Singurul lucru pe care mi-l amintesc este acela ca la un moment dat, m-am asezat pe o banca din parc si am inceput sa ma pierd in frigul iernii, departe de lumea aceasta, de ora tarzie si de imaginea realitatii. Nu am observat o pata mica argintie care se prelingea pe cer fiindca parea ca firul de speranta somnoroasa diin ceasca viselor frumoase cu aroma de lapte cald.
Firicelul acesta pe care-l mentionez a inceput sa se transforme in fel si fel de figurine nastrusnice: mai intai un mic inorog... micut micut si pretios ca o nestemata a copilariei. Apoi a devenit un norisor dulce din zahar , apoi o lumina divina, o comoara galactica, ceva nepamantean chemandu-ma departe spre locuri de caldura, teama in care cineva pierduse ceva si misiunea mea de a reinvia trecutul intr-o pereche de ochi ganditori si tristi varsatorii lacrimilor de intelepciune ale omenirii, gustul profetiei nedeslusite si descoperirea faptului ca lucru in sine.
M-am indreptat spre intrebarea aceea ascunsa intr-o crusta de farmec hieroglific si am inceput sa caut prin filele de pergament iluminist pana cand am ajuns la raspuns. Era coplesitor... Un sentiment indescriptibil... O detasare totala de Univers, momentul opririi timpului si al unei renasteri progresive ...Raspunsul acela inexplicabil mi m-a insemnat pe fiinta ca o marca a cunostintelor miraculoase. L-am stiut atunci dar l-am uitat cand am vrut sa-l transmit... Am avut in mana un fir de viitor care mi-a fost luat de soarta fiindca nimeni nu este inca pregatit... Nici macar eu... Am mers asadar inapoi prin lumina si m-am confruntat din nou cu propria-mi neintelegere si cu a lumii deznadejde. Un lucru insa mi-a ramas. Am inteles ca la u moment dat ceva chiar se va intampla...
E probabil ca si in acest moment sa adie printre noi un vant al metamorfozei interioare si intergalactice fara a ne da seama de asta... E foarte probabil ca altcineva sa se afle acum in lumina fara a o constientiza.... E foarte probabil ca noi toti sa traim intr-un vis si sa ne trezim abia peste mii de ani la realitate...
Daca acum visam atunci somnul cat poate fi de ireal? Iar daca somnul e mai ireal decat starea in care ne aflam acum atunci ce este mai departe de concret in comparatie cu somnul?
Cand oare vom primi aceste raspunsuri? Cred ca ne ramane doar sa cautam lumina si vom afla...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu