Kamataki sau.... CALATORIA

..... Si ma atingi din nou si porti din nou privirea mea sfioasa in marsupiul tau cinic.... si mergi si miergi si mergi si nu te mai opresti iar eu merg cu tine traiesc prin tine visez cu tine fredonez cu tine zbor cu tine.
Si poarta-mi farama de inima pe valuri de cristal casant ca apa si fragil ca zenitul dulce ca o picatura de noapte in paharul cu ceai otravitor, imbatator, aromat, poetic, tomnatic si melancolic.
Plimba-ma prin cant de greiere, spala-mi ranile cu viata si inunda-mi sufletul cu fericire catastrofala.
Nu m-am simtit mai bine nici atunci cand ma aflam in leaganul meu inocent si-mi canta batrana doica un amalgam de emulsii melodioase ce inchegau crusta unei lovituri cu o substanta magica numita emulsie de ritm spaniol.
Kamataki, tu nu-mi abandona fragilitatea de fildes... acum sub luna plina poarta-ma pe culmi inalte si lasa-ma sa-ti sorb arta cu pasiune sufocanta, netrebnica si gratioasa. Lasa-mi parul sa-ti atinga teama si da-mi puterea sa-ti descatusez sufletul cu o unghie patata de sange trandafiriu, asa cum tu mi-ai eliberat gandurile doar cu un zambet imperceptibil pe care stiu ca l-ai avut acolo numai pentru mine.
Cu ochii inlacrimati ca inocenta, privesti spre zarea cea nemarginita si imi trimiti cu graba un cuget pe aripi de farmec infasurat discret intr-o glazura de parfum de liliac. Apoi dispari in nestiinta si te intorci doar in imaginatie.
Oh, Kamataki, nu-i asa ca iubirea si arta miros a liliac?
Oh, Kamataki, nu-i asa ca te vei intoarce intr-un vis? De data aceasta te vreau intr-un vis verde... nu stiu de ce dar vreau sa fie verde... vreau sa renasc prin tine
Oh, Kamataki, hai sa mai calatorim o data.... de data aceasta insa, te rog, nu ma intoarce de unde am plecat!!!