Inima de hartie (incursiune in sufletul lui Akirobu)

NOTA:
Acesta este mai mult un eseu al carui personaj principal este Akirobu din Trafic de Inimi ... Vom afla cate ceva despre el si despre sentimentele sale...


De ani de zile facea asta...
De ani de zile lucra cu inimile oamenilor, le fura, colabora cu multe laboratoare din lume, obtinea un profit colosal si punea bazele construirii unor oameni perfecti, noii Adam si Eva ai omenirii.
Acum era noapte si Akirobu privea fara sa stie de ce prin albumul sau cu poze... Era singurul pe care il avea fiindca nu ii placeau pozele si ura cu desavarsire nostalgia, exprimarea sentimentelor si prieteniile apropiate. Totusi pastrase acest album pentru a-l rasfoi din cand in cand sau pur si simplu pentru a nu fi considerat un om incomplet. Nu i se mai intamplase insa sa fie singur si sa fie tentat sa priveasca pozele din album.
Primele pagini erau luminate de zambetul lui copilaresc inca de pe vremea in care era un simplu baietas din Osaka, fara mari aspiratii si planuri de viitor. Pe atunci el nu stia multe lucruri. Jocul si copilaria faceau raul din el imposibil. Un lucru insa ramasese la el neschimbat chiar si in ziua de astazi. Ochii sai mici si caprui pareau sa arunce scantei de izbanda in stanga si in dreapta. Era un om ce inspira mare incredere. In copilarie era protectorul si indrumatorul celor mai slabi iar acum era conducatorul unei intregi retele mondiale.
Isi aminti de Osaka, de zilele acelea fara de griji si de probleme... ii era pofta de un sushi cald dar aici la hotel nu aveau... cel putin nu aveau din acelea din care voia el... toate erau bazate pe acelasi principiu insa in Europa Sushi era gatit diferit de America, de Australia dar mai ales de Asia si de Japonia... gustul pe care l-ar avea in acest hotel l-ar fi amarat foarte tare asa ca Akirobu ezita de mai multe ori in fata telefonului pentru room service pana cand se lasa pagubas.
Ii era prea pofta... voia Sushi cu orice pret... era un om prea influent cum sa nu aiba el parte de un Sushi asa ca acasa?? Dar unde sa gasesti un bucatar japonez?? Si va vrea oare acesta sa gateasca la ora asta?? Dar  oare cat timp i-ar lua?? Dar cu toate acestea ingredientele sunt finlandeze si tot nu ar fi fost ca la el acasa...
-Cu toti banii pe care ii am nu pot manca un sushi acum oricat mi-l doresc... Akirobu ofta desi nu mai facuse asta de multa vreme.
Lua din nou albumul si se vazu adolescent... iata-l in uniforma scolara, iata-l cu prietenii in excursie, iata-l in parc, in fata casei si in casa unui prieten...
Trecutul parea sa reinvie. La varsta aceea deja stia limba engleza si invata germana fiindca era foarte pasionat de Europa. Era cel mai inteligent dintre toti prietenii sai si inca de la o varsta foarte frageda stia ceea ce isi dorea. Acum insa ii era dor... dor de Asia, dor de Japonia, dor de familie si de prieteni dor de SUSHI......
Pozele urmatoare il aratau tanar... Deja nu mai era nimic ciudat acolo... nimic care sa ii trezeasca amintiri sau sentimente. Dupa 20 de ani intrase cu usurinta in organizatia celor care faceau trafic cu inimi umane . Intrase la inceput fiindca isi dorea sa calatoreasca spre Europa, sa cunoasca tinuturile unde oamenii au inceput mai intai si mai intai sa existe si sa gandeasca, sa sarute pamantul mamei ocrotitoare a universului si a lumii umane, sa se desprinda de ceea ce era deja.
Visa la cetatenie britanica sau germana, la o viata europeana, voia sa se afirme cat mai mult si sa fie cat mai cunoscut si recompensat pentru eforturile sale. Inteligenta si cunostintele il ajutau foarte mult asa ca tinta sa era sa profite la maximum de darurile sale..Isi recunostea chipul in Belgia, Anglia, Spania, Portugalia, Cehia, Franta, Rusia si alte tari impresionante.
Apoi organizatia s-a extins iar el s-a trezit purtat prin intreaga lume pe aripi de succes. Cu toate ca nu era o persoana publica si lumea nu il oprea pe strada pentru a-i cere un autograf, Akirobu avea mult mai multi bani decat anumite celebritati, avea case in Europa si America, respect de la toti subalternii dar si dificila responsabilitate a unei organizatii secrete...
Era foarte degajat si ferm... cu totii faceau ceea ce li se spunea. Nu avusese parte de rebeli in grupul sau. Plecase de jos si ajunsese undeva foarte sus. Acum trebuia sa se mentina si chiar sa mai urce.
Aceasta era filosofia lui de viata. Stia ca un lucru mic devine mare, ca trebuie sa sclipesti si apoi sa stralucesti, ca esti o celula pana a deveni om...
Inchise albumul... nu mai voia sa se uite... nu mai avea ce vedea... brusc se simti extenuat asa ca se intinse pe pat. Cu ochii pironiti in tavan privea derulandu-se fara controlul sau scene din viata si din copilaria sa. Isi amintea cum il batuse pe micutul Shoku care nu facuse nimic gresit doar il enervase... Mama lui nu l-a certat si nici nu a ridicat glasul la el. -Tu ai un suflet mare Aki de ce il bati pe sarmanul kodomo (copil)? Din soare vine si el ca si tine si spre soare va calatori pana la moarte si dupa aceasta...
De ce oare isi amintea el toate astea?? Il batuse pe razgaiat cu ani in urma acum acela poate ca nici nu isi amintea de micutul Aki si poate ca nici nu s-ar fi recunoscut unul pe altul me strada...
Alte amintiri ii tulburau mintea..... mai batuse copii in scoala si fusese din nou corectat cu lectii de bunatate si blandete nu cu cearta si pedepse.
Apoi mai era si afacerea asta.. stia clar ca nu e lucru curat desi el nu avea credinte religioase... Se intreba si se tot intreba ce sa faca, daca poate sa scape de acesti demoni ce ii tulburau mintea... Nici asta nu se putea cumpara cu bani... nici liniste, nici o calatorie prea curand catre Japonia (din lipsa de timp) , nici zile petrecute in casa lui (fiindca trebuia sa fie mereu la hotel) nici macar un amarat de SUSHI asa ca in Osaka. nimic din toate acestea nu erau pentru el. Brusc se simti nefericit. Lacrimi acide si sarate ii inundara chipul care in lumina obscura a camerei parea pictat intr-un tablou de expresivitate......
Stinse lampa dar nu inhise un ochi toata noaptea. Daca statea treaz era mereu coplesit de ganduri ... daca adormea visa urat... trebuia sa scape de el insusi pentru o vreme ....
Cu zorile insa veni si linistea. Pret de  o ora dormi ca un prunc... fara vise si fara sa se miste.
Se spala pe fata, aprinse o tigara, zambi din nou si cobori la micul dejun.
Isi dadu seama ca nimeni nu le poate avea pe toate oricat de influent ar fi si se impaca repede cu ideea...
Dar sa fi fost asa cu adevarat???




DIN GANDURILE LUI AKIROBU:


De ce oare e viata asa??
Cand o sa fiu si eu linistit?? Simt ca undeva cineva ma vede dar nu stiu cine e si de ce ma urmareste... poate mama mea a trimis energii asupra trupului si spiritului meu... numai ea se uita dupa mine cand eram mic... mereu avea capul scos pe fereastra si orice as fi facut ea stia desi nu ma certa mereu insa ma urmarea si stia totul...
Mama, stiu ca divinitate nu exista asa ca lasa-ma tu in pace de oriunde ai plecat... lasa-ma sa-mi traiesc viata... nu ti-am facut nimic rau chiar daca tu ai fost prima... nu te teme... blandete ca a ta nu am mai intalnit la nimeni si sunt mandru sa-ti spun ca inima cea noua pe care am sa o creez o va avea... Crede-ma nu ti-am facut rau... am avut doar nevoie de blandetea ta... nu aveam de ales... era acolo in inima si mie imi trebuia pentru experiment... Ai trait ultimele zile fericita alaturi de noi am stat cu tine crede-ma ca si pe mine ma doare dar afacerile sunt afaceri, mama intelege-ma si nu ma mai urmari atat. Nici tu nici ceilalti... nu mai vreau sa-i vad pe indienii aia ciudati, pe englezii aia sclifositi, pe mexicanii aia paranoici si pe finlandezii astia spalaciti ... mi-e de ajuns mama lasa-ma sa fac asta fiindca e un bine pentru noi toti
nu sunt eu vinovat ca te-ai nascut ca sa te sacrifici mereu
Ai fost un sacrificiu toata viata. Nu e vina mea. Nici macar nu te-am taiat eu nu nu a fost doctorul S. El a pus mana pe inima ta mama. Eu doar am analizat-o dupa si am luat din ea blandetea ta. Am aruncat piatra fiindca nu vreau sa o mai port cu mine...
Oare am facut rau, mama??
Tu ce crezi??
Ma ierti mama??
Ma iubesti mama??
Mama, cat de pofta imi e de un Sushi....


Cafeaua si croissantele, domnule.. chelnerita finlandeza ii servea micul dejun si il trezi din reverie... In mod neasteptat chiar si la micul dejun era bantuit de ganduri insa dupa cateva momente isi reveni complet si pe tot parcursul zilei si al celor care urmara datorita muncii si evenimentelor nu mai avu tulburari interioare......


URMEAZA TRAFIC DE INIMI III ( intre dragoste si moarte/ continuarea aventurii finlandeze)
Fin

Trafic de inimi II (FINLANDA)

Dupa plecarea grabita a lui Akirobu , docturul S si Jim ramasera neclintiti pret de cateva minute. Simteau inca in piept o spaima ce-i sfasia ca un cutit desi ei nu voiau sa recunoasca asta. Antrenamentul din anii precedenti le-a demonstrat ca riscul de a fi prinsi sau vazuti era totusi mare in pofida masurilor de precautie gandite si structurate in asa fel incat sa dea o unda de perfectiune acestui dulce si rapid cosmar real. Incetul cu incetul insa incepura sa-si vina in fire si parasira imediat locul. Se indreptara spre aeroport si nu mica le fu usurarea cand vazura ca in scurt timp aveau sa plece departe de Mexic, undeva in Finlanda , un alt cotlon de lume, o alta speranta.Cei doi cinara la un restaurant din aeroport si voia buna reveni imediat ingropand umbra trecutului grijile si temerile.
................
Akirobu se gasea inca in camera sa de hotel. El nu plecase impreuna cu ceilalti fiindca nu asa era planuit. Ascunse in frigider inima bietului José si astepta pana cand i se paru ca linistea acoperise tot hotelul cu un val protector ce avea sa-i tina pe toti departe de actiune... Stinse toate luminile . Aprinse doar o lampa cu lumina florescenta si o puse pe birou apoi isi scoase uneltele majoritatea digitale si nu in ultimul rand inima furata. Cu usurinta si precizie o elibera din vesmantul de gheata si o puse pe o foaie de hartie pregatita deja pe masa. Apoi o injecta cu ceva si dintr-o data aceasta prinse viata. Incepu sa bata . Akirobu o examina atent cu un aparat monitorizandu-i ritmul si bataile dupa care o conecta la la un aparat si incepu sa scoata din ea ceea ce ii trebuia. Fiecare om are sentimentele si sensul vietii in inima. Asa se spunea in antichitate si asa s-a descoperit.Pentru a crea omul perfect era nevoie de o inima perfecta, o inima doar cu calitati, o inima ce trebuia neaparat sa aiba in ea gene de la mai multe popoare. De fapt, era nevoie de doua astfel de inimi ... una feminina si una masculina astfel in cativa ani ar fi fost creati cei doi Adam si Eva ai timpurilor noastre, oamenii perfecti ce aveau sa creasca mai intai in laboratoare dupa care in urma sabotajelor organizatiei lui Akirobu ar fi fost posibila oprirea reproducerii la oameni si planetaar fi ajuns sa fie populata numai de cei cu inima perfecta care se inmulteau sub supraveghere in laborator. Peste foarte putini ani lumea ar fi cu totul alta daca toti ar avea gene de la parinti cu inima perfecta... nu ar mai exista conflicte ntre generatii, ura, teama si nici probleme. Dar autoritatile nu ar intelege. Nu ai ce sa le spui acestora... sunt prea limitati ca sa inteleaga... ne vor multumi ei mai tarziu......
Asa circulau unul dupa altul gandurile lui Akirobu trecandu-i prin mintea obosita cu vireza fulgerului.
Dupa Akirobu smulse toate sentimentele si tot binele din inima lui José aceasta se intari transformandu-se brusc intr-o piatra cu forma nedefinita pe care japonezul o arunca la cosul de gunoi fara ezitare. Comprima ceea ce obtinuse intr-o cutiuta cu senzori electronici, citi cateva pagini dintr-o opera a lui Dostoievski si apoi adormi linistit....

....

Zborul fusese lung si istovitor pentru cei doi tovarasi insa in sfarsit ajunsera la destinatia dorita. In cateva minute gasira hotelul si cu ajutorul lui Arnold, un finlandez dragutcare ii era prieten superiorului lor isi luara repede in primire  pretinsul cabinet medical.
In aceasta tara ii astepta ceva diferit. Arnold le aduse la cunostinta ca pacientul nu era o persoana care venea acolo de buna voie pentru a se vindeca ci fusese adusa cu forta de catre cineva din familia ei care stia tot ceea ce se intampla in organizatia traficantilor de inimi. Tanara se numea Yosephina Karten, o adolescenta aparent rebela urata de familie si de toti cei din jur.
-Daca e ceva bun in ea al vostru sa fie fiindca eu nu ma mai descurc... acestea erau cuvintele mamei si ale verisoarei mai mari care o cresteau. Yosephina ramasese fara tata de la 13 ani si era atat de rea cu cei din jur incat nimeni nu reusea sa ii vorbeasca...
Fata intra timid in cabinet unde Jim astepta. Ii remarca frumusetea cu multa admiratie si o pofti sa se aseze pe pat explicandu-i cu caldura ca nimic nu va durea si ca nu va avea de suferit. Yosephina nu raspunse.
Peste zece minute doctorul S. intra in salon si frumusetea tinerei nordice ii sageta privirea. El ura femeile insa fara sa stie incepea sa ii fie simpatica Yosephina si ii vorbi mult mai bland decat altor pacienti fapt care pe Jim il cam sperie. Aceasta era rece ca de gheata. Desi avea o voce placuta nu lasa nimic sa i se citeasca pe fata. Sentimentele ei erau adanc ascunse in imina care urma sa ii fie smulsa din piept. Discutia doctorului cu Yosephina incepu sa fie din ce in ce mai placuta iar fata se implica si ea. In doar cateva minute acestia vorbeau despre filme si calatorii sub ochii nedumeriti ai lui Jim. Yosephina ii povesti apoi cate ceva despre Finlanda si se oferi sa-i fie ghid turistic intr-o expeditie desigur daca acesta dorea. Calcandu-si pe tot orgoliul medicul ii spuse fetei ca operatia se poate amana cu cateva zile fiindca una din marile sale pasiuni erau tarile nordice. Apoi incepura sa vorbeasca despre Vikingi si despre istorie. Simtindu-se in plus si un pic invidios pe faptul ca nu stapanea arta conversatiei, Jim parasi cabinetul si isi cauta de lucru cu noul sau IPhone.
Deschise un program messenger si primi un anunt de la Akirobu:
DRAGA JIM,
ITI SCRIU DOAR TIE SI ITI DAU MISIUNEA SA-L ANUNTI SI PE DOCTORUL S. INIMA PERFECTA DE BARBAT ESTE GATA. MAI AM NEVOIE DE UN ELEMENT SPER CA INIMA PE CARE MI.O VETI OFERI IN ZILELE URMATOARE SA FIE  POTRIVITA PENTRU MINE. CU PARTICULELE EI VOI FINALIZA SI COMPOZITIA OPTIMA PENTRU O INIMA FEMEIASCA IAR APOI VOM TRECE MAI DEPARTE LA CREAREA PROPREU-ZISA A OAMENILOR PERFECTI SI LA SCHIMBAREA OMENIRII. VA ROG SA VA GRABITI CU INIMA ACEEA. VREAU UN RASPUNS DE LA TINE IN MAXIM 24 DE ORE. TOATE CELE BUNE SAYONARA!!!

Mesajul japonezului il facu pe Jim sa devina si mai confuz.
-Hey, Jim se auzi vocea lui dr. S de data aceasta insa parea mai vesela... Unde esti batrane?? Te caut peste tot...
-Unde m-ai cautat? Eram chiar aici in fata cabinetului tau.
-Haide, haide a fost doar o gluma asculta ai tu grija de cabinet eu am sa ies la o cafea. Amanam operatia Yosephinei pentru cateva zile mai discutam cand ma intorc.
Doctorul iesi fara sa mai spuna alte cuvinte. Nu era singur. Parea complet sedus de ochii cei albastri ai finlandezei si o lumina stranie parea sa radieze in jurul celor doi ce abia se cunoscusera... Sa fi fost dragoste la prima vedere?? se intreba Jim fara sa stie ce sa mai gandeasca.
Intra in cabinet si gasi totul impecabil. Intr-adevar doctorul nu se atinsese de inima fetei... cel putin nu inca insa acest proces trebuia grabit. Jim voia de mult sa  fie vazut bine in ochii lui Akirobu asa ca isi promise ca va face tot posibilul ca inima sa ajunga la timp.
Mai intai trebuia sa aiba o discutie cu S. dupa care avea sa treaca chiar el la fapte in cazul unei situatii extreme pe care fara sa stie de ce, el o anticipa...


VA URMA...

Trafic de inimi

Sa recapitulam.... dupa cateva minute te vei simti inutil iar membrele tale se vor ingreuna la fel ca si capul, trunchiul, oasele, muschii si tot ceea ce iti apartine..... Doctorul S. spunea aceste lucruri cu o voce grava si egala in timp ce scria ceva pe o hartiuta din carnetelul sau pe care il vari repede in buzunarul de la piept si puse mana inca o data pentru a se asigura ca este acolo, pentru a apara pretioasele notite de ochii iscoditori ai pacientilor.
-Pacientii nu stiu nimic... ei nu inteleg medicina... cum li se intampla ceva cum e vina doctorului ca nu a stiut ce medicament sa prescrie, cum sa aplice tratamentul si tot asa. Unii mai vin si cu pretentii cum ca alti medici lucrau intr-un anume fel cu ei sau altii spun ca leacurile bunicii sunt mult mai eficiente dar intr-un final tot la noi se intorc si disperarea ii face nevoiti sa ceara ajutorul stientei medicale moderne. Nu suport sa mai fiu tratat asa. De aia m-am si saturat sa le explic de toate... pacientii nu inteleg... nici macar nu vor sa asculte cu toate ca eu fac eforturi sa le vorbesc omeneste si nu ca-n facultate dar daca atunci cand ma uit la ei acestia incep sa scoata dictionarele si sa traduca din chineza pai...... ma las pagubas... o sa-i aburesc cu termeni si nici nu am sa le explic totul. Daca e malpraxis in mintea lor atunci sa fie pana la capat!! Ce vina am eu ca ei nici macar nu vor sa ma asculte???
Dintr-o data doctorul S, barbat respectabil de origine britanica, profesor universitar la New York se trezi rostindu-si gandurile cu voce tare. Se opri brusc. Nu se cuvine ca un om cu conduita sa vorbeasca asa mai ales in fata lui José Muñez, pacientul de origine mexicana intins pe patul cel alb ca un suflet imaculat. Acesta nu prea intelegea limba engleza insa a reusit sa prinda cateva cuvinte si le-a corelat cum a stiut el mai bine.
-Nici nu am ce sa stiu.. gandi acesta... nici nu vreau sa-i vad carnetelul si asa scrie in engleza si nu inteleg plus ca mai scrie si urat ca toti medicii ... oricum eu stiu din start ca vrea sa faca experimente pe mine...De fapt toti vor sa faca asta... cineva in lumea asta vrea sa-mi faca rau poate chiar si doctorul asta... mmmmmmhhh

Injectia administrata de asistent cu cateva minute in urma deja incepea sa-si faca efectul... José vedea totul in ceata... de fapt incepea sa se intunece ca si un efect Fade To Black, auzul i se deteriorase parca... era ca si cum cineva incetul cu incetul ii punea dopuri in urechi... Somnul nu inceta sa vina iar trupul lui trecu brusc intr-o nesimtire greoaie.
Doctorul S. isi freca mainile si trecu la treaba... Analiza bataile inimii pacientului apoi dupa inca cateva teste incepu sa-i testeze trupul cu socuri electrice... Curentul zguduia trupul omului  insa acesta nu se clintea. Era ca si toti ceilalti... nu se trezea, nu se framanta, nu se misca. Era acolo absent si impasibil , un trup a carui respiratie abia daca o observai.
Deci... nici acesta nu era hiperactiv... Doctorul nota aceasta concluzie in carnetelul lui. Avusese un singur pacient care se trezise in timpul procedurii. Era o fetita chinezoaica. Xia nu fusese adormita nici macar de cele mai puternice anestezice. Se trezise la primul soc si cu salbaticie incepu sa rupa toate firele ce o conectau la aparate, sa muste, sa loveasca, sa faca zgomot si sa tipe pentru a fi auzita. Dupa ce reusi sa se elibereze doctorul nu o mai chema inapoi. Le spuse parintilor ca fetita era in regula si ca de fapt avea nevoie de un alt traatment.
Amintirea aceea il tulbura ca o fantasma a trecutului la fiecare pacient. Gandul ca ulciorul nu merge de multe ori la apa il facea pe doctorul cel frustrat sa simta teama si deznadejde uneori dar dorinta de supravietuire il impingea mai departe spre a crede ca felul in care el isi castiga existenta era unul cat se poate de legal, ca minciunile spuse pacientilor ii faceau pe acestia sa vina la terapia cu electrosocuri fara probleme..... Asa se consola doctorul chiar si in acel moment in timp ce punea fibrilatorul la locul sau facandu-i lui José doar niste teste si nu oferindu-i o terapie completa. Apoi fara stirea pacientului acesta fusese trecut la electrocardiograf, analizat, scanat si monitorizat. Medicul privea cu atentie si nota frenetic in carnetelul sau. Inima lui José funciona normal. Era perfecta asa ca il chema repede in salon pe Jim, prietenul sau chirurg. Acesta provenea dintr-o familie de oameni saraci, suferinzi si de culoare iar el facea tot posibilul sa le ofere un trai bun. Doctorul il puse sa opereze pacientul cum stia el mai bine. Mai intai cardiologul si chirurgul oprira functiile organului vietii. Adormira temporar inima pacientului. Dupa aceea o inlocuira cu un aparat artificial care avea sa bata doar pentru cateva zile inlocuind cu succes organul lipsa pe care medicii il sigilara cu atentie intr-o lada frigorifica.
Coasera si trezira victima care parea sa-si revina miraculos.
-Rana e de la fibrilator explica doctorul . Socurile te-au facut sa sangerezi dar noi te-am cusut ca sa ne asiguram ca esti in regula.
Pacientul pleca dupa scurt timp.
Cateva ore mai tarziu intr-o cafenea doctorul S. si Jim stateau de vorba
Dr. S. -Exact ca toti ceilalti... nimeni nu se prinde ca de fapt nu mai pleaca acasa cu inima pe care ar trebui sa o aiba... Stii Jim?? Ma bucur totusi ca suntem atat de bine acoperiti incat toti spun ca terapiile noastre sunt de succes iar noi umbland asa ca anonimii din tara in tara suntem foarte greu de descoperit.
Jim: Totusi de atatia ani facem asta iar in curand cineva ne va descoperi. Nu uita de experienta ta din China.
Dr. S:  Nu, nu pot uita China dar nu am primit reclamatii atunci. Am fost calm desi apoi am fost foarte furios. Doua luni in sir nu am reusit sa-mi iert faptul ca am lasat sa-mi scape o inima de copil cand aveam mare nevoie. Shonny, dilerul de atunci era un irlandez aprig si stii foarte bine ca astia au tot dreptul sa ne bata ba chiar sa ne si omoare daca nu le dam ce ne cer la timp. Plus ca ... luam multi bani... Ce crezi tu?? Din pura medicina am obtinut eu oare atata avere ?? Nu amice... tu nu stii de cati ani umblu eu prin diverse tari si orase, fac oamenii sa creada ca ii vindec de tahicardii si alte ciudatenii mai ales ca imi aleg din astia care habar nu au engleza... unuia i-am zis in fata ca-l omor si ce crezi... nu a inteles nimic .
Jim: Cat de hain esti...
Dr. S: Eu ?? Nu amice eu doar imi asigur traiul... tu esti hain ca nu stii ce vrei si te plangi. Am si eu frustrari interioare uneori dar nu fac asa ca tine... Asculta ... Jimmy nu mai face pe samariteanul cel bun cu mine ca nu iti merge... Daca iti pasa asa mult de sufletele astora cum mi-ai tot zis pana acum nu te mai bagai nici tu in asta oricat de mult ti-ai iubi familia ta saraca. Esti la fel de murdar ca si mine asa ca lasa .. vom plati noi mai tarziu in iad acum insa hai sa ne bucuram .. Vrei un ceai?? Iti ofer eu unul astazi o hai sa iti arat ceaiul englezesc. E delicios cu lapte si mult zahar... Discretie totala Jimmy ... conduita si pedanta... astea dau incredere si te fac sa pari mai bun.. Hei ospatar doua ceaiuri englezesti!!!


Trei ore mai tarziu intr-un ghetou din Ciudad de Mexico.
Chirurgul si cardiologul se intalnesc cu Akirobu Komashi, dilerul japonez. Ii ofera o cutie si primesc in mana teancuri de bani tot la fel de reci si de murdari ca si gheata care servea acum drept pat inimii lui José.


Akirobu: Arigato dragilor!! Sa va verificati adresele de mail. Maine veti primi biletele de avion spre urmatoarea voastra destinatie... Finlanda... am vorbit cu cei de acolo si sunt gata sa va primeasca intr-un cabinet pentru a va practica..... meseria. Reteaua noastra globala nu doarme... Mai avem cativa doctori incepatori poate ca in urmatoarea voastra vacanta ii veti lua cu voi sa le explicati cum se face totul... Ne vedem in Finlanda. Va voi suna de pe noul meu numar cand ajung acolo. Si voi sa va schimbati cartelele de urgenta. Din cand in cand mai creati si alte adrese de posta electronica. Va reamintesc nu uitati sa stergeti toate mesajele fie ele prin internet sau telefon... ma refer la mesajele de la noi adica superiorii vostrii ... Va las acum Sayonara si.... discretie totala!!!
Akirobu se intoarce cu spatele si fuge in graba lasandu-i pe cei doi adapostiti de ochii curiosilor in bezna cartierului.....

Blestemul dublonului spaniol

Ce pierduse??
O moneda de argint
Cand??
Nici el nu mai stia... parca o avea la un moment dat in buzunar dar grabindu-se sa raspunda la telefon, diplomatul neamt avu impresia ca ceva ii aluneca din buzunar... fusese doar o impresie nimic mai mult.
Ajuns in camera sa de hotel insa, constata cu stupoare ca pretiosul dublon spaniol pentru care platise o suma frumusica, cea mai dorita si mai interesanta piesa de colectie pe care avea sa o duca inapoi cu el in  Germania spre a o arata amicilor la club...
Incepu sa caute frenetic dar moneda nu era de gasit. In cateva minute intreg hotelul se transforma intr-o  vapaie de agitatie.
Toate camerele erau rascolite si controlate, toti erau alertati iar la staruintele influentului posesor al obiectului pierdut a fost chemata si politia. Cu toate eforturile insa moneda nu mai era de gasit....
......



Ne aflam pe o strada dosnica din Paris.
Este ora 0. Ora magica, ora de trecere dintr-o zi in alta, dintr-o viata in alta.
Totul doarme. Insa aceasta strada doarme constient... Obiectele prafuite din vitrina magazinului cu antichitati soptesc povesti istorice si deapana amintiri intre ele... La aproximativ o suta de metrii de magazin, dublonul spaniol pierdut cauta o cale spre stapan sau probabil spre cutiuta lui confortabila de puf din raft... Nu stie unde sa o apuce. Straluceste si se framanta.

Totul doarme in jurul lui.. Numai Jack e treaz... copilasul nu a reusit sa fure astazi destul pentru a se intoarce la familia sa iar de frica batailor pe care are sa le primeasca prefera sa umble pe strazi pana in zorii zilei urmatoare.
Gaseste un lucrusor straniu pe jos si il ridica. E dublonul spaniol... Copilasul nu recunoaste moneda , deci nu stie daca e ceva bun de furat insa vazandu-i frumusetea considera ca e foarte interesanta si intentioneaza sa o ia cu el.. Chiar si cu aceasta in posesie insa Jack nu crede ca ar fi bine sa se intoarca acasa.
Ia moneda si multumit totusi de achizitie se plimba pe strada fredonand un cantecel. La scurt timp insa, moneda care se afla in buzunarasul sau de la piept prinde viata. Inima lui Jack bate acum prin dublonul spaniol, iar moneda il poarta pe acesta in timp prin vis si realitate ucigandu-l si facandu-l sa renasca de mii de ori, purtandu-l prin halucinatii, infierbantandu-se in el, arzandu-i pielea, trupul firav, inima si sufletul... Ii rascoleste mintea si constiinta, il dezbraca de bariere, il tortureaza, iar inima micutului cedeaza...
''Oh, mon Dieu" cu o ultima suflare baiatul aduce zorile pe cer.
Dublonul se rostogoleste spre cealalta parte a strazii unde ramane neclintit.
Acum obiectul de colectionat isi adauga un suflet la propria colectie. Jack e acum in dublon. Trupul sau nu mai reprezinta nimic.


Este ora 5 Antemeridian
Recuperatorii gasesc moneda langa magazinul de antichitati. Pe cealalta parte a strazii dau de trupul lui Jack...
"Poate ca micutul  a vrut sa o fure si l-au batut gardienii pana ce l-au ucis" remarca unul din politistii trimisi de neamtul cel influent
Dupa ce il examineaza descopera cu stupoare ca baiatul nu avea rani pe trup...
Doar pe piept are infierat simbolul dublonului spaniol........







Din cauze necunoscute insa probabil inteligibile neamtul nu a vrut sa mai ia moneda inapoi...



Concluzie:
Dublonul nu te accepta daca nu il pui in buzunarul de la piept ... el iti intelege fiinta prin bataile inimii si are nevoie de sufletul tau ca piesa de colectie...

Morala:
Nu colectiona cu aviditate fiindca tu risti sa fii colectionat...

Nota:
A trebuit sa sufere un nevinovat pentru ca blestemul sa nu il afecteze pe cel protejat de putere

Bine ai revenit... ACASA

Au trecut
Au trecut toate
A trecut emotia cea coplesitoare
Si dureroasele lacrimi au trecut
Furia a trecut si ea repede dar marcant ca un uragan
Melancolia a trecut peste suflet ca o briza calduta de primavara
Al doilea val de lacrimi triste a trecut si el
(parca a fost ceva mai usor sa plangi de data asta)
Incetul cu incetul noptile au inceput sa devina obositoare
Mintea se gandeste din nou sa se destinda pentru cateva momente departe de lumea noastra, undeva in vis...
Zilele devin din ce in ce mai interesante
Puterea de concentrare creste
Te trezesti brusc din reverie, ca scuturat de o pala de vant.
Tragi aer in piept.
Privesti in jur.
Cauti, gasesti, oftezi, traiesti.
Respiri din nou adanc, profund, apasat, imaculat, revitalizant.
Oh, draga Atlas, nu-i asa ca si peste tine s-au asternut calmul si linistea?
Da... da... le simti asupra ta
Te domina
Te imbata
Te ocrotesc
Te poarta pe culmi inalte
Te salveaza
Te ajuta

Primesti liniste din coaja de copac pe o lacrima de frunza
Primesti calmul de la un nor inocent pe un cer nemarginit
Primesti pace de la o privighetoare intr-o imensa sala de concert unde acompaniamentul perfect al trilurilor corale opreste timpul in loc
Primesti speranta din inima ta ce bate pentru tine si pentru lumea-ntreaga
De la soare si luna
De la caldura trupului tau
De la sufletul tau existent
si de la mintea ta cea constienta...


E dimineata...
Nu stii exact cat e ora pentru ca iti lipseste ceasul
Te gandesti sa te intorci acasa dupa el
sau nu??
Te miri ca nu te-au gasit pana acum
Te cauta de o saptamana iar tu te-ai ascuns intr-o padurice de la marginea orasului si supravietuiesti cum stii tu mai bine...
Acum insa totul s-a schimbat
Iti vei reincepe viata
Vei lasa greselile in urma si vei renaste din propriul pacat spre a fi botezat din nou de catre faptele tale bune, spre a fi binecuvintat de catre mama ta si reacceptat in societate...



NATURA NI TE-A ADUS INAPOI

BINE AI REVENIT ACASA!!!