Drumul Vietii: etapa catre viitor ...

  Am fost eu sincer in viata si eu sincer in viata ce va urma fiindca lucrul scris ramane a fi spus in viitor cand lumea probabil va ajunge la acel nivel de inteligenta in care omul de rand nu se va pleca sa ma asculte... Dar iata acum in fata ferestrei privindu-te imi pun un sir de intrebari fara raspuns frumoase ca un colier de stele ca viata vesnica din mine si din univers adunata intr-un colt de melodie visatoare... M-arunc in trairile pe care le cuprind cu mana calda si astept din nou sa simt ca traiesc prin ele...deja am porii iritati de un termometru mult prea agitat care imi asculta temperatura si transmite ceea ce descifreaza in bataia inimilor mele catre un calculator care opereaza sentimental intr-un sistem unic de programe neintelese de oamenii prezentului... Ma aplec spre trecut unde timpul a ramas usor stingherit zambindu-mi dintr-un loc uitat de lume undeva langa frumoasa Praga unde domnitele imbracate ca niste printese din poveste continua sa cante razboinicilor lor un gand de pace... Dar termometrul meu nu imi poate citi temperatura in trecut fiindca nu ma mai gaseste si imi trimite doar starea vibrationala curenta spre a fi analizata de savantii si formatorii de spiritualitate ai zilelor ce vor urma... Ma indrept spre oscilatii cutremuratoare rupte peste fragilitatea capacitatilor mele in cioburi de vitraliu, in scurte framantari de arta imprastiate peste urmele unei fiinte fara de sens dezbinata de un fundament prea stabil ca sa mai ramana in planul concretului purtata spre etericul vis in starile inselator euristice ale transelor nocturne... Ma acopar cu o patura si termometrul nu ma mai simte fiindca eu imi ingrop febra iar informatiile nu se transmit spre viitor complete fiindca eu nu am completat toate datele formatarii zambetului care mi-ar incheia descrierea cu atisoara rosie simbol de pret si aparare. Inverseaza-mi tu virgulele si punctele daca nu intelegi ceva ce in viitor va ajunge un calcul cronometrat dar atinge-ma cu soare ca sa nu mi se umbreasca mostenirile nici focul si nici macar pata de intuneric din mine... lasa-mi doar echilibrul chinuit si dormi in noaptea plecarii mele catre viitor...