SF

Cavalerul isi citea linistit revista de benzi desenate. Ziua de abia incepea, iar cercetatorii Observatorului Astronomic din Fires- un orasel situat la mii de ani lumina departare - isi faceau treaba ca mai mereu. Ceasul performant al cavalerului arata deja ora 9:30 AM. ''mmmmmm.... trebuie sa ma duc la antrenament''.
Dupa recuperarea sabiei sale de la centrul de reparatii Medieval Laser, cavalerul incepu sa-si croiasca drum prin multime spre sala de antrenamente virtuale.
Mildreed, informaticianul diviziei de lupta instala un nou program virtual numit Battle Fire. Acesta era cel mai performant set de lupte virtuale conceput pana atunci in indepartatul orasel. Era insa o problema. Cavalerul nostru nu mai voia sa lupte desi era cel mai priceput din divizie. Dupa incercarile nereusite ale colegilor de a-l convinge, cavalerul a parasit sala virtuala lasandu-i pe toti socati.
Doua ore mai tarziu, cavalerul era in fata Observatorului Astronomic. Colegul sau de divizie, Friedrich il urmarea de la distanta.Il vazu pe cavaler intrand intr-o cladire din care iesi mai apoi cu o fata nespus de frumoasa de mana. Era Hella, pictorita oraselului. Facea cele mai impresionante desene cubiste virtuale din oras. Multe intrebari incepura sa-si faca loc in mintea lui Friedrich insa acesta le ignora.

Dupa o lunga discutie cu prietenii sai din Observatorul Astronomic, Friedrich afla ca Hella era nu doar o mare pictorita ci si o creatoare  luptatori virtuali foarte periculosi ai caror divizie se numea V.I.R.U.S.-adica- Virtual Invincible Random Unity of Steel. Ei foloseau un cod de memorii cu acces random(RAM) introduse printr-un cip intracranian  care ii facea sa actioneze ca androizi.
Pe cavaler nu-l mai vazuse nimeni de mult la antrenament. Trainerii incepeau deja sa-i simta lipsa facandu-si griji, insa cel mai ingrijorat dintre toti era Friedrich care il cauta zi si noapte pe strazi, prin semnale digitale sau prin telepatie dar nu dadea nicaieri de el. In final, luandu-si inima in dinti a inceput sa-i caute coordonatele digitale ale Hellei. Nu a dat de ea in acest fel asa ca i-a accesat mintea printr-o forta telepatica directa foarte puternica. Aceasta insa era mult mai experimentata decat el si l-a indepartat cu usurinta din mintea ei provocandu-i dureri imense de cap si pentru scurta vreme pierderea cunostintei.
Dupa inca doua zile de cautari, Friedrich il vazu pe cavaler langa Observator. Se apropie de el. Il saluta. Nu primi insa raspuns. Atunci de-abia isi dadu seama de pierderea legaturii telepatice dintreel si cavaler. Pur si simplu nu mai primea semnale energetice de la acesta. Apoi observa sigla V.I.R.U.S. imprimata discret, cu caractere fine pe pieptul sau.
''E adroid RAM acum....'' gandi Friedrich....... Pictorita aparu parca de nicaieri si-si saruta pretiosul android dupa care dadu o comanda digitala iar acesta disparu. Il privi pe Friedrich cu dispret iar acesta o ataca telepatic. Desi ea era experta in luptele in care puterea mintii era dominanta nu se astepta la acest atac. Raspunse si ea asemenea si dadu comanda androidului ei preferat sa vina sa o apere.
Acesta incepu sa-l ameninte pe Friedrich care din punt de vedere fizic nu era prea destoinic desi era un telepat bun si un informatician de exceptie- ca fiu al lui Mildreed.
Friedrich se gandi la un truc in timp ce cavalerul acum android V.I.R.U.S. il ataca folosind tacticile de lupta Worm sau Calul Troian.
Facu un lucru despre care doar auzise. Patrunse in mintea Hellei pe neobservate si-i fura amintirile din trecut pe care i le punea acum in fata ochilor fara ca aceasta sa se poata apara. Apoi reusi sa ii sustraga telecomanda din mana. El avea acum puterea suprema a androizilor RAM.
O facu pe Hella sa lesine dupa care apasa butonul de autodistrugere al intregii divizii V.I.R.U.S.
Dupa ce se trezi si remarca marea sa pierdere Hella pieri intr-un nor de laser si nimeni nu mai auzi nimic despre ea.
Friedrich, ramas singur incepu sa se simta din ce in ce mai rau.  Efortul fusese cumplit plus ca isi omorase si prietenul. Isi dadu apoi seama ca va muri din cauza faptului ca particulele din androizi erau radioactive ceea ce pe el ca telepat il omora. Nu stia cum Hella rezistase atat de mult. Ea insa era dotata cu ceva in interior care o facea sa reziste. Asta nu mai conta insa acum. Friedrich muri insa salva un intreg orasel modern care se afla la mii de ani lumina distanta.

Newton si Nietzsche

E iarna. E foarte frumos si cald in casa11111 b1unicii. Mama si bunica fac prajituri in bucatarie. Fetita razgaiata de oras are numai 9 ani. Sta in camera de zi. Sta si priveste cu un aer superior biblioteca pretioasa a bunicii. Poate ca ea peste cativa ani nici nu va mai veni la bunica. E o pierdere de timp. Nu are ce face. Se plictiseste. Ia o carte in mana si o priveste atent. De-abia a invatat sa citeasca insa asta nu o atrage. Cartea e prea mare. E prea veche si prea urata. Mai bine ar incerca pantofii bunicii la oglinda. Mai bine nu. Oferta e tentanta insa mama e pe aproape. Mamica o va pedepsi daca face lucruri nechibzuita. Totusi oglinda parca o cheama. E ca si cand ceva magic o atrage acolo cu o forta magnetica. Fetita razgaiata de oras lupta cu tentatia. Tentatia invinge. Fetita e mult prea slaba pentru a obtine victoria in aceasta lupta. Ia pantofii. Merge spre oglinda dar.........VAI si amar de planul ei caci mamica intra pe usa cantand vesela si aducandu-i placinta.Mamica nu o cearta. O saruta pe frunte. Ii da placinta si o roaga sa fie atenta.Fetita se joaca toata ziua.
Acum e seara. Sufrageria bunicii este goala. Fetita razgaiata si obraznicuta este acasa. Probabil ca acum se culca. Ooooh.....daaaaa....... doarme.Doarme in camera ei tapetata cu roz.Viseaza zane pe cai albi sau se viseaza ajungand fotomodel. Si totusi sufrageria ramane goala. Sau oare mai e cineva acolo....... Nu. Nu mai e nimeni. Singurul lucru care a ramas nearanjat este o carte. O  singura carte pe care fetita a onorat-o atingand-o. E un dictionar. Un dictionar vechi. Poate de cand bunica era domnisoara. E un dictionar cu multe nume celebre.Cu nume de oameni care au schimbat ceva in omenire. Dar acum el sta uitat. Nimeni nu il ia in seama.
Au trecut anii. Fetita e o domnisoara. Acum e fotomodel. Bunica a murit din pacate insa casa a ramas.E o zi monotona de toamna. Domnisoara razgaiata de oras merge impreuna cu mama ei la casa bunicii. Nimic nou sub soare. Casa nu e schimbata de loc.E exact asa cum o stia domnisoara din vremurile ei de pruncie.Un singur lucru e deplasat din acea camera in care a stat ea acum cativa ani.O carte. O enciclopedie care avea nume multe in interior. Sau poate era un dictionar.Domnisoara nu mai stie. Sau poate nu mai vrea sa stie. O vede pe jos. De atatia ani statea cartea abandonata acolo. Nimeni nu a mai luat-o in seama de mult timp. O ridica. O ia in mainile sale subtiri si o rasfoieste. Nu mai are rabdare. O suna prietenul ei. Trebuie sa faca cumva sa-i spuna mamei ca are intalnire si nu poate intarzia. Litera A nimic interesant. Telefonul nu conteneste sa sune. Fata roseste...... chiar ii era dor de el.....da filele cu mana incet incet. Isi pierde rabdarea. Aproape ca rupe filele in mana. Raspunde la telefon . Litera N ..... NEWTON.......NIETZSCHE.....cine\.........ce........numele acestea o fac sa se piarda complet. Uita tot.Citeste fascinata.Un fizician si un filosof.Ce frumos arata aceasta alaturare.Numele suna foarte bine. Parca le mai auzise. Iar suna telefonul. Ii raspunde iubitului. Mama o lasa la intalnire iar ea pleaca fericita aranjandu-se si surazand fals. Cartea ramane aruncata undeva.Acum domnisoara e cu prietenul ei intr-un loc frumos unde el ii cumpara bijuterii, ii marturiseste dragostea si o invita la cafea.Ea nu poate refuza. Intre timp si mama vede cartea. Nu-i pasa de ea. O arunca. A  mai murit o carte buna. Nietzsche plange. Newton nu are cuvinte de a-si exprima tristetea. Domnisoara frumoasa i-a uitat complet. Au avut-o doar un minut de partea lor dupa care a fost rapita de baiatul acela care nu stie sa scrie sau sa calculeze lucruri interesante. El doar stie sa-i cumpere ceea ce vrea. Tristi , filosoful si fizicianul isi dau seama ca ea va vrea mereu haine scumpe si poate foarte tarziu va vrea o carte. Mereu ei plang pentru ea si altii ca ea. Sper ca tu nu vrei sa-i faci la randul tau sa planga prieten al dreptatii.............

DE MI MANERA!

HaiL



~Magickal Graphics~


~Magickal Graphics~


~Magickal Graphics~


~Magickal Graphics~Soy un angel oscuro y bueno... ME ENCANTA



~Magickal Graphics~


~Magickal Graphics~Me gusta suenar en la luz de las estrellas.



~Magickal Graphics~


~Magickal Graphics~Hago lo todo de MI MANERA y nadie me puede cambiar.



~Magickal Graphics~No quiero darte gusto y no me importa si te lo doy o no. Si quieres me puedes aceptar asi pero si no entonces no voy a llorar jejeje!!!!!



~Magickal Graphics~


~Magickal Graphics~Ahorita me voy pero hasta la proxima vez te voy a dejar a escuchar unas canciones ?ya?

THE WINGS OF DESTINY-FIFTH ANGEL

Take the children
March them off to war
Only numbered
To count down the final score

Lay in waiting
For the end to come
And their only chance
Is loaded in their gun

They're riding on the wings (the wings), the wings of destiny
Riding on the wings (the wings), from so far below
Riding on the wings (the wings), the wings of destiny
Riding on the wings (the wings), that carry their souls

In battle daybreak
The field is grey and bare
They feel the presence
Of death that's in the air

They're riding on the wings (the wings), the wings of destiny
Riding on the wings (the wings), from so far below
Riding on the wings (the wings), the wings of destiny
Riding on the wings (the wings), that carry their souls

Take the children
March them off to war
Only numbered
To count down the final score

In the trenches
A battle to begin
And they're waiting
To ride the wings again

They're riding on the wings (the wings), the wings of destiny
Riding on the wings (the wings), from so far below
Riding on the wings (the wings), the wings of destiny
Riding on the wings (the wings), that carry their souls

Riding on the wings
Riding on the wings
Riding on the wings
Oh, of destiny

Graphics for Angel Comments

Myspace Angel Comments & Graphics

Myspace You Rock Comments & Graphics

Myspace You Rock Comments & Graphics

Myspace You Rock Comments & Graphics

Myspace You Rock Comments & Graphics

Myspace You Rock Comments & Graphics

Myspace Zodiac Comments & Graphics
Myspace Zodiac Comments & Graphics

Graphics for Angel Comments

~Magickal Graphics~

THE RENEGADE GODESS

They all went one afther the other all following the signs of the Gods.
When they reached the marvelous place where they should have got to they gasped with amazement and all fell to the ground.
They thanked the Gods for helping them reach the place with holly power from Valhalla and as they where thinking of the dangerous path that they went on and of the persons they have met along the road, the stories they have heard , the angels they have met and the deamons that where hounting them, they all fell into a deep sleep.
When they got up the sun of dawn was shining upon their faces and the beautiful song of the birds sounded in within the place bringing joy into everyone's heart.
But there was something wrong:
tThey had lost everything
-Memories
-Mind
-Soul
-Hearts
They where just living there but had no way of expressing themselves or doing anything.
That was when the gods tried to get rid of the humans because they started to become smart and ingenious  and started to invent and to discover technology that would destroy the holly faith of the humans towards the gods.
That's when a godess released the humans from that place and made them forget about the gods and everything that they where doing and.
She was very angry with the Gods because she didn't want the humans to die so she made every single one on Earth forget the Gods of Valhalla and that is how they all fell.
Since that day the godess became nothing more than a renegade to the Gods and was sent to Earth to live with the humans that she loved.
She started a human life, in a human way and now she is with all of you wondering around on this page and bringing friendship and glory along with her............ HAIL TO EVERY HUMAN WITH AN ANGEL'S SOUL!

THE ENDLESS RUNNING

We are all runing away from something that hides deep inside our minds but we never know what it is, what it wants from us and when it's going to strike. All we know is that we are afraid of it and that we will run from it as much as we can at least untill the day when it will get us without saying a word, without thinking if we are ready for it and not minding of our pain.
We all feel this kind of misterious damnation lying heavy upon our hearts in the deep and cold nights when we cannot sleep and when our mind starts playing with us and making us be afraid and helpless.
This incredible fear is nothing more than the UNKNOWN rising up battles in our souls and no matter how much we try to fight it it always comes into our minds just like a curse and it haunts us untill we give in to its power.
With the unknown life is a frightening field but without it life has no meaning.
When we give in it's partly because we want to try and partly because we must.
There are times when we try and it turns out good and dimes when it turns out bad but there's no way of escaping it.
The only bad thing is that we'll never stop running from it till it gets to us!