Din trairile mele

(Sufletul meu pe vecie eu!)

Prin multe am trecut in aceasta viata..... prin multe mai am de trecut........... conteaza insa felul in care trec prin ele. Deja presimt ca am ajuns la perioada responsabilizarii. Nu mai pot sa visez atat de mult si de inconstient stiind ca mereu va fi cineva acolo. Uneori este ciudat. Trecerea brusca de la caldura la o temperatura sub 0 grade, de la copilarie la maturitate, de la visare la realitate si de inocenta la cunoastere a intregului adevar nu este un lucru usor.
Din fericire acesta este un lucru placut in felul lui. Parca ti s-ar deschide o poarta spre un loc pana acum protejat de un zid alcatuit din cuvinte si ganduri, probabil si o vaga idee despre ceea ce ar putea fi dincolo. Acum imi dau seama ca a meritat asteptarea. Acum ma pot arata si eu lumii in adevarata mea fiinta, cu gandurile mele personale si nu impuse de altii, cu lumea mea interioara care se reflecta in tot ceea ce vad in exterior si nu in ultimul rand cu scuturile mele de aparare care nu dau gres. Asa ar trebui sa inceapa fiecare clipa din viata, ca si cum as renaste avand de partea mea particulele din viitor, si reorganizandu-mi fiinta in functie de regulile fizicii cuantice combinate cu imaginatie fantastica si praf de stele. Probabil ca aceasta este utopie, dar e utopia mea. Daca nu ma intelegi, inseamna ca nici eu probabil nu iti pot deslusi universul spiritual. Daca nu vrei sa ma intelegi atunci esti o persoana trista. Nu te rezuma doar la ceea ce vezi prietene fiindca ochii te inseala. Mergi dincolo de lucrul pe care-l poti atinge cu mana ca sa ajungi la ceea ce poate sa atinga spiritul tau. Cauta aura de lumina nu stralucirea aurului. Mergi pe alte taramuri pentru a ajunge cu gandul mai repede decat cel mai luxos avion intr-o tara indepartata. Gaseste-ti steaua si uneste-te cu fiinta ta!!!!!!!!!!1