Un colt de vis/ o frantura de viers/ un crampei de suflet

Maini albe delicate pe un plai imaginar aseaza stratul de flori in linie perfecta ornament desavarsit culori potrivite perfectiune distinsa fericire exuberanta extaz, suferinta
Maini mulatre aseaza florile din nou repara greselile mainilor albe curma suferinta din nou fericire din nou exuberanta din nou extaz apoi suferinta din nou.
Maini palide in chinuri de spin cu dureri intercostale si friguri morbide boala si nepasare incearca fara reusita sa repare ceea ce a fost stricat sa curme suferintele edenicei gradini sa lipeasca viata de umbra mortii sa insire lacrimi de margaritar, apa vindecatoare pentru taieturile din urma operatiilor suferinde pe cord deschis.
Cantecele triste de leagan freamata frunzele vestejite de toamna uitarii si murmura printre partituri gemete ingeresti la lumina felinarului.


 Ranile ce se redeschid nu mai pot fi inchise de nimeni... acum e frig in ceea ce a fost paradis candva... acum a ramas doar o amintire pastrata cu sfintenie de catre inima ce a incercat sa te salveze. Sa-ngropi amintirea in cartea mea preferata si sa o arzi cu drag in pasiune apoi sa o arunci in cele patru zari ca nimeni sa nu stie de disparitia mea...


Odihneste-te in pace suferinta preaiubita
Fie-ti tarana usoara vis celestial
Dormi linistita iluzie inselatoare

ADIO AUR PRETIOS SCALDAT IN VENIN NARCOTIC... ADIO ...ADIO... ADIO!!!

Dream Armada

Moto:
REGULA JOCULUI : NO RULE... (e mult mai brutala si decat legea junglei)

---Mama nu imi va spune o poveste nici in seara asta... eeeh oricum de saptamani intregi nu mi-a mai spus... Trebuie sa fie foarte ocupata ... asa gandea micutul Tony in timp ce se cuibarea in asternutul sau albastru cu masinute.
Era un copil special. Nu parea nici prea inteligent, nici prea jucaus. La gradinita era un copil la fel ca toti ceilalti, nu avea prea mult talent artistic si nici nu se putea spune despre el ca este un bun sportiv.. cu toate acestea insa ceva in ochii lui albastri cu reflexii violet uneori te facea sa  il privesti in continuu. Era ceva in felul in care el se uita la ceva sau la cineva... Parea sa citeasca direct in sufletul tau si simtea tristetea altora fiindca atunci cand o persoana suparata il privea acesta zambea trist lasand sa i se citeasca pe fata umbra de intelepciune a unui batran si mwlancolia unui poet. Aceasta trasatura insa se schimba brusc atunci cand o persoana vesela ii iesea in cale. Era de ajuns ca un astfel de om sa se apropie de locul in care se afla Tony iar fata acestuia se transforma brusc intr-o raza de soare. Multi nu ii credeau mama atunci cand aceasta sustinea ca fiul ei este un empat ci doar ii admirau frumusetea ochilor fara sa creada nimic mai mult.
In aceasta noapte Tony se simtea diferit... nu stia de ce... Nu ii era somn iar orele treceau pe langa el nestingherite fara sa-i dea ragaz sa se concentreze pe plecarea catre vise. Era constient ca avea sa fie foarte obosit la gradinita dar nu reusea sa adoarma. Dinr-o data colectia de soldatei de plumb pe care o avea expusa in vitrina se ridica si incepu sa pluteasca in aer. Toti soldateii erau acum aliniati si incepeau discret sa-si mangaie armele. Tony fu vesel cand ii vazu pentru ca se plictisea teribil asa ca le comanda sa sara intr-un picior si acestia au sarit. Apoi sa danseze si acestia au dansat, sa cante si ei au cantat apoi sa se lupte si s-au luptat. In loc de sange  din fiecare soldat ranit tasnea cate o scanteie cu praf de stele care se aseza pe capul lui Tony urmand ca peste cateva momente sa fie absorbita de energia interioara a baiatului.
A doua zi Tony se trezi la ora la care trebuia fara probleme. Era vesel si se simtea in forma. Pana si doamna educatoare fusese mirata de bruscul progres la lectia de matematica......
In fiecare seara se juca Tony cu soldateii si in fiecare zi iimergea din ce in ce mai bine. Mamica nu-si mai incapea in piele de bucurie. Ea credea ca baietasul era special doar pentru culoarea ochilor sai si nimeni nu avea cum sa-i schimbe convingerea. Acum le spunea tuturor cata dreptate a avut in tot acel timp cand nimeni nu credea ca pustiul e  deosebit si cat de bucuroasa e acum ca nu si-a pierdut increderea in copilasul ei.
Tony insa le multumea doar soldateilor...
Asa trecura cam sase luni.
Dar, intr-o seara soldateii il invitara pe Tony sa faca parte din patrula lor. Jucariile erau imitatii perfecte ale unei Armade spaniole iar pentru ca actiunea era ceva divin ca un vis numele procesului fu subinteles si acceptat in tacere de toti ca fiind DREAM ARMADA.
Se apropia vacanta mare si trecura trei luni de zile de cand armadei i s-a alaturat si un  cavaler cu ochi deun albastru-violet mirific. Mamica gasea in fiecare dimineata soldateii imprastiati prin camera, pe el cu cearcane la ochi si multa dezordine in jur.
Scanteile din praf de stele erau doar pentru a-l atrage pe copil de partea armadei urmand ca mai tarziu sa fie pus sa munceasca. Soldateii ii creasera arme pe masura pe care le ascundeau cum stiau ei maibine pe timpul zilei. Problema lui Tony era ca el nu stia sa lupte si nici nu reusea sa invete. Cu cat gresea mai mult cu atat i se fura din stocul de energie stelara... cu atat murea incetul cu incetul. Mama lui devenise disperata fiindca nu mai stia cum sa isi determine fiul sa se intoarca la ceea ce era inainte. Nu mai era cale de intoarcere... cel putin nu in acel oment.
Intr-o seara dupa o zi in care fusese certat la gradinita de doamna educatoare si acasa de mamica baiatul se culca epuizat spunandu-le soldatilor ca nu mai vrea sa fie parte din echipa lor. Acestia se suparara si il certara apoi il atacara. Ii furara tot ce-i mai ramasese din viata stelara iar baiatul cazu in nesimtire. A doua zi mama nu il mai gasi pe Tony in camera. Soldateii ca de obicei erau imprastiati peste tot dar pustiul nu mai era acolo. Il cauat disperata prin casa si cand era gata sa sune la politie dadu cu ochii de fereastra camerei lui... Il vazu in curtea din spate zacand fara suflare.... 
Trecura cateva saptamani. Intr-una din zile in timp ce mamica facea ordine si strangea ultimele lucruri ramase de la Tony dadu cu ochii de colectia soldateilor de plumb. Unul era in plus. Nu se astepta la asta. Pe acela nu il cunostea ... sau poate ca nu il observase... pe spatele lui erau initialele A.F. (Anthony Fenderson) gandi mama lui din reflex. Apoi ridica de jos o bucata de piatra cu urmatoarea inscriptie.
EPITAF
PENTRU CEL CE SE HRANESTE CU BINELE DIN LUME SI NU VREA SA LUPTE
PENTRU CEL CE SE JOACA CU FOCUL
PENTRU CEL CE CONFUNDA RESPONSABILITATEA CU NOROCUL
PENTRU UN SOMNAMBUL DUR SI INOCENT
PENTRU UN SENTIMENT NEVINOVAT DE AVIDITATE
SA MORI FIINDCA O MERITI DAR SA DORMI IN PACE...


Pe spate vazu cu  caractere mari inscriptia DREAM ARMADA.
Fugi din camera in disperare. Mai tarziu o incuie si nimeni nu a mai deschis-o de atunci.




explicatii:
Dream Armada se intrunesc in camere ale copiilor pe care ii omoara in cel putin un an de la instalarea acolo. Locul in care a stat Tony e una din salile lor de conferinta. Sufletul tau le apartine deodata ce ei iti apartin ca jucarii. E un schimb intre joc si divinitate. Cu fiecare suflet pe care il primesc mai apare cate un soldat nou dupa ce ei scapa de trup. In general il arunca pe fereastra............
Uita-te printre lucruri si nu fi sigur de nimic
iar daca ai o colectie de soldatei scapa tu de ea pana nu scapa ea de tine

LULLABY.....

Dormi...
Dormi...
Nanii... nanii ... puiuleeeeeeee
te legan
te legan pe aripi de cristal
sunt prea fragile ai grijas a nu se sparga fiindca te vor taia
te legan pe sunet de harpa
pe fior racoros
pe placere de ciocolata
pe iubire de trandafir
pe stele de gheata
pe apa
pe viata
pe gand
pe nisip pretios patat de scoici si de perle gingase
te legan ingeras dragalas
asculta ceasul si dormi
ceasul bate
bate in continuu
numara numara
ce numara
numara timp
numara viata ca pe bani
o numara in fata ta
o judeca in tine in mintea ta in urechile tale
tic...tac...
ace
ace intepatoare
ace de ceasornic
ace de seringa
drogul mortal al somnului tau cumparat din farmacie
bang bang
pendula oscilanta
timp de indoiala
nestatornicie
miscari pasionale
gratie si dragoste

cucuuu
ora exacta
timp fix
o secunda suspendata in aier
(aveti grija sa nu cada)
sa nu piara sa nu pateasca nimic
cuc inspaimantator
teama si frumusete
zgomot asurzitor
frisoane
FEBRAA
delir
din nou medicamente de la farmacie

stooop
ceasul sta eu nu te mai legan dragul meu ingeras
sunt statornica nu sunt o pendula
iata a stat ceasul
nu il mai pot repara
a incercat si medicul de la ambulanta dar tu ai numai 6 ani si febra a fost prea mare pentru tine
tic tac
convulsii
bang
oprire brusca
si ceasul a stat... si tu vii cu mine.......
dormi dormi dormi in bratele mele........... dormi copile nu te teme nu iti fac rau doar te iau cu mine
nu o sa iti fie dor de mami si de tati ai sa ii uiti tu acum hai cu mine
vrei 
stiu ca vrei sa vii
pendula oscilanta
haide cu mine
da-mi mana.....




sabie
taie suvita din parul acestui copil


acum hai cu mine


copilul se agata de par si urmeaza faptura ce l-a chemat spre tunelul de lumini...








TIC
TAC
TIC
TAC
TIC 
TAC
stop.....
a stat......

FINAL-- TRAFIC DE INIMI

La scurt timp dupa moartea lui Jim muri si Yosephina lasandu-l pe S. singur si nefericit... Totul fusese un esec. Akirobu intr-un acces de disperare transformase toate inimile furate in bucati de piatra la fel de grele ca si povara din sufletul sau.
Evaporase apoi tot ceea ce insemna sentiment . Intr-o singura noapte distrusese munca unor ani grei de provocari si aventuri. Isi amintea din nou de mama lui si de Sushi..... 
Organizatia nu a fost descoperita de catre nimeni dar leaderul Akirobu a fost omorat de un partener de afaceri fata de care nu fusese corect in trecut. Pleca spre eter usurat de faptul ca nu mai trebuia sa dea explicatii despre distrugerea inimilor furate.
S. cazu in depresie iar apoi se imbolnavi de schizofrenie si deveni un psihotic tulburat de vedenii instelate...
Au incercat sa schimbe lumea si s-au distrus complet...
Acum nimeni nu mai e in pericol
cel putin nu pentru moment..... undeva in intuneric cineva tot o sa ne urmareasca si va incerca sa ne distruga sau sa ne schimbe....

BUUUU

hahahaha , Spike, asta e cea mai absurda poveste pe care cineva o poate spune la focul de tabara!! Ne-ai tinut atata si ne-ai zapacit..... Pentru eforturile tale colosale primesti ca pedeapsa zece sarituri intr-un picior si trebuie sa ne si canti la chitara...
yellow submarine baieti....


si sunetul chitarei si al vocilor excursionistilor acompaniara privighetorile in concertul distractiv dat de niste pusti intr-o tabara de vara...

Trafic de inimi III (Aventura din Finlanda)

In timp ce bietul Akirobu era torturat de cumplita sa soarta si de amintirea mamei pe care o ucisese pentru a se imbogati de pe urma blandetii ei, doctorul S. se distra de minune alaturi de Yosephina iar Jim nu mai stia ce planuri sa elaboreze pentru a pune mana pe inima fetei.
Suedeza ii era din ce in ce mai placuta medicului si in scurt timp intre ei se lega o idila romantica si pasionala.  Pentru doctor chiar nu mai contau inimile si nici vorbele lui Akirobu. Chiar si pe Jim care nu prea stia mare lucru il surprindea faptul ca superiorul lor nu ii presa pe moment cu scrisori electronice si telefoane asa cum facea adesea in alte deplasari. Probabil ca tulburarea interioara a japonezului facuse din el un om suferind ... probabil ca se caia.....






......................................................
Doctorul si Suedeza s-au cunoscut pe data de 13 decembrie...... Acum suntem in data de 4 ianuarie... E foarte frig asa ca nimeni nu iese din casa... nici Jim nu iese din camera sa de hotel... Sta singur la masa si scrie in jurnalul pe care il tine cu multa mandrie si pretuire.
Oare ce scrie??
De ce oare scrie??


..........................






4 IANUARIE ANUL 2012




Draga Jurnalule,
Iata-ma scriind din nou.... 
Nu ma gandeam ca o voi face prea curand dar totul se pare ca-mi merge din ce in ce mai prost. Se naruie in mine tot ceea ce am cladit pana acum... nu mai pot sa tin in mine si plang... plang ca un copilas abandonat, plang cu teama, cu isterie, cu pacat, cu patimire, cu cinism, cu bine cu rau cu sadism si veselie.. Patez aceasta fila cu lacrimile mele caci nu mai pot trai in lume....
Tin jurnale inca din adolescenta unde mi-am descris si copilaria dar tot simt ca nu am spus mai nimic... am nevoie sa ma descarc si nu unui om... nimeni nu ar intelege... ar crede ca sunt nebun ba chiar m-ar insulta... Lacrimile ce le vars nu vor aduce pentru mine imbratisari nici caldura nici iubire ci doar cinism , ironie si pedeapsa sufleteasca. De mic am fost un muncitor si nu mi-a parut rau de asta... Apoi am crescut cu totii... am facut scoala ca si ceilalti cu toate ca sunt negru si nu mi-a pasat de nimic. Eram un revolutionar si cu toate astea eram foarte calm si linistit insa ce traiam imi era frica sa spun... ce aveam in mine era un secret cu care vreau sa ma duc pana la sfinti unde Domnul va decide daca trebuie sa-l spun sau nu......
Dupa scoala universitate (mmmde am invatat cu toate ca sunt un neindemanatic) Apoi a urmat munca. Fratii mei munceau maimult... cu totii aveau probleme si stari care de care mai ciudate... eram adolescent nu ii intelegeam... de fapt nici ei pe mine... eu eram prea calm si sfidator iar ei erau tari ca piatra, acizi ca ploaia , tunatori ca furtuna , arzatori ca lava si duri ca fiarele... cu toate astea ma iubeau si aveau grija de mine dar eu nu le vorbeam preferam sa cant la muzicuta de suparare sau de veselie si sa scriu... oo da sa scriu... imi era asa usor cand imi desenam aura cu cuvinte de cerneala... asa de dulce era sunetul stiloului pe hartie... Cand scriam ma gaseam in Egipt in rand cu scribii, in Japonia in rand cu Samuraii cei invatati, in prezent cu profesorii de la Harvard, in viitor cu veacurile sumbre si in alte dimensiuni stiute numai de mine...
Acum muncesc ... sunt singur si uneori imi place... am avere cu toate ca nu e chiar asa de bine pe cat am crezut...
Dragostea m-a ocolit mereu... nimeni nu se uita la mine... Am iubit multe fete si oooh toate erau albe... ma urau pentru ca sunt negru si fugeau de mine asa ca mi-am propus sa ma dedic carierei...
Si, iata mi-a reusit... asa se spune daca nu iti iese un lucru altul sigur va fi mai bun in viata ta iar drumul meu l-am acceptat cu bratele deschise.
Am suportat sicane de la doctorul S si de la altii. multe m-au durut dar asa am invatat sa plang singur, sa zic ca ei sa fac ca mine si sa nu ascult de ordinele nimanui... Pana la urma trebuie ca eu sa fiu decis si sa fac ce vreau in viata. E soarta mea si nu am lasat-o pe mainile nimanui...
Dar tot sunt lucruri incontrolabile ca dragostea care-ti suceste mintile si iti impiedica toate planurile... Dragostea pentru inima ce va completa setul perfectiunii al lui Akirobu... Dragostea pentru Yosephina.. Si eu o iubesc dar sunt prea negru pentru ea si plus de asta S mi-a luat-o inainte. N-o sa mai fie fericiti pentru mult timp. Sa nu fie nici el fericit asa cum nici eu nu sunt si cum nu am fost vreodata... I-a mers totul bine pana acum asa ca merita din plin ca Yosephina sa piara. Va fi mai bine pentru toti asa... Ieri cand nu era eu am adormit-o si i-am facut falsa terapie. Am inima ei dar Akirobu nu o vrea cel putin nu inca fiindca nu a dat semne de viata si asta ma ingrijoreaza. Am trimis inima la el dar nu am primit raspuns... Poate ca nici nu ii pasa si in loc sa cresc in ochii lui voi ajunge o batjocura asemenea altora... Asta nu voi tolera. Pe Yosephina oricum nu am sa o mai am fiindca ea va muri. Akirobu m-a urat mereu iar S nu ma suporta. Lumea pentru mine nu are sens... Am facut multe greseli... Cainta e prea mare dar oricat de bun incerc sa fiu nu ma iarta nimeni fiindca toti tin prea mult la mine ca sa o poata face... De fapt sunt prea iubit doar ca eu nu stiu sa apreciez nimic.. Eu sunt cel care nu respecta si caruia nu ii pasa. Ar trebui sa scape toti de mine. Ma apreciaza cu totii dar eu nu merit asta fiindca nu mai am sentimente. Stiu ca din inima mea nu ar avea nimeni ce sa ia... e un plumb viu de venin piperat cu petale de trandafir ... e un loc al meu care a fost prea inchis si e asa de incuiat incat nici eu nu mai pot sparge lacatul. Singurul caruia ii cer iertare esti tu, frumoasa fila de hartie tu ma asculti pe tine te tai acum si te fac sa scuipi cerneala ca pe sange... Am mai facut o crima pe langa nenumaratele din viata mea... Am ars si celelalte foi de jurnal ca sa nu ma mai tina minte nimeni... Tu vei ramane aici ca sa stie cine ma va gasi ca am plecat cu bine si din proprie vointa. Voi cere sa te arda si pe tine... nu vreau sa fii piesa de muzeu a nimanui... Vreau doar sa se stie ca am plecat... Sa nu ma planga nimeni fiindca nu are rost. O sa trimit un curcubeu spre soare iar cu Yosephina nu ma voi mai intalni caci ea a murit nevinovata si raiul ii va fi casa in timp ce eu voi arde-n iad cu raul din mine pentru eternitate... asta merit dar mai bine ard acolo fiindca nu ma va cunoaste nimeni... mai bine ard acolo decat aici... aici cu totii vor sa stie tot.. acolo ma vor lasa in pace..... am facut prea mult rau dar nu mai spun ca-mi pare rau... de fapt cine sa ma creada?? Toti cinicii din jurul meu?? Eu simt ca ei nici pe sine nu se cred doar ca par prea increzuti ca sa faca impresie si uneori isi iau atitudinea de leader numai ca sa se asigure pe ei ca pot. Un conducator adevarat trebuie doar sa ridice mana si un grup va executa. Ei insa vor tipa o viata intreaga si vor injosi cu vorbe pe cei din jur doar ca sa-i intimideze cand de fapt furia va creste in ei si-i va hrani ca un aliment ... Dupa ce toti vor cadea prada furiei si vor ceda cinistul se va certa cu sine caci nu mai are cu cine.. isi va autodistruge sufletul cu autoinsulte ironice de altfel inteligente .... Eu cred totusi ca un bine am facut pe acest pamant. Le-am dat prilej multora sa faca ce au vrut din mine. Le-am aprobat accesul catre punctele mele slabe si am simtit placerea durerii cu o usoara tenta masochista.... Cel putin am scapat oameni de la pieire morala... Poate ca o fapta buna va avea si ingerul meu pentru vami... Poate ca voi fi iertat o data la judecata sau poate ca nu ... Cine stie?? Numai creatorul...
Dar e tarziu... vorbesc prea mult si nu rezolv nimic.
Eu plec acum
O sa-mi fie dor
Foarte dor
Dar ma voi  supune asa cum am mai facut pana acum. Sarutul rece al canii cu otrava sa-mi fie dulce ca de noapte buna. Vantul sa ma legene pe aripi de vis, lampa sa-mi fie lumanare iar tu foaie ce vei muri mai tarziu sa-mi fii suflet. Voi mai trai prin tine pana ce te vor arde asa cum ii rog... Doar tie-ti cer inca o data iertare. Poti chiar si tu sa ma urasti caci eu sentimente nu mai am. Sper sa te arda in curand... numai asa voi fi eu complet eliberat din aceasta lume...




Cu drag,
Jim








A doua zi de dimineata trupul lui James Joel Wilson a fost gasit fara suflare intr-o camera a unui hotel finlandez...




VA URMA