Inima de hartie (incursiune in sufletul lui Akirobu)

NOTA:
Acesta este mai mult un eseu al carui personaj principal este Akirobu din Trafic de Inimi ... Vom afla cate ceva despre el si despre sentimentele sale...


De ani de zile facea asta...
De ani de zile lucra cu inimile oamenilor, le fura, colabora cu multe laboratoare din lume, obtinea un profit colosal si punea bazele construirii unor oameni perfecti, noii Adam si Eva ai omenirii.
Acum era noapte si Akirobu privea fara sa stie de ce prin albumul sau cu poze... Era singurul pe care il avea fiindca nu ii placeau pozele si ura cu desavarsire nostalgia, exprimarea sentimentelor si prieteniile apropiate. Totusi pastrase acest album pentru a-l rasfoi din cand in cand sau pur si simplu pentru a nu fi considerat un om incomplet. Nu i se mai intamplase insa sa fie singur si sa fie tentat sa priveasca pozele din album.
Primele pagini erau luminate de zambetul lui copilaresc inca de pe vremea in care era un simplu baietas din Osaka, fara mari aspiratii si planuri de viitor. Pe atunci el nu stia multe lucruri. Jocul si copilaria faceau raul din el imposibil. Un lucru insa ramasese la el neschimbat chiar si in ziua de astazi. Ochii sai mici si caprui pareau sa arunce scantei de izbanda in stanga si in dreapta. Era un om ce inspira mare incredere. In copilarie era protectorul si indrumatorul celor mai slabi iar acum era conducatorul unei intregi retele mondiale.
Isi aminti de Osaka, de zilele acelea fara de griji si de probleme... ii era pofta de un sushi cald dar aici la hotel nu aveau... cel putin nu aveau din acelea din care voia el... toate erau bazate pe acelasi principiu insa in Europa Sushi era gatit diferit de America, de Australia dar mai ales de Asia si de Japonia... gustul pe care l-ar avea in acest hotel l-ar fi amarat foarte tare asa ca Akirobu ezita de mai multe ori in fata telefonului pentru room service pana cand se lasa pagubas.
Ii era prea pofta... voia Sushi cu orice pret... era un om prea influent cum sa nu aiba el parte de un Sushi asa ca acasa?? Dar unde sa gasesti un bucatar japonez?? Si va vrea oare acesta sa gateasca la ora asta?? Dar  oare cat timp i-ar lua?? Dar cu toate acestea ingredientele sunt finlandeze si tot nu ar fi fost ca la el acasa...
-Cu toti banii pe care ii am nu pot manca un sushi acum oricat mi-l doresc... Akirobu ofta desi nu mai facuse asta de multa vreme.
Lua din nou albumul si se vazu adolescent... iata-l in uniforma scolara, iata-l cu prietenii in excursie, iata-l in parc, in fata casei si in casa unui prieten...
Trecutul parea sa reinvie. La varsta aceea deja stia limba engleza si invata germana fiindca era foarte pasionat de Europa. Era cel mai inteligent dintre toti prietenii sai si inca de la o varsta foarte frageda stia ceea ce isi dorea. Acum insa ii era dor... dor de Asia, dor de Japonia, dor de familie si de prieteni dor de SUSHI......
Pozele urmatoare il aratau tanar... Deja nu mai era nimic ciudat acolo... nimic care sa ii trezeasca amintiri sau sentimente. Dupa 20 de ani intrase cu usurinta in organizatia celor care faceau trafic cu inimi umane . Intrase la inceput fiindca isi dorea sa calatoreasca spre Europa, sa cunoasca tinuturile unde oamenii au inceput mai intai si mai intai sa existe si sa gandeasca, sa sarute pamantul mamei ocrotitoare a universului si a lumii umane, sa se desprinda de ceea ce era deja.
Visa la cetatenie britanica sau germana, la o viata europeana, voia sa se afirme cat mai mult si sa fie cat mai cunoscut si recompensat pentru eforturile sale. Inteligenta si cunostintele il ajutau foarte mult asa ca tinta sa era sa profite la maximum de darurile sale..Isi recunostea chipul in Belgia, Anglia, Spania, Portugalia, Cehia, Franta, Rusia si alte tari impresionante.
Apoi organizatia s-a extins iar el s-a trezit purtat prin intreaga lume pe aripi de succes. Cu toate ca nu era o persoana publica si lumea nu il oprea pe strada pentru a-i cere un autograf, Akirobu avea mult mai multi bani decat anumite celebritati, avea case in Europa si America, respect de la toti subalternii dar si dificila responsabilitate a unei organizatii secrete...
Era foarte degajat si ferm... cu totii faceau ceea ce li se spunea. Nu avusese parte de rebeli in grupul sau. Plecase de jos si ajunsese undeva foarte sus. Acum trebuia sa se mentina si chiar sa mai urce.
Aceasta era filosofia lui de viata. Stia ca un lucru mic devine mare, ca trebuie sa sclipesti si apoi sa stralucesti, ca esti o celula pana a deveni om...
Inchise albumul... nu mai voia sa se uite... nu mai avea ce vedea... brusc se simti extenuat asa ca se intinse pe pat. Cu ochii pironiti in tavan privea derulandu-se fara controlul sau scene din viata si din copilaria sa. Isi amintea cum il batuse pe micutul Shoku care nu facuse nimic gresit doar il enervase... Mama lui nu l-a certat si nici nu a ridicat glasul la el. -Tu ai un suflet mare Aki de ce il bati pe sarmanul kodomo (copil)? Din soare vine si el ca si tine si spre soare va calatori pana la moarte si dupa aceasta...
De ce oare isi amintea el toate astea?? Il batuse pe razgaiat cu ani in urma acum acela poate ca nici nu isi amintea de micutul Aki si poate ca nici nu s-ar fi recunoscut unul pe altul me strada...
Alte amintiri ii tulburau mintea..... mai batuse copii in scoala si fusese din nou corectat cu lectii de bunatate si blandete nu cu cearta si pedepse.
Apoi mai era si afacerea asta.. stia clar ca nu e lucru curat desi el nu avea credinte religioase... Se intreba si se tot intreba ce sa faca, daca poate sa scape de acesti demoni ce ii tulburau mintea... Nici asta nu se putea cumpara cu bani... nici liniste, nici o calatorie prea curand catre Japonia (din lipsa de timp) , nici zile petrecute in casa lui (fiindca trebuia sa fie mereu la hotel) nici macar un amarat de SUSHI asa ca in Osaka. nimic din toate acestea nu erau pentru el. Brusc se simti nefericit. Lacrimi acide si sarate ii inundara chipul care in lumina obscura a camerei parea pictat intr-un tablou de expresivitate......
Stinse lampa dar nu inhise un ochi toata noaptea. Daca statea treaz era mereu coplesit de ganduri ... daca adormea visa urat... trebuia sa scape de el insusi pentru o vreme ....
Cu zorile insa veni si linistea. Pret de  o ora dormi ca un prunc... fara vise si fara sa se miste.
Se spala pe fata, aprinse o tigara, zambi din nou si cobori la micul dejun.
Isi dadu seama ca nimeni nu le poate avea pe toate oricat de influent ar fi si se impaca repede cu ideea...
Dar sa fi fost asa cu adevarat???




DIN GANDURILE LUI AKIROBU:


De ce oare e viata asa??
Cand o sa fiu si eu linistit?? Simt ca undeva cineva ma vede dar nu stiu cine e si de ce ma urmareste... poate mama mea a trimis energii asupra trupului si spiritului meu... numai ea se uita dupa mine cand eram mic... mereu avea capul scos pe fereastra si orice as fi facut ea stia desi nu ma certa mereu insa ma urmarea si stia totul...
Mama, stiu ca divinitate nu exista asa ca lasa-ma tu in pace de oriunde ai plecat... lasa-ma sa-mi traiesc viata... nu ti-am facut nimic rau chiar daca tu ai fost prima... nu te teme... blandete ca a ta nu am mai intalnit la nimeni si sunt mandru sa-ti spun ca inima cea noua pe care am sa o creez o va avea... Crede-ma nu ti-am facut rau... am avut doar nevoie de blandetea ta... nu aveam de ales... era acolo in inima si mie imi trebuia pentru experiment... Ai trait ultimele zile fericita alaturi de noi am stat cu tine crede-ma ca si pe mine ma doare dar afacerile sunt afaceri, mama intelege-ma si nu ma mai urmari atat. Nici tu nici ceilalti... nu mai vreau sa-i vad pe indienii aia ciudati, pe englezii aia sclifositi, pe mexicanii aia paranoici si pe finlandezii astia spalaciti ... mi-e de ajuns mama lasa-ma sa fac asta fiindca e un bine pentru noi toti
nu sunt eu vinovat ca te-ai nascut ca sa te sacrifici mereu
Ai fost un sacrificiu toata viata. Nu e vina mea. Nici macar nu te-am taiat eu nu nu a fost doctorul S. El a pus mana pe inima ta mama. Eu doar am analizat-o dupa si am luat din ea blandetea ta. Am aruncat piatra fiindca nu vreau sa o mai port cu mine...
Oare am facut rau, mama??
Tu ce crezi??
Ma ierti mama??
Ma iubesti mama??
Mama, cat de pofta imi e de un Sushi....


Cafeaua si croissantele, domnule.. chelnerita finlandeza ii servea micul dejun si il trezi din reverie... In mod neasteptat chiar si la micul dejun era bantuit de ganduri insa dupa cateva momente isi reveni complet si pe tot parcursul zilei si al celor care urmara datorita muncii si evenimentelor nu mai avu tulburari interioare......


URMEAZA TRAFIC DE INIMI III ( intre dragoste si moarte/ continuarea aventurii finlandeze)
Fin