In timp ce bietul Akirobu era torturat de cumplita sa soarta si de amintirea mamei pe care o ucisese pentru a se imbogati de pe urma blandetii ei, doctorul S. se distra de minune alaturi de Yosephina iar Jim nu mai stia ce planuri sa elaboreze pentru a pune mana pe inima fetei.
Suedeza ii era din ce in ce mai placuta medicului si in scurt timp intre ei se lega o idila romantica si pasionala. Pentru doctor chiar nu mai contau inimile si nici vorbele lui Akirobu. Chiar si pe Jim care nu prea stia mare lucru il surprindea faptul ca superiorul lor nu ii presa pe moment cu scrisori electronice si telefoane asa cum facea adesea in alte deplasari. Probabil ca tulburarea interioara a japonezului facuse din el un om suferind ... probabil ca se caia.....
......................................................
Doctorul si Suedeza s-au cunoscut pe data de 13 decembrie...... Acum suntem in data de 4 ianuarie... E foarte frig asa ca nimeni nu iese din casa... nici Jim nu iese din camera sa de hotel... Sta singur la masa si scrie in jurnalul pe care il tine cu multa mandrie si pretuire.
Oare ce scrie??
De ce oare scrie??
..........................
4 IANUARIE ANUL 2012
Draga Jurnalule,
Iata-ma scriind din nou....
Nu ma gandeam ca o voi face prea curand dar totul se pare ca-mi merge din ce in ce mai prost. Se naruie in mine tot ceea ce am cladit pana acum... nu mai pot sa tin in mine si plang... plang ca un copilas abandonat, plang cu teama, cu isterie, cu pacat, cu patimire, cu cinism, cu bine cu rau cu sadism si veselie.. Patez aceasta fila cu lacrimile mele caci nu mai pot trai in lume....
Tin jurnale inca din adolescenta unde mi-am descris si copilaria dar tot simt ca nu am spus mai nimic... am nevoie sa ma descarc si nu unui om... nimeni nu ar intelege... ar crede ca sunt nebun ba chiar m-ar insulta... Lacrimile ce le vars nu vor aduce pentru mine imbratisari nici caldura nici iubire ci doar cinism , ironie si pedeapsa sufleteasca. De mic am fost un muncitor si nu mi-a parut rau de asta... Apoi am crescut cu totii... am facut scoala ca si ceilalti cu toate ca sunt negru si nu mi-a pasat de nimic. Eram un revolutionar si cu toate astea eram foarte calm si linistit insa ce traiam imi era frica sa spun... ce aveam in mine era un secret cu care vreau sa ma duc pana la sfinti unde Domnul va decide daca trebuie sa-l spun sau nu......
Dupa scoala universitate (mmmde am invatat cu toate ca sunt un neindemanatic) Apoi a urmat munca. Fratii mei munceau maimult... cu totii aveau probleme si stari care de care mai ciudate... eram adolescent nu ii intelegeam... de fapt nici ei pe mine... eu eram prea calm si sfidator iar ei erau tari ca piatra, acizi ca ploaia , tunatori ca furtuna , arzatori ca lava si duri ca fiarele... cu toate astea ma iubeau si aveau grija de mine dar eu nu le vorbeam preferam sa cant la muzicuta de suparare sau de veselie si sa scriu... oo da sa scriu... imi era asa usor cand imi desenam aura cu cuvinte de cerneala... asa de dulce era sunetul stiloului pe hartie... Cand scriam ma gaseam in Egipt in rand cu scribii, in Japonia in rand cu Samuraii cei invatati, in prezent cu profesorii de la Harvard, in viitor cu veacurile sumbre si in alte dimensiuni stiute numai de mine...
Acum muncesc ... sunt singur si uneori imi place... am avere cu toate ca nu e chiar asa de bine pe cat am crezut...
Dragostea m-a ocolit mereu... nimeni nu se uita la mine... Am iubit multe fete si oooh toate erau albe... ma urau pentru ca sunt negru si fugeau de mine asa ca mi-am propus sa ma dedic carierei...
Si, iata mi-a reusit... asa se spune daca nu iti iese un lucru altul sigur va fi mai bun in viata ta iar drumul meu l-am acceptat cu bratele deschise.
Am suportat sicane de la doctorul S si de la altii. multe m-au durut dar asa am invatat sa plang singur, sa zic ca ei sa fac ca mine si sa nu ascult de ordinele nimanui... Pana la urma trebuie ca eu sa fiu decis si sa fac ce vreau in viata. E soarta mea si nu am lasat-o pe mainile nimanui...
Dar tot sunt lucruri incontrolabile ca dragostea care-ti suceste mintile si iti impiedica toate planurile... Dragostea pentru inima ce va completa setul perfectiunii al lui Akirobu... Dragostea pentru Yosephina.. Si eu o iubesc dar sunt prea negru pentru ea si plus de asta S mi-a luat-o inainte. N-o sa mai fie fericiti pentru mult timp. Sa nu fie nici el fericit asa cum nici eu nu sunt si cum nu am fost vreodata... I-a mers totul bine pana acum asa ca merita din plin ca Yosephina sa piara. Va fi mai bine pentru toti asa... Ieri cand nu era eu am adormit-o si i-am facut falsa terapie. Am inima ei dar Akirobu nu o vrea cel putin nu inca fiindca nu a dat semne de viata si asta ma ingrijoreaza. Am trimis inima la el dar nu am primit raspuns... Poate ca nici nu ii pasa si in loc sa cresc in ochii lui voi ajunge o batjocura asemenea altora... Asta nu voi tolera. Pe Yosephina oricum nu am sa o mai am fiindca ea va muri. Akirobu m-a urat mereu iar S nu ma suporta. Lumea pentru mine nu are sens... Am facut multe greseli... Cainta e prea mare dar oricat de bun incerc sa fiu nu ma iarta nimeni fiindca toti tin prea mult la mine ca sa o poata face... De fapt sunt prea iubit doar ca eu nu stiu sa apreciez nimic.. Eu sunt cel care nu respecta si caruia nu ii pasa. Ar trebui sa scape toti de mine. Ma apreciaza cu totii dar eu nu merit asta fiindca nu mai am sentimente. Stiu ca din inima mea nu ar avea nimeni ce sa ia... e un plumb viu de venin piperat cu petale de trandafir ... e un loc al meu care a fost prea inchis si e asa de incuiat incat nici eu nu mai pot sparge lacatul. Singurul caruia ii cer iertare esti tu, frumoasa fila de hartie tu ma asculti pe tine te tai acum si te fac sa scuipi cerneala ca pe sange... Am mai facut o crima pe langa nenumaratele din viata mea... Am ars si celelalte foi de jurnal ca sa nu ma mai tina minte nimeni... Tu vei ramane aici ca sa stie cine ma va gasi ca am plecat cu bine si din proprie vointa. Voi cere sa te arda si pe tine... nu vreau sa fii piesa de muzeu a nimanui... Vreau doar sa se stie ca am plecat... Sa nu ma planga nimeni fiindca nu are rost. O sa trimit un curcubeu spre soare iar cu Yosephina nu ma voi mai intalni caci ea a murit nevinovata si raiul ii va fi casa in timp ce eu voi arde-n iad cu raul din mine pentru eternitate... asta merit dar mai bine ard acolo fiindca nu ma va cunoaste nimeni... mai bine ard acolo decat aici... aici cu totii vor sa stie tot.. acolo ma vor lasa in pace..... am facut prea mult rau dar nu mai spun ca-mi pare rau... de fapt cine sa ma creada?? Toti cinicii din jurul meu?? Eu simt ca ei nici pe sine nu se cred doar ca par prea increzuti ca sa faca impresie si uneori isi iau atitudinea de leader numai ca sa se asigure pe ei ca pot. Un conducator adevarat trebuie doar sa ridice mana si un grup va executa. Ei insa vor tipa o viata intreaga si vor injosi cu vorbe pe cei din jur doar ca sa-i intimideze cand de fapt furia va creste in ei si-i va hrani ca un aliment ... Dupa ce toti vor cadea prada furiei si vor ceda cinistul se va certa cu sine caci nu mai are cu cine.. isi va autodistruge sufletul cu autoinsulte ironice de altfel inteligente .... Eu cred totusi ca un bine am facut pe acest pamant. Le-am dat prilej multora sa faca ce au vrut din mine. Le-am aprobat accesul catre punctele mele slabe si am simtit placerea durerii cu o usoara tenta masochista.... Cel putin am scapat oameni de la pieire morala... Poate ca o fapta buna va avea si ingerul meu pentru vami... Poate ca voi fi iertat o data la judecata sau poate ca nu ... Cine stie?? Numai creatorul...
Dar e tarziu... vorbesc prea mult si nu rezolv nimic.
Eu plec acum
O sa-mi fie dor
Foarte dor
Dar ma voi supune asa cum am mai facut pana acum. Sarutul rece al canii cu otrava sa-mi fie dulce ca de noapte buna. Vantul sa ma legene pe aripi de vis, lampa sa-mi fie lumanare iar tu foaie ce vei muri mai tarziu sa-mi fii suflet. Voi mai trai prin tine pana ce te vor arde asa cum ii rog... Doar tie-ti cer inca o data iertare. Poti chiar si tu sa ma urasti caci eu sentimente nu mai am. Sper sa te arda in curand... numai asa voi fi eu complet eliberat din aceasta lume...
Cu drag,
Jim
A doua zi de dimineata trupul lui James Joel Wilson a fost gasit fara suflare intr-o camera a unui hotel finlandez...
VA URMA
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu