SAFARI OF SLEEP

Striga dupa mine tare tare ca un tunet asurzitor si cu cat striga mai tare cu atat adormeam mai bine...
Fugeau oamenii , vanatorii de crocodili, necrutatorii, distrugatorii... fugeau prin noaptea fermecatoare , fugeau dupa aur prin Africa cea saraca, descopereau nimicul din spusele cuiva... 
  Fugea asa si murgul meu, alesul meu cu par catifelat, striga dupa mine in timp ce eu dormeam in gandul meu purtand numai crini si iasomie. Dormeam la adapost de ploaie rece si revigoranta ce ma trezea cu si mai multe inchipuiri ale somnului, mangaindu-mi trupul cu grindina dura, luminandu-ma din cand in cand cu pala de fulger din satin cald ca un varf de  cutit. Tuna adanc energia in mine, de parca imaginatia insasi si-ar fi schimbat regulile inexistende intorcandu-se de cealalta parte a razelor, spre polul opus al definitiilor concreto-abstracte ce alergau printre nori, alergau pe nisip si prin ploaia desertica din Africa. 
Dormeam adanc la umbra cerului de miaza-noapte pe ger siberian, pe cearceaf de nisip miscator, printre nuci de cocos si banchize, paralelizand cunostintele mele cu cele ale persoanei de langa mine, de pe rogojina, din adapost.... Dormeam adanc, intens dormeam in Africa, dormeam in savana, alergam prin somn, dormeam cu accese de somnambulism, dormeam somnul adormitilor , adanc, profund, intens, nemiscat, pe furtuna pe caldura, sub protectia animalelor pradatoare, sub ochiul de vultur, in privirile lui Horus, pe culmi si coline, prin liniste se definea atunci firea mea cea jucausa.
Alerg cu pas grabit din viata catre alta parte si dorm din nou , culcus sa-mi fie tot natura, sa fiu in amintirea-ti ca un vis uitat caci tu ai reusit s-alergi mai tare, acum probabil tu calatoresti pe mare iar eu in urma ta ramas-am pe uscat.....

OGLINDIRE ...

Sa alunecam pe o oglinda intr-o baie rece de lichid mentolat, cu inima constienta si mintea visatoare, pierzandu-ne total intr-o baie de cunoastere profunda.
Ofera-mi mana ta, argint nepretuit, marturie a unui crampei de discutie fragmentata ca o pagina de ziar, copac verde rupt din radacini, inventator de hartie care se rupe se frange si se arunca asemenea unui lucru  fara de pret sau a unui suflet valoros prin nepretuirea sa....
Si haide sa ne-ntoarcem din nou in lumea aceea stralucitoare de clestar unde ti-am abandonat eu vorbe si trairi ca sa le-nchid intr-o carte secreta ascunsa probabil in biblioteca magica... Si hai sa-ti regasim faptura caci tu vii doar in chip de trup gol pe dinauntru, dezbracat de fire cu ochii ce cersesc mila. Vegheaza tu la propriul capatii in noptile lungi si intunecate fabricand coliere de nestemate inlacrimate pentru o amintire spulberata intre amintiri si o emotie vag amintita, colaj de contradictie interioara, lung prilej de spaima si dezamagire.
Inmoaie-ti degetul in calimara vremii si ia-ti iar oglinda pe care o spargi si o murdaresti cu cerneala. Cufunda-te apoi in ea, coloreaza mai intens tabloul de cioburi albastrite de tus cu fire de pasiune de un rosu aprins al sangelui tau delicat si lasa-ti nelinistea sa te linisteasca. Imbratiseaza cioburile, nimicul, ziarele, hartiile copacii natura lumea-ntreaga, lichidul mentolat, visul si lesinul tau, imbratiseaza-le pe toate si lasa-te cuprins de disperarea somnambulului adormit de oboseala. Inchide ochii tai cei frumosi si tristi, caci viata ta e datorita tie un colt de suferinta eterna. Revino apoi pe lume cu fata schimbata, cu un nou EU in tine si dormi din nou, vindeca-ti toate ranile, apoi strange oglinda si cufunda-te in alta... Viseaza iar si descopera-ti fiinta... Eu voi veni cu tine de ma vei chema...

Catre mamica mea...

Draga mama,
Cum pot sa-ti spun prin cuvinte cat de mult iti multumesc...?? Cum pot eu oare sa insir farami de inima pe o coala de hartie virtuala?... Cum poate oare o fiinta cu puteri nu mai mult decat cele omenesti sa-ti spuna prin simple jocuri de litere cata dragoste iti poarta?? De unde sa mai caut eu pulbere de cristal al virtutii si vraji de pretuire pentru tine, faptura care existi si dainui in sufletul meu ca o flacara a iubirii pure si adevarate.
Nu vreau sa iti mai multumesc acum pentru ca m-ai nascut si m-ai crescut, pentru cate ai facut pentru mine si cate faci in continuare. Tu stii deja ca pentru asta mereu ma voi pleca in fata bunatatii tale eterne. Azi insa vreau sa-ti spun altceva. 
Iti spun ca pentru mine nu esti o zana din povesti, nici profesoara nici confidenta nici psiholog si nici sprijin. Esti toate la un loc!! ESTI MAMA!! O mama adevarata care stie sa ma priveasca, care ma intelegi, care nu-mi da bani ca sa ma faca fericita, care stie sa asculte muzica impreuna cu mine, sa-mi citeasca o carte, sa-mi fie aproape si sa ma apropie de sufletul ei. O mama care are mii de lucruri de spus in mii de limbi straine, care stie de toate chiar daca nu le-a studiat, care ieri imi deschidea cartea de literatura purtandu-ma intr-o lume de basm iar astazi deschide impreuna cu mine cartea de limba engleza, geografie sau stiintele naturii. O mama care se informeaza pentru a ma informa, care se intereseaza pentru copilul ei, care mi-a dat lapte de viata din prima mea zi pe Pamant si care astazi imi da lapte de intelepciune in chip de conversatie la ceai. O mama care intelege cutiuta muzicala la fel de bine precum muzica usoara, adaptabila la orice, alaturi de sufletul meu, parte din mine, mana pe care o pot strange mereu cu incredere in momente fericite, cu teama in momentele plapande, stiind ca voi primi drept raspuns o imbratisare calda si sincera care  da vigoare trupului si zambete sufletului... 
Tu, mamica mea sa stii ca nu ai cum sa nu-mi fi creat viata fiindca te am mereu cu mine, icoana vie al drumului meu prin viata....


ACEASTA POSTARE O DEDIC CU MULT DRAG MAMEI MELE- LACRAMIOARA PINTELEI  PE CARE O RESPECT SI O IUBESC ENORM <3 

Petra (Walkyrja Dark) - 8 MARTIE 2012

JOCULET... COPILARESC

Deci... ce jucam??
Dormi, copilas? Dormi adanc si agitat 
-Vai.... ce e asta ? Ce sa fie?
-Un vers dintr-o poezie.
-Tu acum vorbesti cu mine?
-Nu. Eu doar potrivesc rime
-Vai mie, ce-mi -e s-aud?
-Ceva nastrusnic, nascocit si  nascut dintr-o neasimilata neinitiata ticalosie ticaita tic-tac ticluita cu talc de niste broaste si niste  serpi care sopteau sopa-sopa sup-sup seara pe inserate inserand instinctiv insubordonatele cuvinte cutremuratoare cum curge raul rapid si rar peste ramurelele ruinilor rupestre.
-Nu-nteleg nimic...
-Nici nu trebuie... regula de baza ... no rule!!!
-ce?
-Ceai?
-Ce ai???
-Ceva
-Halva?
-Nu. Baclava
-Ba bine ca nu!!!
-Ca nu?? Nuca!!
-Nuca nucsoara...
-Cuisoare, scortisoara...
-Scortos, scorbura, ascunzatoare interioara 
-Intern introspectiv intriga introducere introvertita.
-Intro... ce??
-Copile, nu-ntelegi nimic.
-Ce e nimic?
-Nimic e mai putin decat un pic...
-Si cat e un pic?
-Cat incape.. ceva mic si pitic... un stropsor de suflet poate
-Poate?
-Da, se poate
De  ai creativitate
Le poti reusi pe toate!!!