Eram farama de luna si atingeam cu poezie somnolenta apusun in care cautam scapare. Crezul celor patru zari in care se scufunda fiecare gand ce pleaca de la om catre nesfarsitele intrebari si se intoarce ricosand din departare ca pana de corb neagra si precisa , atingere delicata pe pleoapa inocentei , intredeschisa gata de atac asemenea unei tigroaice. Castelul de nisip unde mi te-au incuiat, fortareata titanica de rautate si doar un gand luminos ce patrunde la tine prin umbrele noptii dezgheata sangele si redeschide siragul de lacrimi... Imi faci un colier din ele?
Apoi se-nchide cutiuta muzicala si nu se mai invartesc eroii din poveste iar stelele cad tare tare cu zgomot asurzitor intr-o stare lichida de gheata cu aroma dulce ca a zaharului pur cules din racoarea unui sarut la orele cele mai dureroase.
Corabiile mergand spre starea lor de plutire lasa in urma un jet de fantezii iar tu inchis acolo, suflet drag, castelul de nisip nu se farama la atingerea apei nemiloase care este cu el blanda, mama iubitoare, creatorul de dezastre.
Cu cartea sa sta cel ce scrie nemiscat si impenetrabil, penita intepenita intr-o mana de plumb si susur de inspiratie cufunda umbrosul decor, lumina se frange in trupul meu spinos iar sangele colorat cald ca umanitatea ploua peste muntii de flacari jucause si cheama suflete stranse la jale cantand toti in cor un cantec uitat . Iar tu suflet drag , ramai ferecat.......
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu