IMPERRATOR SI WALKYRIA Sau daca romanii s-ar fi luptat cu vikingii.......

PARTEA 1- MONOLOGUL LUI IMPERRATOR:
Amarnica ti-e lupta
Si franta-ti este spada
Caci noua astazi iata
Ne esti o buna prada.

Nu te uita in umbra
Sa vezi ceea ce-a fost
Caci asta pentru tine
Nu are niciun rost.

O mare natiune
Un cult prea inedit
In vesnica tacere
Chiar azi s-a ofilit.

De mila noastra piere
Si se ineaca-n mare
Un simbol cu-o pecete,
A nordicilor floare.

Noi cotropim o lume
Rapim si-nfrangem tot
Pe voi azi v-om rapune
Cu planset si potop.

PARTEA 2- MONOLOGUL WALKYRIEI:

Oh, Odin, tu marite
Sfant si nepretuit
Priveste catre mine
Sa-ti spun ce-am de grait.

Dusmanul este mare,
Crunt si razbunator
Dar tu esti bun si tare,
Oh, cheam-acum pe Thor.

Cu arma sa-i rapuna
Pe cei ce asupresc
Sa fie veselie
In regatul ceresc.

Ma ia acum la tine
In sabie si foc
Ofera-mi curaj mie
Arme si mult noroc.

PARTEA 3- LUPTA

Walkyria apare
Din negrul instelat
Priveste-n departare
Spre ceea ce-a uitat.

Cu ochii sai cei ageri
Scruteaza-nalte zari
Si-i vede pe romanii
Ce vin din departari.

Apare Imperrator
Cu totii s-au plecat
Si i se-nchina jalnic
Ca unui zeu curat.

Vikingii stau la panda
Invinsi, descurajati
Caci i-au invins
In lupta pe-ai lor frati.

''Nu-i drept , oh mare Odin!''
Walkyria suspina
Ea cheama zei pe nume
Si zboara in lumina.

Iar lupta  da tarcoale
Si Odin ii zdrobeste
Cu un ciocan naprasnic
Thor nemilos loveste.

Loki lupta cu focul
Cu durul sau renume
Chemand chiar Ragnarok-ul
Romanilor anume.

Cand totul se termina
Toti zeii se opresc
Lui Odin se inchina
Spre Valhalla pornesc.

In Hel se duc romanii
Cei fara de victorii
Caci greu e dintr-o lupta
Sa iesi numai cu glorii....

Nota:
Odin- zeu suprem al Vikingilor
Walkyrie- creatura mitologica feminina- mesager al zeilor vikingi
Valhalla- raiul viking
Thor- zeul tunetului - cel care lovea in lupta folosind un ciocan fermecat
Loki- zeul focului
Hel- iadul viking
Ragnarok- echivalent viking pentru apocalipsa

Pentru tine, ....... PRIETENE!

-Ce pot sa-ti spun acum, prietene?....... vorbele noastre nu se pot rosti pe strada, in vazul lumii. Nici macar intre noi nu ni le putem spune desi ne cunoastem atat de bine. Ti-e frica? Frica sa spui lucrurilor pe nume? Frica sa dai frau liber mintii si sentimentelor tale? Dar imi esti totusi prieten....... nu?........
Afara e prea furtunos ca sa mai staruim pe o strada naruita de praful orasului si particulele de ADN ale fiecarui trecator. Hai mai bine undeva....... intr-un loc confortabil unde sa stam pe fotolii de piele cu un ceai in mana, un foc bland alaturi, dar fara carti bune. Fara ziare.Fara reviste, radio sau televizor. Iti dau drept ocupatie sa citesti paginile sufletului meu, iar eu le voi citi pe cele ale inimii tale. Asa vom sti exact daca suntem de calitate prin prisma unui alt editor de proza tragi-comica a editurii ''Viata''.........
Lectura placuta dragul meu, nu uita sa-mi spui daca merit sa fiu publicata , daca ar trebui sa-mi mai revizuiesc exprimarea, subiectul sau coperta, ori poate ca voi fi un Best-Seller nu?
Cine poate sti?...... Cine poate sti asta mai bine decat tine, dragul si adevaratul meu PRIETEN?......

Un Vals In Ritmul Ploii

Ploua...........
Ploua cu bunatate de sus . Ploua cu delicatete, iar picaturile cristaline ma ating. Ploua peste mine. Ploua peste noi toti. Ploua cu divinitate si suferinta. Ploua cu praf de bunavointa. Ploua cu viitor si trecut chiar acum, in prezentul gri al iubirii. Ingerul meu desertic si misterios va veni din nou sa-mi nauceasca mintea dar eu nu-i-o voi permite. Voi dansa Valsul cu alt inger. Poate cu unul diferit. Poate doar cu unul imaginar. Voi dansa in ploaie fiindca in noaptea asta nu-mi e somn. Voi dansa gratios, cu precizia unui matematician. Voi dansa Valsul ca si cum l-am stiut din totdeauna. Ploaia imi va tine loc de orchestra, iar eu voi dansa  pe afara de mana cu fericirea probabil si cu speranta sau poate chiar cu un nou inger.
Ploua............
Nu mai conteneste........ fulgerele penetreaza vazduhul, taind bolta razant, iar tunetul il urmeaza grav, cu nuante artistice de melancolie dura. Nu. De fapt este tot fulgerul insa efectul sonor fiindca lumina se propaga mai repede decat sunetul.... asta nu cumva era lectia la fizica? Poate....... Nu mai tin minte...... eu ma gandesc doar la Valsul meu pe care am inceput sa-l dansez. Am inceput prinzandu-ma de mana cu sufletul meu. N-a venit niciun inger. Nu mai trebuie sa vina. Mi-e bine asa. Ma misc cu gratie de lebada signus, alunecand pe strazile umede ale orasului asemenea unui vector al placerii si precizitatii.
Nu mai ploua.
Eu plang. Insa lacrimile mele nu sunt suficiente ca sa ude pamantul asemenea ploii.
Oare ce traiectorie au lacrimile mele? Oh...... fizica din nou.......
Hey, ingerul meu desertic, am o intrebare:
Oare dragostea nu e cumva o stiinta exacta? Oare Valsul nu e de fapt o alunecare vectoriala? Oare eu cine sunt?
Eu te-am iubit, insa acum nu mai dansez Vals cu tine. Acum nu te mai iubesc, si de aceea am nevoie de alta fiinta pe care sa o iubesc.
Am personificat asadar Ploaia in ceea ce ai fost tu o data pentru mine si iata-ma iar indragostita.......
Vezi? Uneori o problema de fizica, arta si dragoste nu e atat de greu de rezolvat.......
NOTA:
Prin ''arta'' ma refeream la tactica de dans a Valsului.

Cavalerul si Luna

Intr-o noapte misterioasa, coborat-a luna pe pamant in chip de nimfa, lasand stelele sa vegheze somnul muritorilor de pe bolta cea indepartata a visurilor ceresti.
Serenius, umbla de unul singur in jurul castelului, chinuit de nesomn si de intrebarile care il macinau atat de adanc incat le simtea ca o durere surda pe care nici cel mai iscusit vraci nu ar putea-o vindeca. Astfel il gasi Luna cand lasa o ploaie de argint pur sa-i curga pe fata brazdata de oboseala pentru a-i deslusi chipul. Se apropie apoi de el si-i spuse:
-Esti om bun...
El o privea cu nedumerire. Era frumoasa, insa de o frumusete nepamanteana. O admira, si-i placea sa o priveasca, insa cu cat se uita la ea, cu atat incepea sa-si puna noi intrebari.
-Cine esti? ingana el cu un ton nehotarat.
-Eu sunt Luna, fiica Eterului si gardiana a eternitatii. Traiesc sus, pe bolta instelata si de acolo pazesc oamenii. Pamantul imi e frate, iar eu am grija de toti cei care traiesc aici. Am simtit in tine multa nefericire si indoiala. Sunt aici pentru a te ajuta.
-Dar cum poti tu sa ma ajuti? Nu stii nimic despre mine.......
-Oooooh............... copil al singuratatii.......... eu stiu despre tine mai multe chiar decat insasi mama ta. Eu ii cunosc Mana care ti-a scris capitolul in Cartea Vietii. Eu iti cunosc indepartatii stramosi si viitorii copii fiindca eu sunt o imagine a viitorului si a trecutului. Am fost, sunt si voi fi mereu aici pentru a veghea Pamantul.
-Atunci...... ce poti spune despre mine? Unde oare voi ajunge? Ajuta-ma sa-mi aflu destinul!
-Copile bland, asculta-ti inima si mintea fiindca drumu-ti e plin numai de roze sclipitoare. Iata un sfat din partea mea:
Lasa lumina in sufletul tau,
Curat si angelic tu fii mereu,
Iar in calatorii tu vei pleca,
De tine-n veci tu nu te-nstraina.

Aduna tu comorile ceresti,
Pe ale tale plaiuri pamantesti
Si cauta in viata cheia aurie
Spre a-ti deschide-n lume usi o mie.
Spunand acestea, luna disparu in noapte. Urca inapoi pe bolta, iar cavalerul zambi.
Isi gasise in sfarsit puterea de a se cunoaste si aflase ca singurul lucru care il facea sa se indoiasca era faptul ca nu se cunostea. De aceea fusese el atat de singur...
Acum le multumeste cerurilor pentru ajutor.
Iti place povestea, prietene? Eu o stiu de la insasi Luna. Mi-a spus despre acest cavaler intr-o noapte in care si eu imi puneam multe intrebari.......
Tu oare nu simti acelasi lucru ca noi?
Atunci, cauta-te si impreuna cu tine vei descoperi lumea!