nimeni. Ajungi la destinatie. Locul unde ti-ai dorit atat de mult sa sosesti este o cafenea pe o strada abandonata si aparent nepopulata. Daca treci pe acolo nu observi cuvintele scrise cu auriu intr-un stil englezesc si delicat:''JAZZ CAFE''.
Deschizi usa masinal si intri in local. Primul lucru care te loveste este o unda de caldura si un miros puternic de esenta de trandafir din narghilele amestecat cu ceva cafea braziliana. Iti lasi haina elegant pe un scaun confortabil negru si tapitat cu piele. Se vede pe tine ca porti haine foarte scumpe si esti un visator bogat si rafinat. Iti comanzi o cafea italienCeasca tare cu frisca si niste biscuiti belgieni. Comanda ta soseste mai repede decat te asteptai. Sorbi din cafea aparent netulburat.
Vine o formatie de soul. Dupa programul de pe masa care ti-a fost strecurat pe tava argintie langa ceasca de portelan si farfurioara de cristal pentru biscuiti, chelnerul ti l-a pus si pe acesta. Te uiti atent si il recunosti deja pe chitaristul din poza despre care scrie ca este un consacrat muzician. Dupa ce instrumentele se aseaza si echipa tehnica isi termina activitatile, chitaristul impreuna cu ai sai se aseaza la locurile destinate lor. In scena apare si o solista care nu a fost prezenta in poza trupei din program. Tu nu iti poti lua ochii de la ea.
E inalta, slabuta, imbracata intr-o rochie visinie lunga si bufanta. E machiata discret dar frumos iar in jurul ei pluteste un parfum floral si delicat fiindca scena e destul de aproape de tine. Cantecele lor curg ca un rau unul dupa altul, iar solista, cu o gratie inascuta si un talent extraordinar canta asemenea unei privighetori. Ultimul cantec, o balada dedicata iubirii pierdute o face si pe ea la sfarsitul reprezentatiei sa izbucneasca in lacrimi.
Mergi spre ea. O iei de mana si i-o saruti. Cu respect si diplomatie ii spui cat o admiri iar ea iti multumeste angelic, zambeste, iti da un autograf si te saruta pe obraz.
Tu pleci emotionat de acolo si timp de cateva zile nu poti sa-ti iei gandul de la ea. Te duci la cafenea si te interesezi de trupa in care a cantat si ea dar ti se spune ca ei s-au despartit si ca ea s-a retras din muzica. Pentru o vreme o uiti.
Doi ani au trecut de atunci, iar tu, butonand televizorul o gasesti la stiri. E imbracata exact in rochia ei visinie care te-a facut sa o admiri ca pe o zeita a gratiei. Ea primeste premiul pentru cea mai buna cantareata de Jazz . Nu-ti mai incapi in piele de fericire, iar dupa ce o cauti pe internet si primesti informatia ca ea si trupa ei vor concerta din nou la JAZZ CAFE sambata seara iti modifici tot ceea ce aveai planificat pentru acea noapte , iti iei cel mai bun costum si te indrepti spre cafenea cu o exuberanta copilareasca.
Acolo nimic schimbat. Acelasi miros de narghilea si cafea. Tu iti comanzi aceeasi cafea si biscuiti belgieni pe care chelnerul ti-i serveste pe aceeasi tava de argint in aceeasi cana de portelan si farfuriuta de cristal.
Trupa se aseaza si incepe sa cante, iar tu te simti de parca istoria s-ar repeta. Dupa doua ore de placeri soul te indrepti spre cantareata minunata. In jurul ei pluteste parfumul acesta floral. Tu esti foarte emotionat. Esti transpirat, iar inima iti bate foarte tare. Ii reamintesti de tine, dar ea pur si simplu nu te mai cunoaste si te roaga cu vocea ei de privighetoare sa te indepartezi fiindca se grabeste. Tu esti dezorientat. Incerci sa indrugi ceva dar cuvintele tale se pierd intr-un geamat pe care ea nu-l ia in seama. Zambeste cu superioritate si se indeparteaza. Tu incerci sa o urmaresti dar o pierzi din privire si esti asa de speriat incat nu vrei sa o mai urmaresti de frica unui esec. Iesi din cafenea si o vezi cum se urca intr-o masina luxoasa. Iti intorci capul si spre surprinderea ta pe fata iti curg siroaie de lacrimi.
Trec zile si saptamani. Tu suferi. Nu ai ce face. Ea te-a uitat. Iti promiti ca nu te vei mai duce la JAZZ CAFE.Nu, nu vei mai merge. Suferinta e prea mare ca sa mai mergi.
probabil ca si zeii au defecte........ probabil ca si gratia are o mana de harpie insa un lucru e sigur: trandafirul tau gingas era plin de spini......
miercuri, 20 ianuarie 2010
Atentie........!!!!
DRAGA SCRIITORULE SI DRAGA DIVA,
Ce inseamna oare acest imperativ? La inceput suna ca si vocea mamei sau a matusii care vazandu-te prins prea tare in ganduri, in lectura unei carti sau poate in scrisul unei postari asa cum fac eu in acest moment iti striga pe un ton ascutit si strident :''ATENTIE!!!!!''
In al doilea rand se poate intampla ca aflandu-te pe strada cineva nu se stie cum sa te loveasca accedental, sau nu-mi spune ca nu ti-a cazut ceva din geanta sau ca ai trecut printr-un loc neasigurat, ca era sa te calce vreo masina sau alte evenimente pe care nu le pot enumera acum datorita lipsei de timp si spatiu. Asadar, spune-mi : nu a strigat nimeni dupa tine :''ATENTIE!!!!!!'' Chiar nu s-a intamplat? Daca esti una dintre putinele persoane care inca nu au patit-o ai sa vii la mine ferm convins/a si ai sa-mi spui cu o voce vie si un zambet trufas pe buze ''Mie nu mi-a spus-o nimeni in veci!''
Sa fie oare asa? Nu! Nu e asa. Daca chiar exista vreun asemenea caz, ei bine tot nu ai cum sa negi adevarul. Cel / cea care ti-a atras atentia esti tu insuti/ insati.
Se intampla ca oamenii sa fie daruiti de la natura pe langa instinct si cu ratiune si pe langa alte lucruri cu un creier mult mai mare decat al altor necuvantatoare. In interior exista si o parte pe care tu nu o controlezi. Acesta este subconstientul care lucreaza atat cu instinctele de autoaparare cat si cu prelucrarea gandurilor tale de peste zi si transformarea lor in vise peste noapte. Aceasta particica, foarte intens studiata de savanti, a carei logica insa nu s-a descoperit este sursa ta de prevenire a pericolului. Unele dintre premonitii de acolo vin. Unele din lucrurile pe care le faci inainte de a gandi tot aceeasi sursa o au, iar tu nu-ti dai exact seama daca ai fost prezent cu totul atunci cand ai luat hotararea respectiva.
Acum te voi intreba din nou:
''Nu ti s-a intamplat vreodata sa te frigi accidental la mana, sa simti ca se apropie o primejdie, sa ai o senzatie de neincredere in preajma unor oameni, sa fii pur si simplu stupefiat de propriile tale actiuni?''Ei bine, daca intr-adevar ai ratiune nu ai cum sa spui nu.
Astfel subconstientul iti spune ''ATENTIE!!!''daca ai nevoie de acest sfat.
Prin aceasta teorie am vrut de fapt sa scot in evidenta faptul ca in aceasta lume omul este pe cont propriu. Pana ca altii sa te cunoasca, tu esti stapan pe gandurile tale. Pana ca altii sa-ti spuna ca esti in pericol, neuronii tai actioneaza primii. Pana ca altii sa faca ceva pentru tine, creierul tau va fi gazit deja o solutie, iar pana ca altii sa-si faca impresii despre tine tu stii in subconstient ceea ce esti cu adevarat.
Mi se spune ca atunci cand fac compuneri ar trebui sa tai sfarsiturile sau ca pur si simplu acestea sunt penibile.
Va rog sa aflati de la mine ca:
-Nu scriu numai fictiune
-Scriu cat vreau, cum vreau si ce vreau
-Nu oblig pe nimeni sa-i placa fiindca eu scriu pentru ca inima mea sa-si gaseasca linistea
-Creierul meu ma coordoneaza si imi da idei pentru scris (repet creierul meu si nu al altuia caruia i-asi putea scrie ce doreste doar pentru a ma favoriza)
-Cu asta e clar ca am cel putin un neuron in plus fata de altii
Asa ca ATENTIE!!! Fii tu ca alt fel o sa se supere creierul tau pe tine si n-o sa te mai asculte. El a fost conceput cu numele tau si trasaturile tale. Oricat ai vrea nu ai cum sa-l modifici. ATENTIE!!! la ce scrii dar mai ales la persoanele pe care vrei sa le impresionezi.
A DUMNEAVOASTRA PE VECI CU COMPLIMENTE SI RESPECT,
PAINKILLER- RENEGADE GODDESS
P.S.
-Scrisoarea este expediata din VALHALLA iar eu aici m-am regasit, daca doriti puteti veni insa trebuie sa va pregatiti fiindca aici nu avem piscina si mall. Ne pare rau dar Odin a pus doar un cablu pentru internet asa ca trebuie sa va rezumati la atat.
-Criticati compunerea asta daca vreti fiindca sincer nu ma supar. Creierul meu a fost de acord cu ea asa ca nu ma veti rani. De fapt m-as bucura ca a mai existat unul pe lumea asta care a tras cu ochiul la ea indiferent de faptul ca i-a placut sau nu.
-(pentru scriitor) Daca vii in Valhalla vezi ca nu avem de unde sa-ti oferim zeitati grecesti. Ne pare rau alea-s in Olimp.
-(pentru diva) Daca tu vei veni la noi in Valhalla sa stii ca Sleipnir (uriasul care te va duce pana acolo) nu transporta genti cu haine si incaltaminte asa ca ia-ti si tu ce ai la nimereala dar nu sta cinci ore cautandu-ti imbracamintea perfecta ca nici Sleipnir nici Odin nu vor sta dupa tine.
Cam lung acest P.S.dar totusi I LOVE YOU!
Painkiller
P.P.S (ca sa nu uit)
Regula de baza pentru a intra in Valhalla e sa ai mai mult de un neuron. (se numara la portile templului nu mint) asa ca s-ar putea sa nu ne vedem pe acolo.
A dvs, pe veci,
P.
Ce inseamna oare acest imperativ? La inceput suna ca si vocea mamei sau a matusii care vazandu-te prins prea tare in ganduri, in lectura unei carti sau poate in scrisul unei postari asa cum fac eu in acest moment iti striga pe un ton ascutit si strident :''ATENTIE!!!!!''
In al doilea rand se poate intampla ca aflandu-te pe strada cineva nu se stie cum sa te loveasca accedental, sau nu-mi spune ca nu ti-a cazut ceva din geanta sau ca ai trecut printr-un loc neasigurat, ca era sa te calce vreo masina sau alte evenimente pe care nu le pot enumera acum datorita lipsei de timp si spatiu. Asadar, spune-mi : nu a strigat nimeni dupa tine :''ATENTIE!!!!!!'' Chiar nu s-a intamplat? Daca esti una dintre putinele persoane care inca nu au patit-o ai sa vii la mine ferm convins/a si ai sa-mi spui cu o voce vie si un zambet trufas pe buze ''Mie nu mi-a spus-o nimeni in veci!''
Sa fie oare asa? Nu! Nu e asa. Daca chiar exista vreun asemenea caz, ei bine tot nu ai cum sa negi adevarul. Cel / cea care ti-a atras atentia esti tu insuti/ insati.
Se intampla ca oamenii sa fie daruiti de la natura pe langa instinct si cu ratiune si pe langa alte lucruri cu un creier mult mai mare decat al altor necuvantatoare. In interior exista si o parte pe care tu nu o controlezi. Acesta este subconstientul care lucreaza atat cu instinctele de autoaparare cat si cu prelucrarea gandurilor tale de peste zi si transformarea lor in vise peste noapte. Aceasta particica, foarte intens studiata de savanti, a carei logica insa nu s-a descoperit este sursa ta de prevenire a pericolului. Unele dintre premonitii de acolo vin. Unele din lucrurile pe care le faci inainte de a gandi tot aceeasi sursa o au, iar tu nu-ti dai exact seama daca ai fost prezent cu totul atunci cand ai luat hotararea respectiva.
Acum te voi intreba din nou:
''Nu ti s-a intamplat vreodata sa te frigi accidental la mana, sa simti ca se apropie o primejdie, sa ai o senzatie de neincredere in preajma unor oameni, sa fii pur si simplu stupefiat de propriile tale actiuni?''Ei bine, daca intr-adevar ai ratiune nu ai cum sa spui nu.
Astfel subconstientul iti spune ''ATENTIE!!!''daca ai nevoie de acest sfat.
Prin aceasta teorie am vrut de fapt sa scot in evidenta faptul ca in aceasta lume omul este pe cont propriu. Pana ca altii sa te cunoasca, tu esti stapan pe gandurile tale. Pana ca altii sa-ti spuna ca esti in pericol, neuronii tai actioneaza primii. Pana ca altii sa faca ceva pentru tine, creierul tau va fi gazit deja o solutie, iar pana ca altii sa-si faca impresii despre tine tu stii in subconstient ceea ce esti cu adevarat.
Mi se spune ca atunci cand fac compuneri ar trebui sa tai sfarsiturile sau ca pur si simplu acestea sunt penibile.
Va rog sa aflati de la mine ca:
-Nu scriu numai fictiune
-Scriu cat vreau, cum vreau si ce vreau
-Nu oblig pe nimeni sa-i placa fiindca eu scriu pentru ca inima mea sa-si gaseasca linistea
-Creierul meu ma coordoneaza si imi da idei pentru scris (repet creierul meu si nu al altuia caruia i-asi putea scrie ce doreste doar pentru a ma favoriza)
-Cu asta e clar ca am cel putin un neuron in plus fata de altii
Asa ca ATENTIE!!! Fii tu ca alt fel o sa se supere creierul tau pe tine si n-o sa te mai asculte. El a fost conceput cu numele tau si trasaturile tale. Oricat ai vrea nu ai cum sa-l modifici. ATENTIE!!! la ce scrii dar mai ales la persoanele pe care vrei sa le impresionezi.
A DUMNEAVOASTRA PE VECI CU COMPLIMENTE SI RESPECT,
PAINKILLER- RENEGADE GODDESS
P.S.
-Scrisoarea este expediata din VALHALLA iar eu aici m-am regasit, daca doriti puteti veni insa trebuie sa va pregatiti fiindca aici nu avem piscina si mall. Ne pare rau dar Odin a pus doar un cablu pentru internet asa ca trebuie sa va rezumati la atat.
-Criticati compunerea asta daca vreti fiindca sincer nu ma supar. Creierul meu a fost de acord cu ea asa ca nu ma veti rani. De fapt m-as bucura ca a mai existat unul pe lumea asta care a tras cu ochiul la ea indiferent de faptul ca i-a placut sau nu.
-(pentru scriitor) Daca vii in Valhalla vezi ca nu avem de unde sa-ti oferim zeitati grecesti. Ne pare rau alea-s in Olimp.
-(pentru diva) Daca tu vei veni la noi in Valhalla sa stii ca Sleipnir (uriasul care te va duce pana acolo) nu transporta genti cu haine si incaltaminte asa ca ia-ti si tu ce ai la nimereala dar nu sta cinci ore cautandu-ti imbracamintea perfecta ca nici Sleipnir nici Odin nu vor sta dupa tine.
Cam lung acest P.S.dar totusi I LOVE YOU!
Painkiller
P.P.S (ca sa nu uit)
Regula de baza pentru a intra in Valhalla e sa ai mai mult de un neuron. (se numara la portile templului nu mint) asa ca s-ar putea sa nu ne vedem pe acolo.
A dvs, pe veci,
P.
luni, 18 ianuarie 2010
The Renegade (pt 3) Deep Confessions
The renegade's soul is haunting the forest. It cannot find its place. It doesn't know where to go, what to do and what to think about the world.
It's all my folt! All mine! I shouldn't have cared so much about you even if you killed my world! I could have built it again! I could have ignored what you left behind after your cruel storm and started again! I could have left you alone ! I should have started taking care of my world since the moment you started shattering it! I should have built and built and built until there would have been nothing for you to destroy! I shouldn't have made myself a renegade just because you wanted me to be this way. I had the same chance as you to become someone. I had my dreams and my skills too. I wasn't an outcast in the begining. I was your equal. But you found me and eradicated me, hurt me, made me feel bad and now this dream of yours has come true. I'm dead! You have killed me just because you wanted to! You are doing everything to get yourself over the top and you feel no pain when souls live just because of your wheel. But this doesn't matter. The thing that matters is that I have given in to you. I let myself washed away by your evel planning and now here's where I stand, in a misterious forest full of stories and strange things. There will not be human being to remember me because you have dragged me in here and left me with my deadly pains as I was praying to God. He didn't keep me alive, but I don't blame him. I agree with him. He wanted to teach me a lesson, because he knew that I could have done something for myself. Maybe he didn't eant me to change you, and niether did I want to do so. But he wanted one single thing from me. A thing which he long expected me to do. He wanted me to stand in front of you, prowdly but respectfuly at the same time and he wanted me to show you that you aren't invincible and that there's none , niether human nore other creature who could beat Him in might and power. That was his whish and therefore my destiny. But I didn't fulfil it. I couldn't stand tall in front of you. I didn't train hard enough and thus I have recieved my paiment. This is what I got for my life's nothingness. Now I know it and I am sorry for having betraied my Lord.
Aa the renegade said this, angels from Heaven came and gave their blessing. Later that day, a silvery star fell from the sky exactly where the renegade had died.
Think about what you must do in this life, dear friend and do not betray your destiny if you realy want to die a painless and holly death!
It's all my folt! All mine! I shouldn't have cared so much about you even if you killed my world! I could have built it again! I could have ignored what you left behind after your cruel storm and started again! I could have left you alone ! I should have started taking care of my world since the moment you started shattering it! I should have built and built and built until there would have been nothing for you to destroy! I shouldn't have made myself a renegade just because you wanted me to be this way. I had the same chance as you to become someone. I had my dreams and my skills too. I wasn't an outcast in the begining. I was your equal. But you found me and eradicated me, hurt me, made me feel bad and now this dream of yours has come true. I'm dead! You have killed me just because you wanted to! You are doing everything to get yourself over the top and you feel no pain when souls live just because of your wheel. But this doesn't matter. The thing that matters is that I have given in to you. I let myself washed away by your evel planning and now here's where I stand, in a misterious forest full of stories and strange things. There will not be human being to remember me because you have dragged me in here and left me with my deadly pains as I was praying to God. He didn't keep me alive, but I don't blame him. I agree with him. He wanted to teach me a lesson, because he knew that I could have done something for myself. Maybe he didn't eant me to change you, and niether did I want to do so. But he wanted one single thing from me. A thing which he long expected me to do. He wanted me to stand in front of you, prowdly but respectfuly at the same time and he wanted me to show you that you aren't invincible and that there's none , niether human nore other creature who could beat Him in might and power. That was his whish and therefore my destiny. But I didn't fulfil it. I couldn't stand tall in front of you. I didn't train hard enough and thus I have recieved my paiment. This is what I got for my life's nothingness. Now I know it and I am sorry for having betraied my Lord.
Aa the renegade said this, angels from Heaven came and gave their blessing. Later that day, a silvery star fell from the sky exactly where the renegade had died.
Think about what you must do in this life, dear friend and do not betray your destiny if you realy want to die a painless and holly death!
The renegade (pt 2)- The Renegade's prayer
Oh, God of mine!
In heaven you dwell and will forever be here when I need you! Take a look at my broken heart and damned soul! Teach me wrong from right! Take my pain away oh, Mighty Lord! Make it go away from me because I am becoming less powerful every single day! Lord, the pain is killing me and I cannot stand it! It's tearing up my heart, eating my flesh, making my bones grawl in desmay ! Oh, God, Great Lord can't you see me lying here deep in the forest? Can't you see that I cannot move ? There's nothing else that I can feel except from the pain which is building inside. It's making my lungs cry out, my brain to lose it's concentration and my soul to hurt. Oh, God of mine, Holly Lord of mine, look at me! Help me! Don't let me die here! Holly God, please! Don't take me just now, Please Lord! I am starting to see dark spots right now! Something's wrong in here! The pain has ended now and I feel the need to sleep but I mustn't...No, God, Don't take me! I have more things to do in this world! I haven't fineshed living my whole life! I'm not ready for You yet! Jesus help me!!!!!! I cannot concentrate. My brain doesn't want to listen to my whishes. Has it betraied me as well? Oh, Lord I feel so broken, the mental pain is even worse than the one I felt before. Lord, can you hear me? Please, let me live and I'll always do what I must and never make mistakes again! Lord, Holly God, Glorious forever, Hallowed be Thy name! Don't let me die here! Don't take me now ! PLEASEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!
A last disperate cry for help faded away between the tries of the forest. The druides are coming for their rituals. They find the renegade lying breathless in a comathose stage. Blood is still dropping from the renegade's chest, but the soul cannot be found......
In heaven you dwell and will forever be here when I need you! Take a look at my broken heart and damned soul! Teach me wrong from right! Take my pain away oh, Mighty Lord! Make it go away from me because I am becoming less powerful every single day! Lord, the pain is killing me and I cannot stand it! It's tearing up my heart, eating my flesh, making my bones grawl in desmay ! Oh, God, Great Lord can't you see me lying here deep in the forest? Can't you see that I cannot move ? There's nothing else that I can feel except from the pain which is building inside. It's making my lungs cry out, my brain to lose it's concentration and my soul to hurt. Oh, God of mine, Holly Lord of mine, look at me! Help me! Don't let me die here! Holly God, please! Don't take me just now, Please Lord! I am starting to see dark spots right now! Something's wrong in here! The pain has ended now and I feel the need to sleep but I mustn't...No, God, Don't take me! I have more things to do in this world! I haven't fineshed living my whole life! I'm not ready for You yet! Jesus help me!!!!!! I cannot concentrate. My brain doesn't want to listen to my whishes. Has it betraied me as well? Oh, Lord I feel so broken, the mental pain is even worse than the one I felt before. Lord, can you hear me? Please, let me live and I'll always do what I must and never make mistakes again! Lord, Holly God, Glorious forever, Hallowed be Thy name! Don't let me die here! Don't take me now ! PLEASEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEEE!!!!!!
A last disperate cry for help faded away between the tries of the forest. The druides are coming for their rituals. They find the renegade lying breathless in a comathose stage. Blood is still dropping from the renegade's chest, but the soul cannot be found......
The Renegade
It's been a long time since you appeared around here. You were brought into the world on the wings of an angel in the most beautiful day of the year, when the sun was shining above and when everyone seamed to smile.
I was very small on that day and niether did I know you. To me you were nothing more but a legend of unspoken fear, something that I somehow knew was going to come sooner or later within my inner world, breaking the walls of my citadelle and making me feel as if all my power had faded with the blink of an eye.
As seconds, minutes, hours and years of our life were passing by, you started to gain confidence in yourself because everyone told you that there's none better than you and you alone are the one chosen for supremacy. Thus you started tearing people appart with your beauty and killing inocent children with your sweetness which is never the same but always wanting to destroy. Your future is painted in diamonds, each and every single day brings you love and admiration, you are always the first in line and your fire will never die.
As I start to move through the memories of my life and the chaines that bind me, I start smiling and then laughing in a hysterical way when I see my wals broken and my world gone. What I have built for so many years has fallen now, in a moment since you came in sight.
My defence has been eraced, my smiles taken away from me, my dreams killed and my whishes eradicated. I don't want to know if it should have happenned to me or not, but there's one certain thing. I must take myself back from you without begging for mercy. Allthough now I'm just a renegade in front of you, you never know how life will tourn Her game againced your beauty and power, and the cold blood which I still have left will never let me down!
I was very small on that day and niether did I know you. To me you were nothing more but a legend of unspoken fear, something that I somehow knew was going to come sooner or later within my inner world, breaking the walls of my citadelle and making me feel as if all my power had faded with the blink of an eye.
As seconds, minutes, hours and years of our life were passing by, you started to gain confidence in yourself because everyone told you that there's none better than you and you alone are the one chosen for supremacy. Thus you started tearing people appart with your beauty and killing inocent children with your sweetness which is never the same but always wanting to destroy. Your future is painted in diamonds, each and every single day brings you love and admiration, you are always the first in line and your fire will never die.
As I start to move through the memories of my life and the chaines that bind me, I start smiling and then laughing in a hysterical way when I see my wals broken and my world gone. What I have built for so many years has fallen now, in a moment since you came in sight.
My defence has been eraced, my smiles taken away from me, my dreams killed and my whishes eradicated. I don't want to know if it should have happenned to me or not, but there's one certain thing. I must take myself back from you without begging for mercy. Allthough now I'm just a renegade in front of you, you never know how life will tourn Her game againced your beauty and power, and the cold blood which I still have left will never let me down!
duminică, 17 ianuarie 2010
Best way to kill pain
Open your eyes! Look beyond! Search until you find the true meaning of your life
Hi5 Comments & Hi5 Graphics
May you never be deceived by the cruelty of mankind. Laugh if you feel like crying, live if you feel like dying, go if you feel like staying but never betray and stay loyal to yourself forever more!
Hi5 Comments & Hi5 Graphics
Do not show your fear of inferiority. Forge your shield of your own ambition and do not forget that there will always be something good in this world for you as well even if it doesn't look like it's to come soon........
Hi5 Comments & Hi5 Graphics
Take your glory back because you need it. Don't let them take it away! Give them not your soul and heart! Stay FOREVER YOURS!
Hi5 Comments & Hi5 Graphics
May you never be deceived by the cruelty of mankind. Laugh if you feel like crying, live if you feel like dying, go if you feel like staying but never betray and stay loyal to yourself forever more!
Hi5 Comments & Hi5 Graphics
Do not show your fear of inferiority. Forge your shield of your own ambition and do not forget that there will always be something good in this world for you as well even if it doesn't look like it's to come soon........
Hi5 Comments & Hi5 Graphics
Take your glory back because you need it. Don't let them take it away! Give them not your soul and heart! Stay FOREVER YOURS!
vineri, 15 ianuarie 2010
Outcast
Iata-ma scriind din nou.....
aici este locul in care scriu cel mai bine fiindca de aici pot observa. De la observatie ajung la ganduri pe care le transform in cuvinte scrise. Scriu aici pentru a arata ceea ce gandesc si a demonstra ca omul este superior altor necuvantatoare doar pentru faptul ca poate gandi.
Iata.......... ma indrept acum in tacere spre poarta pe care o data ce intri trebuie sa dai piept cu realitatea si sa stii sa te simti fiinta umana.
De unde sa stii? Cine sa te invete? cand toti se uita la tine ca si cum ai fi ceva mic si ciudat. Toti vor sa te captureze, sa te manipuleze sau pur si simplu sa-si bata joc de sufletul tau, iar tu ca un visator te lasi prada valului si plangi fiindca nu ai putere sa mergi inainte. Te cuvfunzi sub o perdea de suparare combinata cu furie care mai tarziu se transforma intr-o simpla melancolie bantuitoare. Nu te mai lasa sa dormi sau sa faci alt ceva. Nu te doare insa e mereu acolo, undeva in minte, imposibil de detectat si vindecat. Lucrul care te sperie si mai tare este faptul ca va ramane mereu acolo fara sa plece. Probabil ca asa te vei distruge sau probabil ca nu, insa cert e ca va sta mereu acolo. Nu te poti destainui nimanui in primul rand pentru simplul fapt ca nu stii cine iti este prieten sau dusman. Traiesti intr-un cerc in care toti se iubesc reciproc insa ajung la cutite pe la spate dupa ce-si saruta obrajii cu tandrete. In al doilea rand nu te poti destainui fiindca nici nu stii sa explici acest sentiment aparent banal insa atat de complex .............
Nu-i asa?
Oare asa te simti?
De ce atata ascunzis si rautate?
asa a trebuit sa fie omenirea de la inceput sau asa s-a creat singura prin marsavia unui suflet negru care le-a inegrit si pe celelalte?..........
acestea sunt cugetarile si intrebarile mele zilnice. Presupun ca si tu te simti la fel ...........
aici este locul in care scriu cel mai bine fiindca de aici pot observa. De la observatie ajung la ganduri pe care le transform in cuvinte scrise. Scriu aici pentru a arata ceea ce gandesc si a demonstra ca omul este superior altor necuvantatoare doar pentru faptul ca poate gandi.
Iata.......... ma indrept acum in tacere spre poarta pe care o data ce intri trebuie sa dai piept cu realitatea si sa stii sa te simti fiinta umana.
De unde sa stii? Cine sa te invete? cand toti se uita la tine ca si cum ai fi ceva mic si ciudat. Toti vor sa te captureze, sa te manipuleze sau pur si simplu sa-si bata joc de sufletul tau, iar tu ca un visator te lasi prada valului si plangi fiindca nu ai putere sa mergi inainte. Te cuvfunzi sub o perdea de suparare combinata cu furie care mai tarziu se transforma intr-o simpla melancolie bantuitoare. Nu te mai lasa sa dormi sau sa faci alt ceva. Nu te doare insa e mereu acolo, undeva in minte, imposibil de detectat si vindecat. Lucrul care te sperie si mai tare este faptul ca va ramane mereu acolo fara sa plece. Probabil ca asa te vei distruge sau probabil ca nu, insa cert e ca va sta mereu acolo. Nu te poti destainui nimanui in primul rand pentru simplul fapt ca nu stii cine iti este prieten sau dusman. Traiesti intr-un cerc in care toti se iubesc reciproc insa ajung la cutite pe la spate dupa ce-si saruta obrajii cu tandrete. In al doilea rand nu te poti destainui fiindca nici nu stii sa explici acest sentiment aparent banal insa atat de complex .............
Nu-i asa?
Oare asa te simti?
De ce atata ascunzis si rautate?
asa a trebuit sa fie omenirea de la inceput sau asa s-a creat singura prin marsavia unui suflet negru care le-a inegrit si pe celelalte?..........
acestea sunt cugetarile si intrebarile mele zilnice. Presupun ca si tu te simti la fel ...........
joi, 14 ianuarie 2010
Din trairile mele
(Sufletul meu pe vecie eu!)
Prin multe am trecut in aceasta viata..... prin multe mai am de trecut........... conteaza insa felul in care trec prin ele. Deja presimt ca am ajuns la perioada responsabilizarii. Nu mai pot sa visez atat de mult si de inconstient stiind ca mereu va fi cineva acolo. Uneori este ciudat. Trecerea brusca de la caldura la o temperatura sub 0 grade, de la copilarie la maturitate, de la visare la realitate si de inocenta la cunoastere a intregului adevar nu este un lucru usor.
Din fericire acesta este un lucru placut in felul lui. Parca ti s-ar deschide o poarta spre un loc pana acum protejat de un zid alcatuit din cuvinte si ganduri, probabil si o vaga idee despre ceea ce ar putea fi dincolo. Acum imi dau seama ca a meritat asteptarea. Acum ma pot arata si eu lumii in adevarata mea fiinta, cu gandurile mele personale si nu impuse de altii, cu lumea mea interioara care se reflecta in tot ceea ce vad in exterior si nu in ultimul rand cu scuturile mele de aparare care nu dau gres. Asa ar trebui sa inceapa fiecare clipa din viata, ca si cum as renaste avand de partea mea particulele din viitor, si reorganizandu-mi fiinta in functie de regulile fizicii cuantice combinate cu imaginatie fantastica si praf de stele. Probabil ca aceasta este utopie, dar e utopia mea. Daca nu ma intelegi, inseamna ca nici eu probabil nu iti pot deslusi universul spiritual. Daca nu vrei sa ma intelegi atunci esti o persoana trista. Nu te rezuma doar la ceea ce vezi prietene fiindca ochii te inseala. Mergi dincolo de lucrul pe care-l poti atinge cu mana ca sa ajungi la ceea ce poate sa atinga spiritul tau. Cauta aura de lumina nu stralucirea aurului. Mergi pe alte taramuri pentru a ajunge cu gandul mai repede decat cel mai luxos avion intr-o tara indepartata. Gaseste-ti steaua si uneste-te cu fiinta ta!!!!!!!!!!1
Prin multe am trecut in aceasta viata..... prin multe mai am de trecut........... conteaza insa felul in care trec prin ele. Deja presimt ca am ajuns la perioada responsabilizarii. Nu mai pot sa visez atat de mult si de inconstient stiind ca mereu va fi cineva acolo. Uneori este ciudat. Trecerea brusca de la caldura la o temperatura sub 0 grade, de la copilarie la maturitate, de la visare la realitate si de inocenta la cunoastere a intregului adevar nu este un lucru usor.
Din fericire acesta este un lucru placut in felul lui. Parca ti s-ar deschide o poarta spre un loc pana acum protejat de un zid alcatuit din cuvinte si ganduri, probabil si o vaga idee despre ceea ce ar putea fi dincolo. Acum imi dau seama ca a meritat asteptarea. Acum ma pot arata si eu lumii in adevarata mea fiinta, cu gandurile mele personale si nu impuse de altii, cu lumea mea interioara care se reflecta in tot ceea ce vad in exterior si nu in ultimul rand cu scuturile mele de aparare care nu dau gres. Asa ar trebui sa inceapa fiecare clipa din viata, ca si cum as renaste avand de partea mea particulele din viitor, si reorganizandu-mi fiinta in functie de regulile fizicii cuantice combinate cu imaginatie fantastica si praf de stele. Probabil ca aceasta este utopie, dar e utopia mea. Daca nu ma intelegi, inseamna ca nici eu probabil nu iti pot deslusi universul spiritual. Daca nu vrei sa ma intelegi atunci esti o persoana trista. Nu te rezuma doar la ceea ce vezi prietene fiindca ochii te inseala. Mergi dincolo de lucrul pe care-l poti atinge cu mana ca sa ajungi la ceea ce poate sa atinga spiritul tau. Cauta aura de lumina nu stralucirea aurului. Mergi pe alte taramuri pentru a ajunge cu gandul mai repede decat cel mai luxos avion intr-o tara indepartata. Gaseste-ti steaua si uneste-te cu fiinta ta!!!!!!!!!!1
duminică, 3 ianuarie 2010
Trairi adanci
E noapte. E intuneric. Foarte intuneric........
Alearga copile!!!!!! Alearga printre vise, printre amintiri si printre ganduri. Cauta-ti fiinta pierduta. Gaseste-o undeva, in cineva, cumva.............. (Moto)
......................................
Se aud pasi in jurul meu, iar eu ma trezesc undeva, intr-un loc cunoscut de foarte mult timp , care inca mai are multe secrete pentru mine. Sunt un simplu observator insa ma implic direct in actiunile mele pentru ca semenii sa nu ma distruga. In fiecare zi fac exercitii de echilibristica pe firul vietii care pare infinit desi se sfarseste repede. Ma uit cu parere de rau inainte si te zaresc. Tu esti probabil o lumina la exterior , dar interiorul ti-este plin de pacat si negura desi nu vrei sa recunosti. Gratia ta omoara totul din jur. Esti cea mai frumoasa floare care le face pe toate celelalte sa ofileasca. Esti cea mai luminoasa raza de soare care distruge intregul univers. Esti paradisul infernal, esti tortura dulce a sufletelor, esti pasiunea mea cumplita.... Te privesc fara a intelege ca ma ucizi cu fiecare cuvant, fiecare zambet, fiecare privire pe care mi-o arunci cu nepasare si ignoranta.
Multi ti-ar datora viata...... dar vai de tine caci si tu i-o datorezi cuiva.......
I-o datorezi celui de care te temi insa iti ascunzi frica intr-un zambet fals si plin de marsavie.
Acel suflet, care-i tulbura pe toti este insusi intunericul, nimicnicia si groaza. Acel suflet te iubeste pentru ca tu esti intruchiparea sa in miniatura. Te iubiste si ti-o arata insa intr-un fel mai distant si mai rece pentru a nu fi observat. Nu vrea sa se tradeze fiindca in fata noastra, a tuturor nu are sentiminte. Sau cel putin nu ar trebui sa aiba. Dar avand in vedere faptul ca nu exista crima perfecta, nici genocid interior perfect nu exista, asadar, cel mai malefic dintre suflete a cazut prada dragostei pentru tine.
Te bucuri in liniste de acest lucru fiindca stii ca nu te va mai expune nimeni la pericole. Te protejeaza teama celorlalti observatori ca mine.
Ma fascinezi, ma omori zi de zi pentru a ma reinvia si a ma face sa te privesc desi vreau sa te uit. Poate ca eu nu te ador insa vreau sa te cunosc mult mai bine. Asta spun eu inainte de a ma pierde in tine. Asa voi spune si maine dupa ce ma vei fi omorat inca o data. Traiesc doar fizic, ma consider unul dintre supravietuitori, insa sufletul meu este mort datorita tie, lumina mea intunecata.........
Alearga copile!!!!!! Alearga printre vise, printre amintiri si printre ganduri. Cauta-ti fiinta pierduta. Gaseste-o undeva, in cineva, cumva.............. (Moto)
......................................
Se aud pasi in jurul meu, iar eu ma trezesc undeva, intr-un loc cunoscut de foarte mult timp , care inca mai are multe secrete pentru mine. Sunt un simplu observator insa ma implic direct in actiunile mele pentru ca semenii sa nu ma distruga. In fiecare zi fac exercitii de echilibristica pe firul vietii care pare infinit desi se sfarseste repede. Ma uit cu parere de rau inainte si te zaresc. Tu esti probabil o lumina la exterior , dar interiorul ti-este plin de pacat si negura desi nu vrei sa recunosti. Gratia ta omoara totul din jur. Esti cea mai frumoasa floare care le face pe toate celelalte sa ofileasca. Esti cea mai luminoasa raza de soare care distruge intregul univers. Esti paradisul infernal, esti tortura dulce a sufletelor, esti pasiunea mea cumplita.... Te privesc fara a intelege ca ma ucizi cu fiecare cuvant, fiecare zambet, fiecare privire pe care mi-o arunci cu nepasare si ignoranta.
Multi ti-ar datora viata...... dar vai de tine caci si tu i-o datorezi cuiva.......
I-o datorezi celui de care te temi insa iti ascunzi frica intr-un zambet fals si plin de marsavie.
Acel suflet, care-i tulbura pe toti este insusi intunericul, nimicnicia si groaza. Acel suflet te iubeste pentru ca tu esti intruchiparea sa in miniatura. Te iubiste si ti-o arata insa intr-un fel mai distant si mai rece pentru a nu fi observat. Nu vrea sa se tradeze fiindca in fata noastra, a tuturor nu are sentiminte. Sau cel putin nu ar trebui sa aiba. Dar avand in vedere faptul ca nu exista crima perfecta, nici genocid interior perfect nu exista, asadar, cel mai malefic dintre suflete a cazut prada dragostei pentru tine.
Te bucuri in liniste de acest lucru fiindca stii ca nu te va mai expune nimeni la pericole. Te protejeaza teama celorlalti observatori ca mine.
Ma fascinezi, ma omori zi de zi pentru a ma reinvia si a ma face sa te privesc desi vreau sa te uit. Poate ca eu nu te ador insa vreau sa te cunosc mult mai bine. Asta spun eu inainte de a ma pierde in tine. Asa voi spune si maine dupa ce ma vei fi omorat inca o data. Traiesc doar fizic, ma consider unul dintre supravietuitori, insa sufletul meu este mort datorita tie, lumina mea intunecata.........
sâmbătă, 2 ianuarie 2010
Dreams can be broken as well as created.
Light can be dangerous as well as helpfull.
Life can be nice as well as frustrating.
Damnation can be pleasure as well as disconfort.
Fear can be cruel as well as sensational.
Anger can be overwll as encouraging.
Vingeance can be sweet as well as unpleasant.
Desire can be loved as well as haunted.
Honnor can be great as well as dreadful.
You can be......
Love as well as hatred.
Glory as well as shame.
Sweet as well as bitter.
Golden as well as blackened.
Lightning as well as thunder.
Sun as well as the night.
Silence as well as powerful sounds.
Joy as well as sorrow.
Gore as well as beauty.
LIFE AS WELL AS DEATH
IT'S ALL IN YOUR HANDS SO DON'T WASTE YOUR PRECIOUS TIME AND MAKE THIS LIFE BE YOUR OWN!!!!!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
