ASA AM SCRIS ISTORIE

Marea cea mareata, de ce plangea ea la picioarele tale pe nisipul cel greu invaluindu-te in admiratia neobisnuitului... si apoi cand zorile isi desprindeau parul albastru catre lume de ce cadea paleta cu vopsea de pictat fix deasupra punctului strategic, centrul de greutate al triunghiului, acel cerc inscris perfect cunoscut numai probabil de gropile abisale care-i imitau forma. Eu, stand in coltul unei intersectii, asteptand probabil steguletul sub forma unei table de sah sa-mi dea startul, privesc cu nedumerire spre solnita miscatoare care are de fapt zahar in ea... da... zahar fiindca sufletele sunt prea amare ca sa le mai poti sara si apoi de ce sa ma mai contrazic cu soarele care se uita impartial peste norii geografului care calatoreste cu avionul doar ca sa-i studieze... Au si ei locul lor sub soare... da... pana si ei.
Revenind apoi cu privirea catre marea ce isi incepuse deja dansul in jurul tau, acoperindu-te cu gratie si farmec, am inceput sa scriu civilizatia cu degete patate de praf si unghii inegrite de cerneala pe o stea stravezie si rece ca gheata, povestindu-i ei parca, agatandu-ma de ea si de drumul ei, ducandu-ma spre uitare intr-o alta sfera cosmica.... Din nou in urma mea privirea se indreapta catre ceea ce am scris dupa ce te-am zarit, considerand ca ai avut o misiune, alegandu-ti soarta cu un fericit sadism, lasand sa cada peste tine o ploaie de lumi si de inventii, jertfindu-te pentru ceea ce va fi urmat si sfarsindu-ti globul pamantesc intr-o expansiune de idei minutioase, prabusindu-te tu peste ele in haosul minunat al creatiei supraomenesti. Spre inainte eu privesc, tunel intunecat, aer rarefiat, plutesc acum printre stele, materie pura si magnetica tehnologizata cu sentimente... Un ceas care-mi arata anii ce-au trecut sta mort la mana mea de hartie caci nu mai are nici el programat atata amar de infinit ramas in urma unor pasi spre departare.... Cu ochi inchisi se merge pe drumul renasterii si se-ajunge intr-un loc cald si frumos, o goliciune simpla un puf ce mangaie firea si o constientizare terifianta dar minunata... AM RENASCUT!!... Si uite-asa imi amintesc de toate, si uite-asa in altele ma scufund... dar nu ma plang... asa am scris istorie....