Sa fi avut si tu un nume concret probabil ca ma lasam de copiat.....
Deschizandu-ti cartea in fata nici mica mea lume naruita din interior nu a reusit sa ridice zidul de aparare. Peste cerul ca o tabla s-a scris sentinta ta cu creta alba ....
iluzie si parfum de heroina...
Asa stateai culcata pe lacrimi de inger, inotand in propria frumusete dureroasa ce te aduce spre adoratie.
Cuvintele curg fara sens pe foaia scorojita iar cerneala de suferinta plange si se-ndoaie in litere dure fara sens si fara placere fine ca un firicel infim de sange trandafiriu ca purpura diminetii, pur si sensibil ca un vis.
Incredibilitatea pasiunii tale sporeste senzatia, adanceste trairea, creaza un nou sentiment, combina amorul si pasiunea cu misterul noptii, iar caldura trupului tau transmite teama ghetii in jurul celor ce te-au admirat candva.
Observatorul din mine isi ocupa locul binemeritat in sala de cinematograf privind in mod absent acest film psihologic din mintea ta. Apoi cu sfiala se ridica si pleaca. Paraseste sala, lasa totul in urma. Lacrimile tale de zana spasita nu ma vor chema inapoi...
Pe langa asta am avut si eu o data sentimente. Tradarea insa m-a lasat rece iar acum stiu lumea micuta ce s-a naruit in mine acum este un imperiu al destinului.
Imi pare rau, regina decazuta a gloriei, dar suferinta ma resusciteaza .
Acum stiu ca mai exista speranta si ca fiecare clipa imi ofera o noua sansa.
Intorc spatele si iti ofer amintirile mele pentru a-ti alimenta suferinta.
Salutul meu cel din urma pentru tine este coroana ce am primit-o din mainile patate de dezonoare ale celui invins.
Plec departe uitand de tine si de voi.
Acum m-am redescoperit.
VOI DAINUI!!!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu