Dincolo De Gandurile Unui Inger Intunecat

De unde vrei sa stiu eu unde zboara inima dupa ce va fi fost taiata atent de o raza argintie cu dulceata fulgerului?.... Caci dupa prima mea intrevedere cu intunecata dragoste mi-am inecat inima intr-o sticluta de parfum si am parasit pentru moment lumea cotidiana cautand ceva care sa ma salveze. Fara sa gasesc solutia, m-am intors aici incepand sa ling ranile unui cer pierdut de teama suflat cu praf de stele deznadajduitoare.
Daca universul ar fi stiut exact ce cautam, mi-ar fi dat macar speranta. Insa nici cu el nu reusisem sa conversez fiindca linia sufletelor fusese blocata pentru mult timp.
Am intrat in conflict cu ploaia si am devenit tunet. Am intrat in conflict cu soarele si am devenit nor. Am speriat stelele devenind intuneric si am intristat un echilibru perfect insa fragil ca o farama de vis si l-am transformat intr-un trandafir manjit de umilinta.
Am ascuns apoi  catastiful cu pete de sentiment in Stanca Stacojie de pe marginea pierderii si am fugit acoperind noaptea cu o aripa de ambiguitate.
S-a rasculat apoi istoria peste faptele mele oferindu-mi ca pedeapsa propria-mi soarta, frangandu-mi Paradisul si prefacandu-mi gandurile in particule energetice. Acum nu le mai pot recupera fiindca spectrul le-a luat cu el catre fiordurile inghetata unde probabil ca vor disparea sau poate ca vor dainui pe vecie...

Rugaminte...

Acopera-ma cu praf stelar... Acopera-ma mult... Asa de mult incat sa nu ma observe mana neagra ce vrea sa ma prinda din spate...
Spala-mi ranile cu lacrimi de cristal si arunca sangele-n mare...
Reteaza cu spada ta sufletul temerii si purifica mintea napadita de boala tristetii...
Fereste-mi gandurile de cititori si fugi cu trairile mele undeva departe... Alearga prin desertul deznadejdii pentru a ajunge la fiordurile fericirii eterne... Discuta cu zanele viselor despre mine si da-i ingerului stiloul meu cu penita de aur pur si nepatat de scurgerea vremii, caci el ma va recunoaste...
Ia cu tine calul meu alb cu ochi profunzi ce pot scruta zarile si invata-l sa vorbeasca in limba ta...
Ai grija, caci sub copacul din fata casei mele se ascunde o comoara uriasa.  Imparte-o cu cei saraci, caci de te vei lacomi si vei lua totun numai pentru tine te va napadi febra si delirul pierderii de sine.
Mergi pe drumul impietrit pe care am fost si eu si cauta experientele celor ce au fost acolo inaintea ta.
Nu te teme de vrajitorii ce apar in noapte caci de le vei sopti cateva cuvinte intelepte te vor cruta iar tu vei continua drumul binecuvintat.
Nu te opri... Alearga... Alearga in continuare chiar daca fuga te oboseste...
Salveaza ceea ce a mai ramas din tine ca sa nu patesti asemenea mie... ca sa nu fii in starea mea de acum...
Priveste lumea direct si colinda vesnicia pe ritmul versurilor din cartea fermecata...
O singura rugaminte mai am la tine...
Nu uita de biata mea inima ce zace acum dezbinata in vant... Infige spada ta in ea ca sa o opresti. Nu pot s-o mai vad cum se zbate. Apoi ingroapa-o sub copacul eternitatii si lasá-ma sa ma sa dorm in pacea unui cantec de leagan...........

Pasager in Airbuss

Statea pe scaunul confortabil din piele neagra, intr-un avion puternic si stralucitor. Era imbracat elegant si isi purta distnis stofa de afacerist.
  Revistutele si brosurile din fata sa cu instructajul de securitate deja nu mai aveau secrete pentru el din vreme ce calatorise atat de des cu avionul asa ca a decis sa nu le mai rasfoiasca. Un sunet metalic, artificial dar cu o rezonanta puternica se auzi pe raza apropiata lui. Grabit dar cu meticulozitate gentila scoase dintr-un portofel de catifea imprimat cu initialele J.K. un IPhone original si incepu sa vorbeasca. Glasul sau era adanc insa foarte calm. Vorbea in limba engleza. Din cate am inteles discuta cu un partener de afaceri. Dupa cateva minute inchise telefonul cu un salut politicos si isi relua starea de eleganta pasiva pe care o avea si prima oara cand l-am vazut.
  Pilotul vorbi cu o voce monotona in trei limbi straine un discurs pe care se pare ca afaceristul il stia pe de rost caci nu schita niciun gest de atentie.
Liniile persistente de usoara incruntare de pe fruntea sa impuneau respect iar delicatetea sa combinata cu increderea pe care o inspira celor din jur prin simpla sa prezenta ma facea sa cred ca e o creatura fascinanta din alt univers.
Airbus incepu sa incalzeasca motoarele care vazusera cerurile de zeci poate chiar sute de ori. Ma cufundam adanc in scaun caci nu imi placeau decolarile.
Viteza crestea. Secundele treceau. Avionul se ridica de la sol. In fata aveam un drum lung. In spate lasasem un trecut memorabil. Viitorul ma astepta iar eu nu eram infricosata.
La un moment dat pasagerul incepu sa faca poze norilor cu o camera performanta ce parea foarte scumpa.
Apoi incepu sa scrie un plan de afaceri care nu ma interesa. Eu am scos jurnalul si am compus cateva poezii de suflet.
Zborul devenea obositor.
Afaceristul ramanea pasiv.
Fata lui parea pictata in peisaj.
Apoi au inceput turbulentele........... Toata lumea era panicata.... Ne cutremura universul. Primeam pedeapsa pentru tulburarea linistii norilor ce se transformau din mielusei in fantasme malefice.
Afaceristul insa nu schita niciun gest. Statea pasiv. Observa totul in jurul lui insa pe fata nu i se citeau sentimentele. Oare ii era frica? Oare se simtea rau? Nu stiam ce sa cred. Isi tinea mainile una in alta, ca si cum dorea sa le protejeze una de alta pentru a isi transfera fortele proprii dintr-o parte in alta a corpului cu scopul de a combate teama si starea de rau...
Turbulentele trecura  si totul reveni la normal.
Insa cateva minute mai tarziu pilotul ne anunta ca trebuie sa aterizam fortat din cauza unor defectiuni tehnice si panica se reinstala peste pasagerii avionului AirBuss.
Am coborat cu totii la Londra intr-un aeroport imens. Il cautam cu privirea pe afacerist insa acesta disparuse complet.
Toata lumea era flamanda si obosita. Nu avea nimeni vesti despre un nou avion ce va fi venit pentru noi.
Asa au trecut trei ore....
Repede panica s-a reinstalat atunci cand cativa oameni au intrat in sala de asteptare ducand un ranit in brate. Nu imi imaginam cum se poate sa vedem asta intr-un aeroport asa de mare.
Mai tarziu am aflat ca afaceristul fusese atacat pe la spate de anumiti concurenti care nu reuseau sa ii faca fata, iar din cauza ranii grave medicii nu au reusit sa il mai salveze.
M-am apropiat de cel ce fusese afaceristul. Fusese un om foarte interesant desi nu ajunsesem sa il cunosc. Imi parea rau ca nu intrasem in vorba cu el. L-am privit lung si spre stupoarea mea fata lui era la fel de pasiva si de calculata exact asa cum o stiam. Era evidenta rana insangerata de pe piept insa facand abstractie de aceasta si privindu-l asa cu ochii inchisi aveam impresia ca doarme insa viseaza planuri , schite si calcule in somnul lui profund..............

Ceremonia din Vis

Se-ncoronau regi si regine
Tinand faclii diamantine
Din negura iesea lumina
Sclipirea ei era divina.

A aparut din departare
Un sol ce-a vorbit cu glas tare
Iar umbrele-i zambeau corect
Privind cu teama si respect.

Apoi o zan-a aparut
Dintr-o vapaie de demult
Si-a impartit cu drag blandete
Prin a ei sincera tandrete.

Iar eu in maini strangeam o stea
Si cerul de jos ma privea
Minutele treceau desarte
In a mea cea din urma noapte.

Apoi priveam in agonie
La vorba ce mi-au spus-o mie
Aveam in minte departare
Iar sufletul zbura spre zare.

Ea pe obraz m-a sarutat
Cu drag am plans si-am sangerat
Si mi-a soptit duios ceva
Ce-n veci eu nu il voi afla.

Caci vocea ei era pierduta
De mine nerecunoscuta
M-am intalnit cu teama-n vis
In al regilor Paradis.

Vazut-am mare stralucire
Minune sfanta, nemurire
Dar ochii mei brusc s-au deschis
Si parasit-am acel vis.

In plansete de suferinta
In chinuri fara trebuinta
A plans un demon sufocat
De-un inger cald si prea curat.

In inima spada se frange
Dorul de viata rau ma strange
Amarnic gust are mandria
Caci am uitat ceremonia...............