The Siberian Dream ( Coldness of the coldest hearts)

The sun just went away in an egocentric flash and total darkness covered the land after it left for good... It was a day that ended for everything and every single fragment of life vanished along with the last spark of luminous perceptible sensations.....
 The heart was in a state of existing as material part of a whole that was only a gathering of atomic feelings and as the  universal system presented an error in the new formal structure, the ''drummer'' of one's body chose to remain dorment until the time was right for it to come to life again.... Then there was silence..... 
Over gallactic dreams, the delicious Milky Way was throwing shiny little impulses upon the snow and ice of Siberia. There was no sign of living souls around, no sound of joy or sorrow, no flame of forgotten passion, there was nothing but cold silence. Within the deep hours of the longest night an iced heart-shaped grave with a ruby upon the middle of the upper cover was standing as a house, a shelter and a frozen resting place for the queen's heart... No feeling around it appart from numb tranquility could be distinguished in the wonderful enormous natural castle where the trees were towers and the very pure white in its essence was the key to everything. Secrets were written on little parts of thought and could be understood by all who cared to close their eyes and drop down forever in the kingdom of rest, in the house of everlasting sleep. There was nothing here but sincerity, a wish for nothing and a desire of painless suffering. In songs and poems, the words could not explain the true feeling of this beautiful myth and those who went there returned without a word, without a soul, without sadness.....
  The dream has ended and as I awake more tired I feel when dread and fear cross a smile of fortune... I am the queen, behold my realms! Suffer no more and let your tears turn into ice. A heart that cannot be mended shall find a righteous way of contemplating the sky at night, when the music shines in contrast with the visual effects that make one's ears send the most pleasant sounds for the brain to be delighted... There in perfect harmony with the nothingness of the whole the ''everything'' lies hidden in every single gasp of air, in every touch, in every trial and in every reason... There shall we sleep and hearts shall rest until the sun may destroy our little imaginary sophisticated and conceptual natural habitat and all of us shall become a single memory.....

Copacul zburător

Ne aflăm pe un bloc înalt o înălțime a durerii iar jos e beznă scăldată în fum… ne aflăm la un capăt ne uităm unii la alții cu teamă și așteptăm parcă o mână din filme să ne-mpingă spre necunoscut… e noapte. Eu sunt copac înrădăcinat în viață când mă agăț de viitor cu degetele calde. Desprinse din petale de catifea cad fulgere ce mângâind mistuitor un complex intelectual dispar din nou in negura de sus căci văzduhul e plin de lacrimi noroase… Copac fragil am devenit frunzărind între hârtiile făcute din mine acum când cade pacea peste sistemele de legătură dintre concepțiile moral-politice rămân ideile singure și se plimbă pe stradă întrebându-i pe oameni dacă nu ar avea nevoie de încă un stil de tortură psihică urmând ca apoi să se stabilească subtil în ziare și cești cu cafea… Nu  am terminat de scris scenariul căci e prea josnic pentru înălțimea la care mă aflu la propriu... Opunând rezistență pierderii de echilibru lansez din nou pastila de stare iar vrajba reîncepe… mai sunt și altii pe bloc … cei umani s-au sacrificat de multă vreme … s-au aruncat de aici ca să trăiesc eu.  Un zâmbet intră în contraatacul lacrimilor de compătimire iar apoi fiori cuprind iarăși văzduhul. Apare umbra din istorie, imaginea eternului supraviețuitor... Luptăm ne împingem, te temi, suspin , oamrni și gânduri într-o dezorientare spumoasă. Singurul orientat este cel ce acum își pregătește cafeaua… se joacă cu spuma, iar spuma e doar coconul pasiv al unui incipit revoluționar. În întuneric nu poți face fotosinteză … eu sunt copac dar rădăcinile mele sunt adaptabile… pe bloc nu mai am stabilitate dar de mă voi înălța voi străbate lumile ca să depășesc întunericul învingându-l într-o altă dimensiune, într-un alt plan astral…  jos, sub crusta de intuneric nedefinit, un suflet curat se va
mira într-o zi la vederea unui copac zburând fericit în eter…

Nonsens

Nonsens 

E abstract, deci timpurile verbale probabil nu vor fi in concordanta … 

… citeam o poezie si ma dureau coastele arse din neindemanarea firii... Zaceam acolo pe gresia rece si ascultam cu drag din metaforele tuturor spalandu-mi creierul cu lacrimi tandre pe cand intrarea in viata nu era mai mult decat o poarta distrusa de preconceptii si prejudecati distructive in abstractul lor. 

Asemenea scrierilor lui Gabriel Garcia Marquéz, realismul de tip nagic al unui miraj de culoare amestecat cu politica si idei inovatoare ale viitorului erau ambientul cromatic al acelei clipe dizolvate in efervescenta magneziului… Emulsia poate si ea sa fandeasca asadar va alege doar sa existe in purpuriul unui singur crepuscul fiindca schimbarea continua o poate bulversa… 

Iesind dintre randuri, cu pasi marunti imi iau avant peste literele ce incretesc mintea… cand trupul se curata cu lapte, componenta magnetica a fiintei se va reinoi prin reincarnarea cunostintelor dintr-o inteligenta soirituala intr-un nou simbol al zilei cotidiene... Cartea e veche… termenul de ferfenita defineste lanturile din cel mai dur material care leaga particule de masa cuantica, atomii nedefiniti ai acelei carti…… si cat imi e de draga… ea, exemplul varstnicului cod al maretiei si literele ei cele diferite si cele explicative… 

O gheata se imprastie in trupul care neafectat de cianura de aur a kui Marquéz plange zapada mesteacanului lui Esenin scriindu-si amintirile ca pe un viitor curent al gandirii… doua minute mai tarziu cand constientul se trezeste din nou in mirosul scolaresc al celulozei vanilate, o fuga surda paralizeaza complet amintirile pana la prima ciocnire… nici macar savantul iscusit nu-si da seama de acest joc din piese de imaginatie format de fapt din informatii precise si structurate care prelucrate asa cum trebuie duc spre subtilitatea perceputa asemenea unui scop in sine iar mesajul ramane un total nonsens pana la proba contrarie….…