Povestea Lui Ervyn

Ervyn nu era prea mare de statura desi voia sa para. Se considera un munte desi era numai o pietricica. Nu stia cum a reusit sa ajunga pe plaja spaniola in acea zi insorita insa singurul lucru pe care si-l amintea era faptul ca in copilaria lui statea si contempla eterul de pe o stanca ascutita. Rammy, era singura lui prietena. Era un fel de papagal cu picioare de gaina si cioc de prepelita. Ochii ei erau ca doua mici safire ce ascundeau un licar ciudat. Era singura care ramase in viata din neamul ei. Fugise pentru supravietuire atunci cand toti ceilalti fusesera in pericol. Asa era legea firii. Asa faceau toate pasarile. Singurul lucru care i-a ramas de la ai ei era o amintire frumoasa a timpului petrecut cu ei in Tara Focului Alb, un loc indepartat al legendelor.
-Am sa te duc o data acolo, Ervyn. Asta ii spunea in fiecare seara dupa ce ii aducea in dar un tril din acel loc misterios impreuna cu o legenda invelita in racoarea dulce a noptii.
Asa se face ca intr-o zi Ervyn se trezi purtat de Rammy in cioc . Se uita speriat in toate partile.
-Nu te teme, am sa te duc unde ti-am promis. Mergem in tara mea.
Ervyn privea vazduhul cu speranta si admiratie insa dintr-o data cazu.
De aceea era el acum pe plaja spaniola. La inceput nu-si aducea aminte insa acum stia. Da. Rammy l-a scapat si a nimerit acolo desigur.
Dupa ce si-a venit putin in fire a inceput sa priveasca in jur. Un copil il ridica in mana.
-Ia te uita!........
-Hei, da-mi drumul!
-De ce?
-Nu te cunosc.
-Bine....... eu sunt Rodolpho.
-SI ce vrei?
-Sa ma joc cu tine.
-Nu, nu te las.
Si Ervyn sari imediat din mana lui Rodolpho. La scurt timp il lua in mana o fetita.
-Hei, vrei sa ne jucam? Eu sunt Juana tu cine esti?
-Lasa-ma-n pace!
Ervyn sari in goana.
Se lasa seara. Ervyn plutea pe malul apei pe o frunza. Se simtea pierdut si ii era dor de Rammy. Ca si cum i-ar fi citit gandurile Rammy aparu din neant, o pata de cerneala neagra pe albastrul penetrant al serii aceleia.
-Rammy, Rammy!
-Ervyn, de ce nu ai vrut sa te joci cu Rodolpho si Juana? Ai fi fost pe maini bune. Plaja spaniola face parte din tara mea. Si ei ar fi putut sa-ti spuna legende ca si mine.
-Nu-i cunosteam.
-Dar ar fi trebuit sa le vorbesti frumos totusi. Ei sunt spiridusii pamanturilor iar in aceasta seara se vor aduna cu totii pentru o adunare.
Nici bine nu termina Rammy de vorbit caci din toate partile izbucnira ploi de diamante. Zane si pitici aparura din toate partile raspandind o lumina diafana in jurul lor. Vrajitori batrani si intelepti, cu baghete si ceaune de potiuni fermecate aprindeau focul iar  spiridusii se jucau in liniste si armonie.
-Uite-l si pe Ervyn spuse Juana. Sa pleci! Nu esti de-al nostru!
-Sa nu ne dusmanim interveni Rammy. Ierta-ti-l , va rog.
-Nu! zisera cu totii in cor.
-Nu e bine ceea ce faceti. striga un vrajitor intelept.
-Liniste! striga o zana. Noi ii uram pe cei ce ne gonesc.
-Dar el se poate indrepta. protesta Rammy
-Da, imi pare rau ingana Ervyn.
-Minti! strigara toti spiridusii in cor si se napustira asupra lui.
Apoi incepu o incaierare generala. Cu totii incepura sa se loveasca nebuneste. Intre timp Ervyn se strecura si reusi sa scape.
Pleca departe spre  alte zari si ajunse din nou in tinutul stancilor dupa ani intregi de calatorii prin lume.
Ervyn nu era prea inalt. Era chiar mic de statura. Insa se bucura de asta. Scapase datorita staturii sale si nu mai voia sa se considere un munte.