Haide... Haide sa ne uitam impreuna la un film si sa-ti explic faptul ca eu am vrut si am tot vrut si poate inca vreau si poate nu iese. El isi scoate ironic mintea din cap si o pune pe cutia aurie de pe masa. Incretita si firava bucata de creier imi deseneaza ceva abstract printre vase de sange... Ma intorc spre o noua vizualizare si gasesc doua-trei umbre pe care sa le bat si sa le iau din nou in brate atunci cand mor si renasc noapte de noapte, somn de somn, freamat de freamat. Si de ce mai ploua cu atata apasare cand eu ma uit la melodiile din CD player ca la niste copaci aprinsi de viata si imi cer reinventarea prin bucata de creier aflata pe masa. Apoi imi iau cartea in brate si o legan ca pe un copil apoi o strig pe nume si merg pe strada cu ea bantuind visele ca o naluca a realitatii aparand intr-un plan interdimensional strigandu-mi cunoasterea pe nume, strangand-o la piept si oferindu-i gustul laptos al sacrificiului meu.
El s-a uitat intr-un sine cu ceas si a facut in asa fel incat sa-i dispara vasele si mintea evaporate in aer distruse de propria crima iar cunoasterea care a ranit o data ceasul a pierdut notiunea timpului o data cu pierderea concretului din el.
Si eu prin somn, pe strazi si prin cotloane, eu pretutindeni in birourile frumos amenajate, intre dosarele deranjate de vremi, intre legatura istorica a perspectivelor diacronice, eu acolo regasesc artefactul cartii ce ma strange acum spre ea si ma cuprinde intr-o mare de litere vidate si ascutite.
Maine va fi o noua zi si imi voi relua cursul probabilitatilor variate... Dar oare maine ma voi trezi din somnul nocturn al vesniciei ?....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu