Asa porneste vijelia... pe tine-n desisul caldurii uitandu-te, ploaia pleaca singura devastatoare si necrutatoare asupra unei natiuni intregi. Iar eu, perle de grindina adun ca sa-mi fac un colier casant din gheata dureroasa. Are sa ma stranga si sa ma doara caci frigul e taios, iar ploaia, mama a fulgerului si stapana a tunetului va arunca in lume cu povara perlelor pretioase asupra carora se vor napusti mii de suflete flamande, doritoare de avutii si glorie, cautand fiecare sa-si faca un lantisor, o bratara sau chiar un inelus cu perle distructive de napasta.
Stai tu pe malul apei, fiorul scrierii , metafore romantice si melodii languroase se zbat acum sub bolta inimii tale nelinistite, cautandu-ti frica intr-o ceasca de cafea ce s-a racit si ea din cauza perlelor ceresti, mesajul mamei natura, chemarea divina a gandirii si trezirii la realitate.
Canta-n nestire plimbandu-te in somnul tau senin , tiptil ca o petala de cer albastru umbrit de usurinta trecerii veacurilor in sunet de vioara, un cantec al sforilor papusarului cu parfum de iasomie. Si viata se scurge, pendula se misca iar geamul se sparge sangerand numai cioburi pe podeaua decaderii inspre inaltul luminos al salvarii cu tine in brate, cu mine la pieptul tau strans colier de frig si miracol in jurul nostru, taind din viata, rupand din noi bucati de materie, intrand in metastazele metafizicii, metamorfoza noastra ca oameni ia sfarsit.
Coconul nou si pur ca o raza de soare aduce-va o alta zi in univers........
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu