Wings of Destiny

duminică, 18 decembrie 2011

LUMINA sau... Raspunsul intrebarilor...

Singurul lucru pe care mi-l amintesc este acela ca la un moment dat, m-am asezat pe o banca din parc si am inceput sa ma pierd in frigul iernii, departe de lumea aceasta, de ora tarzie si de imaginea realitatii. Nu am observat o pata mica argintie care se prelingea pe cer fiindca parea ca firul de speranta somnoroasa diin ceasca viselor frumoase cu aroma de lapte cald.
Firicelul acesta pe care-l mentionez a inceput sa se transforme in fel si fel de figurine nastrusnice: mai intai un mic inorog... micut micut si  pretios ca o nestemata a copilariei. Apoi a devenit un norisor dulce din zahar , apoi o lumina divina, o comoara galactica, ceva nepamantean chemandu-ma departe spre locuri de caldura, teama in care cineva pierduse ceva si misiunea mea de a reinvia trecutul intr-o pereche de ochi ganditori si tristi varsatorii lacrimilor de intelepciune ale omenirii, gustul profetiei nedeslusite si descoperirea faptului ca lucru in sine.
M-am indreptat spre intrebarea aceea ascunsa intr-o crusta de farmec hieroglific si am inceput sa caut prin filele de pergament iluminist pana cand am ajuns la raspuns. Era coplesitor... Un sentiment indescriptibil... O detasare totala de Univers, momentul opririi timpului si al unei renasteri progresive ...Raspunsul acela inexplicabil mi m-a insemnat pe fiinta ca o marca a cunostintelor miraculoase. L-am stiut atunci dar l-am uitat cand am vrut sa-l transmit... Am avut in mana un fir de viitor care mi-a fost luat de soarta fiindca nimeni nu este inca pregatit... Nici macar eu... Am mers asadar inapoi prin lumina si m-am confruntat din nou cu propria-mi neintelegere si cu a lumii deznadejde. Un lucru insa mi-a ramas. Am inteles ca la u moment dat ceva chiar se va intampla... 
E probabil ca si in acest moment sa adie printre noi un vant al metamorfozei interioare si intergalactice fara a ne da seama de asta... E foarte probabil ca altcineva sa se afle acum in lumina fara  a o constientiza.... E foarte probabil ca noi toti sa traim intr-un vis si sa ne trezim abia peste mii de ani la realitate...
Daca acum visam atunci somnul cat poate fi de ireal? Iar daca somnul e mai ireal decat starea in care ne aflam acum atunci ce este mai departe de concret in comparatie cu somnul?
Cand oare vom primi aceste raspunsuri? Cred ca ne ramane doar sa cautam lumina si vom afla...

luni, 5 decembrie 2011

Blank & Black

Hey, Black, ce crezi tu ca faci? Fugi de lume fugi de lumina te ascunzi intr-un vis si iti inchizi portita de aur ferecata cu o ghicitoare pe care nu o poate deslusi nici cel mai istet si mai nazdravan din copilasii pe care i-am preschimbat in spiridusi ai scanteilor?
Ce faci cu vremea? Te joci sturlubatic cu un manunchi de fulgere in clepsidre cu nisip de uitare si aroma de cafea.... mmm da imi amintesc prea bine de dulceata ta rosiatica si apetisanta cu aroma de floare diamantina... imi amintesc de pozele frumoase pe care mi le aratai cand te intorceai din calatorii insorite... dar unde ti-ai ascuns tu firea, oh, tu intuneric protector al povestilor nespuse, al cantecului nevazut..... Dezvaluie-mi soarta iar eu iti voi fi aproape.

Oh, Blank, tu fulg de nea stins si inocent... De unde sa-ti mai dau eu viata cand n-am putere sa mai ies in lumina de faclie? De ce m-ademenesti cu spiridusii tai , poem neterminat al deznadejdii, copil nepedepsit al fericirii... Pe unde calea mea s-o mai feresc de tine, comoara imbracata in cristal de gheata? Tu, mana rece si amagitoare, tu pata de inselaciune filozofica..... De ce sa fiu al tau rob pe veci oare? Nu vezi ca negura mi-e azi stapana? Nu vezi ca libertatea mi-a fost data? Facut-am rau acum in sihastrie vreau sa imi ispasesc pacatul cel etern dar lasa-ma sa dorm in coaja de copac, sa spun povestea mea unui drumet, si vantul martor tainic fie-mi el in vremi de noapte...... Ai strabatut in inima cu spada acum strabate-mi gandul cu povara caci tu distrugi ca tinta pentru a ta fala....

Black este rau omoara si distruge
Blank este doar un lup in chip de oaie
Black doar in inimi sabia infige
Blank speculeaza si sufletul taie.

Black nu gandeste el doar actioneaza
Blank mintea-ti joaca si apoi te-nvinge
Black stie lupta dreapta, virtuasa
Blank cu o vorba focul tot ti-l stinge.


Raul in chipu-i ni se-arata noua
Vrem sa fugim, de el spre a scapa
Dar lumea asta nu mai este noua
Greu e din viata viu sa poti pleca.

Fie subtile sau in minte-ti clare
Caile noastre trebui' stiute
Asa ajungi si te-ntrebi acum oare
Cum de-ai ajuns pe taramuri nevrute.

Raul subtil il domina pe-al falnic
Il face dintr-un rege cu faima un rob
Sa te feresti, sa te-ascunzi intr-o taina
Nu privi spre ceea ce-i rau, ci fii orb

Black se retrage in a sa povara
Moare in chinuri de rau bantuit
Blank ramane ca raul sa nu piara
Tu ocoleste-l de-l vei fi intalnit......

marți, 29 noiembrie 2011

Nota

LLANTO din compunerea trecuta inseamna: jale, bocet, planset, uneori suspin (din lb spaniola) Eram datoare cu explicatia aceasta de la compunerea trecuta

miercuri, 16 noiembrie 2011

RING-RING/ BANG-BANG/CRAC/BUM!!!/SHHH...

Ring-Ring- argint/lingurita de argint...
Ring-Ring- lingurita de argint fina si muzicala atinge paharul de cristal cu un dulce sarut de melodie diafana ca o pulbere de mouse  de ciocolata, in valtoarea unei amintiri cu parfum belgian.
Ring-Ring- clopotel, sunet de trezire, iluminare concentrare, memorare, anarhie, strigat, ceas, sfarsit de viata, capat de drum, fundatura...
BANG!!! S-a spart paharul de cristal.
Am spart paharul de cristal, am masacrat un sunet catifelat si l-am transformat intr-ul llanto de copil speriat, repezit, accidentat.
Bang!! 
bang!!
BAANGG!! SE SPARG SUFLETE unul dupa altul cad pe podea cad de pe pamant in cer, cu aripi de organza fine ca sunetul, fine ca lumina, fine ca funditele sofisticate de pe cutia de bomboane, fine , atat de fine ca nu-i pot salva iar ei cad si iar cad cu sufletul pe cantar, cu inima deschisa, cu arterele insirate intr-un labirint de sentiment sangvin nedefinit.
BANG BANG BANG SI CRACK!! Se rupe sfoara care avea atarnata de ea o lingura de argint, se rupe firul de viata care ii tinea pe toti, se rup legaturile, se taie din interior, cearta si suferinta s-au despartit, s-au dezlipit s-au imprastiat in zare s-au transformat intr-un cantec trist de chitara spaniola la apusul rosiatic al pasiunii.
Oh, vai dar Crac nu s-a stins se pare ca undeva sentimentele exista si se cauta... iubirea si ura, patima si razbunarea intr-un colaj de nebunie misterioasa si iar se sparg pahare de cristal cu linguritele lor suparate parca, si iar un llanto si inca unul si inca unul si....
BUM!!! Fulgera tuna si ploua. Ploua abundent, torential, furtunos... Ploua si spala tot ceea ce a fost lasand in urma doar vapaia unui miracol de clestar inghetat.
Shhh... acum e liniste.... liniste calmanta..... liniste de somnifer... liniste eterna...

joi, 20 octombrie 2011

MATEMARTISTICO FANTASTIC

Probabil ca nu a vazut nimeni nimic ieri la biblioteca, cand eu rasfoiam filosofia gandului primind intrebari din matematica. Probabil ca nimeni nu a inteles cum am reusit eu sa rezolv ecuatia de gradul doi cu metafora aplicata, cu parametru de ganduri bune si necunoscute dureroase, arzatoare si chinuitoare.
Mai ales acel X, semnatura cu fier rosu, gand necurat in orele mici ale castitatii nocturne cand se deschid portile infinitului ticsite de numere... numere... unelte melancolice care se apropie si formeaza cifre singuratice mari, mici, cu-fara greutate, klanuri intregi de proportionalitate, exactitati fericite ca sunt reale.
Probabil ca nimeni nu intelege de ce ma ocoleste matematica... ea nu ma place... nu e de partea mea, iar eu daca stau sa ma gandesc bine nu o simt aproape.... 
Trec zile, trec vise si eu stau din nou in biblioteca rezolvand probleme de trigonometrie, primind explicatii pragmatice carora le atribui in joaca mici conotatii subtile, un pic cam prea subtile, cam prea amoroase si fara rost. Iar zboara gandul... Oh, cartea asta cat de patata-i de cerneala si de vremi... mirosul tandru al foii de hartie... oare ce-o fi gandit copacul taiat pentru a-i destepta pe cei multi cu sfinte cunostinte eratostenice?... si iar o palma peste umar... o mangaiere dureroasa trezirea la ziua de astazi apoi o palma mai acida o mana rea ce-mi apartine si ma loveste-n cap cu duiosie materna, mustratoare, rece ca apa ce-mi curge pe obraji ce-mi scapa mintea din reteaua iluziilor si iarasi teste si iar probleme si ecuatii si forme si formule si cuantificatori, si elipse si lipsuri necunoscute si literatura si poezie si iubire si moralitate si neintelegere si drept si cunostinta si constiinta si eu in mijlocul tuturor acestor foi rupte ciopartite in jurul inimii mele si totul e precis, nimic nu e exact.
Un cantec se aude-n noapte un cantec cu tempo regulat si in acelasi timp haotic. Un cantec numai pentru mine un cantec matematic si artistic de foi rupte, de inima rupta de carte distrusa de suflet zdrobit dureros si exact cald si inghetat.
S-a demonstrat prin lipsa ca 1=2 si ca zero este de fapt infinitul.
Acum mi-e somn... ma duc ca sa visez ... ne contrazicem maine sau poate alta data.........

luni, 10 octombrie 2011

Kamataki sau.... CALATORIA

..... Si ma atingi din nou si porti din nou privirea mea sfioasa in marsupiul tau cinic.... si mergi si miergi si mergi si nu te mai opresti iar eu merg cu tine traiesc prin tine visez cu tine fredonez cu tine zbor cu tine.
Si poarta-mi farama de inima pe valuri de cristal casant ca apa si fragil ca zenitul dulce ca o picatura de noapte in paharul cu ceai otravitor, imbatator, aromat, poetic, tomnatic si melancolic.
Plimba-ma prin cant de greiere, spala-mi ranile cu viata si inunda-mi sufletul cu fericire catastrofala.
Nu m-am simtit mai bine nici atunci cand ma aflam in leaganul meu inocent si-mi canta batrana doica un amalgam de emulsii melodioase ce inchegau crusta unei lovituri cu o substanta magica numita emulsie de ritm spaniol.
Kamataki, tu nu-mi abandona fragilitatea de fildes... acum sub luna plina poarta-ma pe culmi inalte si lasa-ma sa-ti sorb arta cu pasiune sufocanta, netrebnica si gratioasa. Lasa-mi parul sa-ti atinga teama si da-mi puterea sa-ti descatusez sufletul cu o unghie patata de sange trandafiriu, asa cum tu mi-ai eliberat gandurile doar cu un zambet imperceptibil pe care stiu ca l-ai avut acolo numai pentru mine.
Cu ochii inlacrimati ca inocenta, privesti spre zarea cea nemarginita si imi trimiti cu graba un cuget pe aripi de farmec infasurat discret intr-o glazura de parfum de liliac. Apoi dispari in nestiinta si te intorci doar in imaginatie.
Oh, Kamataki, nu-i asa ca iubirea si arta miros a liliac?
Oh, Kamataki, nu-i asa ca te vei intoarce intr-un vis? De data aceasta te vreau intr-un vis verde... nu stiu de ce dar vreau sa fie verde... vreau sa renasc prin tine
Oh, Kamataki, hai sa mai calatorim o data.... de data aceasta insa, te rog, nu ma intoarce de unde am plecat!!!

joi, 22 septembrie 2011

Atingere si sentiment

O prospetime eterica cu esenta de parfum duios... mister narcotic gand nefast speranta desarta ... vacarm interior... aglomeratie de particule ... miscare intensa... miracol si grandiozitate... amalgam... amalgam este cuvantul potrivit... intra si iese din minte ca un lichid de savoare inghetata alb imaculat pur simplu in complexitatea lui...
Si ploaia iti asculta ruga si te  serveste ca un slujnic si-ti da forta lumina si teama se-nfiripa nestapanita peste mine incrucisate senzatii de rece caldura cu stele de cupru pe fata pe coaste prin desertul interior ... convulsii electrice stadiu exclusivist de letargie activa...
O plimbare in aer liber iti poate face bine. Dar una prin padure te poarta intr-o stare de labirint, de trecere spre alt taram si vai de tine cel ce vei fi mancat din roadele de acolo caci uitarea iti va nimici gandirea iar tu vei pierde lumea ta. Dar si mai rau de tine cel ce vei fi atins cu sufletul acea lume... vai de atingerea ta sentimentala si dureroasa caci sufletul tau va rataci intre dimensiunea aceasta si cea de acolo dar trupul aici nu se va mai intoarce.
Cuvinte torturante cuvinte incredibile nu ma opresc din a le auzi in cugetul meu caci acestea mi-au fost spuse si mie dar am atins si am pacatuit in alta lume dand plata cea suprema pentru inca un minut... un minut uitat ... un minutel nevinovat ratacit intr-un blestem de purpura sangerie inrosit cu fierul constiintei morale si al trezirii la viata.
Acum mai dormi tu fior de orice... dormi in teama... dormi in pierzanie... dormi in pace...

marți, 13 septembrie 2011

Gand la gand cu constiinta (Reverie adolescentina)

1. Un rebel ratat
Uita-te la tine cum arati.... de ce sa-ti mai faca ai tai morala? La ce ar fi bun? Ti-o faci tu singur fara sa-ti dai seama si asta in fiecare secunda. Moare si renaste razvratitul din tine facand echilibristica perfecta pe firul de speranta dintre bine si rau. Se surpa si ti se reface castelul de gheata sau foc dupa plac iar lumea supusa iti sta la picioare intr-un univers stiut numai de tine ce se degradeaza pe zi ce trece. Vibrezi cu dinamica oscilanta a firii pe culmile muntilor si in adancul vazduhului coplesindu-te cu o trista veselie umbrita de putin cinism sadic. Iei narcotice, daca nu atunci fumezi, daca nu atunci bei, daca nu atunci joci jocuri video, esti dependent de internet, te temi de lume, esti prea inteligent ca sa fii inteles... asa e? Si totusi... unde te grabesti atat? Ai o viata inainte... Stai pe pamant caci soarele oricum te va arde... nu cobori in infern caci acolo iti va fi rau. Ramai aici fiindca mama Gheea te iubeste... de aceea te-a creat... Da-mi mana si iti promit ca nu te vei mai simti singur...

2. O sclipire in intuneric (pacat ca si soarele apune uneori...)

Sa-ti fie parul impodobit cu nestemate caci portile inselatoare-ti sunt deschise. Treci din himera in himera plutind ca Degetica pe frunza iluzorie a propriei tale frumuseti care-ti invadeaza complet tot ceea ce ai controlandu-ti increderea si asa prea subestimanta care se transforma in superioritate exagerata fada si spumoasa in context de suprafata ca frisca de pe prajitura cu ciocolata. Pe aceasta insa nu iti permiti sa o mananci fiindca iti va face rau asa ca instalezi peste tine un gust din care tu nu poti gusta... Asa te alegi tu doar cu aroma de amagire... Pacat ca incerci sa fii ceea ce nu esti doar pentru ca probabil ai ceva in plus... ai grija insa... nu ii lua in carca pe toti... ia-i de mana si condu-i spre inima ta...

3. Referinta oscilatorie
Fara prejudecati.... armele jos.... haideti sa divagam impreuna prin nori de viata si moarte pana cand ne vom regasi in alt loc din spatiu si timp.... 
Sa ne jucam cu spicele de armonie si sa ne acordam instrumentele ca sa vedem concertul vietii noastre ... Sa-l cantam la opera in ritm de comedie si bocet tragic lichid si curgator ca un rau.
De trecem peste acesti ani probabil mintea se va mai deschide... Pana atunci insa haideti sa ne privim si sa vedem ce ne dorim noi de la noi nu doar altii... sa ne cunoastem pentru a sti ce ni se potriveste, sa ne alegem trend-ul nu sa ne aleaga el pe noi. sa fim etichetatori nu etichete sa fim mai buni decat cei de ieri .... 

In fiecare zi ni se arata noul
Deschide mintea pentru o alta perspectiva
si nimic altceva nu mai conteaza..... (Metallica- Nothing Else Matters -- Black Album)

duminică, 4 septembrie 2011

Pentru Zile Insorite

Iata ce trebuie sa ai cu tine pentru a transforma o picatura de lacrima intr-o raza de soare:
- Curaj.... forta si vointa. Lasa pasii providentei sa te poarte inainte si increde-te in puterea binelui ca un copil inocent in spusele parintilor
- Vise... nu ai culoare fara vise... un vis iti schimba lumea lasa-l sa umble din cand in cand prin mintea ta pentru o evadare placuta
- Varietate... schimba-ti inima din cand in cand. Daca te lasi prada intunericului fa-o cu interes apoi alege lumina de vezi ca aceasta ti se potriveste.
-Idei.... nu te schimba doar tu.. schimba-ti si lumea stii ca ai o lume care-ti apartine nu?? Atunci ... ce zici.... redecoram??
- Puterea realismului si simtul ridicolului... lasa-te prada inocentei dar pastreaza si o farama de constiinta pentru zile negre.
-Muzica si ciocolata... cateva lucruri lumesti... ca sa te bucuri uneori si de viata de pe Terra
-Ganduri sincere... binele e fantastic, raul e tenebros... Gandeste in toate felurile incearca sa nu ajungi vreun extremist dar sa ai ganduri sincere si juste cat mai des posibil.
-Amulete si gardieni... nu e rau sa crezi in lucruri doar ca nu trebuie sa te acapareze... e bine insa sa ai micul tau refugiu de iluzii uneori...
-Oameni pe care poti conta... stim deja ca un suflet e cea mai valoroasa comoara... deci... ce zici... valorificam?
-Un Fender, un Harley si multa libertate... simte viata in plete si fugi ca sa ai de unde te intoarce... asa e mereu... fii rebel dar si decent... traieste totul din plin.
FA CE VREI FIINDCA NUMAI TU PUI TAPET IN CAMERA INIMII TALE... FII CUMPATAT SI CUGETA DAR LASA-TE SI PRADA FANTEZIEI CAND SIMTI NEVOIA... INCEARCA SA TE AI PE TINE IAR APOI VEI AVEA UNIVERSUL INTR-O MANA SI VEI ZBURA PESTE INFINIT.





SA AI O ZI INSORITA SI O VIATA MINUNATA!!! STII FOARTE BINE CA LE MERITI... DECI... CE ZICI... INCERCAM???

vineri, 2 septembrie 2011

Survolaj Sedentar

Crunt...
Ideea ta stranie ascunsa in spatele unei imagini... Poza se cutremura incet ca un fir de rau argintiu peste panourile de analiza...
Urmarim calcule si grafice fara de sens si culoare. Suntem la mana judecatii obiective a unei masinarii. Selectam frumusetea din ceea ce am faurit iar apoi dam restul la o parte probabil ii aruncam undeva la Oxford sau la Sorbona unde sa fie uitat intr-o gradina inflorata de studiu.
Urmarim atent liniile aparatului de la terapie intensiva si ascultam piuitul groaznic ca un anunt ca e mereu acolo, un clinchet de suspans peste o perdea de glorie stearsa.
Cutia cu pudra alba, fada ca sufletul tau se rataceste si se-mprastie pe fata cu o unda de deznadeste in fina ei revolutie schimbatoare.
Privind monitoarele din toate colturile Terrei ne oprim asupra unei camere ce supravegheaza actiunile dintr-o casa... Aspirina e neplacuta... dar e si mai suparatoare cand o sfarami in apa... lichidul vietii capata proprietati chimice amestecate cu pulbere amara de vindecare iar in casa respectiva se asterne linistea pentru o noapte fiindca durerea de cap a trecut.
Somnul ne cuprinde intr-un final iar pentru cateva momente vom abandona survolajul nostru sedentar. In curand vom reveni... Nu va temeti... Nu ramane nimeni neobservat.
Somn linistit!! Va mai vedem!!

marți, 16 august 2011

Un colt de vis/ o frantura de viers/ un crampei de suflet

Maini albe delicate pe un plai imaginar aseaza stratul de flori in linie perfecta ornament desavarsit culori potrivite perfectiune distinsa fericire exuberanta extaz, suferinta
Maini mulatre aseaza florile din nou repara greselile mainilor albe curma suferinta din nou fericire din nou exuberanta din nou extaz apoi suferinta din nou.
Maini palide in chinuri de spin cu dureri intercostale si friguri morbide boala si nepasare incearca fara reusita sa repare ceea ce a fost stricat sa curme suferintele edenicei gradini sa lipeasca viata de umbra mortii sa insire lacrimi de margaritar, apa vindecatoare pentru taieturile din urma operatiilor suferinde pe cord deschis.
Cantecele triste de leagan freamata frunzele vestejite de toamna uitarii si murmura printre partituri gemete ingeresti la lumina felinarului.


 Ranile ce se redeschid nu mai pot fi inchise de nimeni... acum e frig in ceea ce a fost paradis candva... acum a ramas doar o amintire pastrata cu sfintenie de catre inima ce a incercat sa te salveze. Sa-ngropi amintirea in cartea mea preferata si sa o arzi cu drag in pasiune apoi sa o arunci in cele patru zari ca nimeni sa nu stie de disparitia mea...


Odihneste-te in pace suferinta preaiubita
Fie-ti tarana usoara vis celestial
Dormi linistita iluzie inselatoare

ADIO AUR PRETIOS SCALDAT IN VENIN NARCOTIC... ADIO ...ADIO... ADIO!!!

miercuri, 10 august 2011

Dream Armada

Moto:
REGULA JOCULUI : NO RULE... (e mult mai brutala si decat legea junglei)

---Mama nu imi va spune o poveste nici in seara asta... eeeh oricum de saptamani intregi nu mi-a mai spus... Trebuie sa fie foarte ocupata ... asa gandea micutul Tony in timp ce se cuibarea in asternutul sau albastru cu masinute.
Era un copil special. Nu parea nici prea inteligent, nici prea jucaus. La gradinita era un copil la fel ca toti ceilalti, nu avea prea mult talent artistic si nici nu se putea spune despre el ca este un bun sportiv.. cu toate acestea insa ceva in ochii lui albastri cu reflexii violet uneori te facea sa  il privesti in continuu. Era ceva in felul in care el se uita la ceva sau la cineva... Parea sa citeasca direct in sufletul tau si simtea tristetea altora fiindca atunci cand o persoana suparata il privea acesta zambea trist lasand sa i se citeasca pe fata umbra de intelepciune a unui batran si mwlancolia unui poet. Aceasta trasatura insa se schimba brusc atunci cand o persoana vesela ii iesea in cale. Era de ajuns ca un astfel de om sa se apropie de locul in care se afla Tony iar fata acestuia se transforma brusc intr-o raza de soare. Multi nu ii credeau mama atunci cand aceasta sustinea ca fiul ei este un empat ci doar ii admirau frumusetea ochilor fara sa creada nimic mai mult.
In aceasta noapte Tony se simtea diferit... nu stia de ce... Nu ii era somn iar orele treceau pe langa el nestingherite fara sa-i dea ragaz sa se concentreze pe plecarea catre vise. Era constient ca avea sa fie foarte obosit la gradinita dar nu reusea sa adoarma. Dinr-o data colectia de soldatei de plumb pe care o avea expusa in vitrina se ridica si incepu sa pluteasca in aer. Toti soldateii erau acum aliniati si incepeau discret sa-si mangaie armele. Tony fu vesel cand ii vazu pentru ca se plictisea teribil asa ca le comanda sa sara intr-un picior si acestia au sarit. Apoi sa danseze si acestia au dansat, sa cante si ei au cantat apoi sa se lupte si s-au luptat. In loc de sange  din fiecare soldat ranit tasnea cate o scanteie cu praf de stele care se aseza pe capul lui Tony urmand ca peste cateva momente sa fie absorbita de energia interioara a baiatului.
A doua zi Tony se trezi la ora la care trebuia fara probleme. Era vesel si se simtea in forma. Pana si doamna educatoare fusese mirata de bruscul progres la lectia de matematica......
In fiecare seara se juca Tony cu soldateii si in fiecare zi iimergea din ce in ce mai bine. Mamica nu-si mai incapea in piele de bucurie. Ea credea ca baietasul era special doar pentru culoarea ochilor sai si nimeni nu avea cum sa-i schimbe convingerea. Acum le spunea tuturor cata dreptate a avut in tot acel timp cand nimeni nu credea ca pustiul e  deosebit si cat de bucuroasa e acum ca nu si-a pierdut increderea in copilasul ei.
Tony insa le multumea doar soldateilor...
Asa trecura cam sase luni.
Dar, intr-o seara soldateii il invitara pe Tony sa faca parte din patrula lor. Jucariile erau imitatii perfecte ale unei Armade spaniole iar pentru ca actiunea era ceva divin ca un vis numele procesului fu subinteles si acceptat in tacere de toti ca fiind DREAM ARMADA.
Se apropia vacanta mare si trecura trei luni de zile de cand armadei i s-a alaturat si un  cavaler cu ochi deun albastru-violet mirific. Mamica gasea in fiecare dimineata soldateii imprastiati prin camera, pe el cu cearcane la ochi si multa dezordine in jur.
Scanteile din praf de stele erau doar pentru a-l atrage pe copil de partea armadei urmand ca mai tarziu sa fie pus sa munceasca. Soldateii ii creasera arme pe masura pe care le ascundeau cum stiau ei maibine pe timpul zilei. Problema lui Tony era ca el nu stia sa lupte si nici nu reusea sa invete. Cu cat gresea mai mult cu atat i se fura din stocul de energie stelara... cu atat murea incetul cu incetul. Mama lui devenise disperata fiindca nu mai stia cum sa isi determine fiul sa se intoarca la ceea ce era inainte. Nu mai era cale de intoarcere... cel putin nu in acel oment.
Intr-o seara dupa o zi in care fusese certat la gradinita de doamna educatoare si acasa de mamica baiatul se culca epuizat spunandu-le soldatilor ca nu mai vrea sa fie parte din echipa lor. Acestia se suparara si il certara apoi il atacara. Ii furara tot ce-i mai ramasese din viata stelara iar baiatul cazu in nesimtire. A doua zi mama nu il mai gasi pe Tony in camera. Soldateii ca de obicei erau imprastiati peste tot dar pustiul nu mai era acolo. Il cauat disperata prin casa si cand era gata sa sune la politie dadu cu ochii de fereastra camerei lui... Il vazu in curtea din spate zacand fara suflare.... 
Trecura cateva saptamani. Intr-una din zile in timp ce mamica facea ordine si strangea ultimele lucruri ramase de la Tony dadu cu ochii de colectia soldateilor de plumb. Unul era in plus. Nu se astepta la asta. Pe acela nu il cunostea ... sau poate ca nu il observase... pe spatele lui erau initialele A.F. (Anthony Fenderson) gandi mama lui din reflex. Apoi ridica de jos o bucata de piatra cu urmatoarea inscriptie.
EPITAF
PENTRU CEL CE SE HRANESTE CU BINELE DIN LUME SI NU VREA SA LUPTE
PENTRU CEL CE SE JOACA CU FOCUL
PENTRU CEL CE CONFUNDA RESPONSABILITATEA CU NOROCUL
PENTRU UN SOMNAMBUL DUR SI INOCENT
PENTRU UN SENTIMENT NEVINOVAT DE AVIDITATE
SA MORI FIINDCA O MERITI DAR SA DORMI IN PACE...


Pe spate vazu cu  caractere mari inscriptia DREAM ARMADA.
Fugi din camera in disperare. Mai tarziu o incuie si nimeni nu a mai deschis-o de atunci.




explicatii:
Dream Armada se intrunesc in camere ale copiilor pe care ii omoara in cel putin un an de la instalarea acolo. Locul in care a stat Tony e una din salile lor de conferinta. Sufletul tau le apartine deodata ce ei iti apartin ca jucarii. E un schimb intre joc si divinitate. Cu fiecare suflet pe care il primesc mai apare cate un soldat nou dupa ce ei scapa de trup. In general il arunca pe fereastra............
Uita-te printre lucruri si nu fi sigur de nimic
iar daca ai o colectie de soldatei scapa tu de ea pana nu scapa ea de tine

duminică, 7 august 2011

LULLABY.....

Dormi...
Dormi...
Nanii... nanii ... puiuleeeeeeee
te legan
te legan pe aripi de cristal
sunt prea fragile ai grijas a nu se sparga fiindca te vor taia
te legan pe sunet de harpa
pe fior racoros
pe placere de ciocolata
pe iubire de trandafir
pe stele de gheata
pe apa
pe viata
pe gand
pe nisip pretios patat de scoici si de perle gingase
te legan ingeras dragalas
asculta ceasul si dormi
ceasul bate
bate in continuu
numara numara
ce numara
numara timp
numara viata ca pe bani
o numara in fata ta
o judeca in tine in mintea ta in urechile tale
tic...tac...
ace
ace intepatoare
ace de ceasornic
ace de seringa
drogul mortal al somnului tau cumparat din farmacie
bang bang
pendula oscilanta
timp de indoiala
nestatornicie
miscari pasionale
gratie si dragoste

cucuuu
ora exacta
timp fix
o secunda suspendata in aier
(aveti grija sa nu cada)
sa nu piara sa nu pateasca nimic
cuc inspaimantator
teama si frumusete
zgomot asurzitor
frisoane
FEBRAA
delir
din nou medicamente de la farmacie

stooop
ceasul sta eu nu te mai legan dragul meu ingeras
sunt statornica nu sunt o pendula
iata a stat ceasul
nu il mai pot repara
a incercat si medicul de la ambulanta dar tu ai numai 6 ani si febra a fost prea mare pentru tine
tic tac
convulsii
bang
oprire brusca
si ceasul a stat... si tu vii cu mine.......
dormi dormi dormi in bratele mele........... dormi copile nu te teme nu iti fac rau doar te iau cu mine
nu o sa iti fie dor de mami si de tati ai sa ii uiti tu acum hai cu mine
vrei 
stiu ca vrei sa vii
pendula oscilanta
haide cu mine
da-mi mana.....




sabie
taie suvita din parul acestui copil


acum hai cu mine


copilul se agata de par si urmeaza faptura ce l-a chemat spre tunelul de lumini...








TIC
TAC
TIC
TAC
TIC 
TAC
stop.....
a stat......

FINAL-- TRAFIC DE INIMI

La scurt timp dupa moartea lui Jim muri si Yosephina lasandu-l pe S. singur si nefericit... Totul fusese un esec. Akirobu intr-un acces de disperare transformase toate inimile furate in bucati de piatra la fel de grele ca si povara din sufletul sau.
Evaporase apoi tot ceea ce insemna sentiment . Intr-o singura noapte distrusese munca unor ani grei de provocari si aventuri. Isi amintea din nou de mama lui si de Sushi..... 
Organizatia nu a fost descoperita de catre nimeni dar leaderul Akirobu a fost omorat de un partener de afaceri fata de care nu fusese corect in trecut. Pleca spre eter usurat de faptul ca nu mai trebuia sa dea explicatii despre distrugerea inimilor furate.
S. cazu in depresie iar apoi se imbolnavi de schizofrenie si deveni un psihotic tulburat de vedenii instelate...
Au incercat sa schimbe lumea si s-au distrus complet...
Acum nimeni nu mai e in pericol
cel putin nu pentru moment..... undeva in intuneric cineva tot o sa ne urmareasca si va incerca sa ne distruga sau sa ne schimbe....

BUUUU

hahahaha , Spike, asta e cea mai absurda poveste pe care cineva o poate spune la focul de tabara!! Ne-ai tinut atata si ne-ai zapacit..... Pentru eforturile tale colosale primesti ca pedeapsa zece sarituri intr-un picior si trebuie sa ne si canti la chitara...
yellow submarine baieti....


si sunetul chitarei si al vocilor excursionistilor acompaniara privighetorile in concertul distractiv dat de niste pusti intr-o tabara de vara...

vineri, 5 august 2011

Trafic de inimi III (Aventura din Finlanda)

In timp ce bietul Akirobu era torturat de cumplita sa soarta si de amintirea mamei pe care o ucisese pentru a se imbogati de pe urma blandetii ei, doctorul S. se distra de minune alaturi de Yosephina iar Jim nu mai stia ce planuri sa elaboreze pentru a pune mana pe inima fetei.
Suedeza ii era din ce in ce mai placuta medicului si in scurt timp intre ei se lega o idila romantica si pasionala.  Pentru doctor chiar nu mai contau inimile si nici vorbele lui Akirobu. Chiar si pe Jim care nu prea stia mare lucru il surprindea faptul ca superiorul lor nu ii presa pe moment cu scrisori electronice si telefoane asa cum facea adesea in alte deplasari. Probabil ca tulburarea interioara a japonezului facuse din el un om suferind ... probabil ca se caia.....






......................................................
Doctorul si Suedeza s-au cunoscut pe data de 13 decembrie...... Acum suntem in data de 4 ianuarie... E foarte frig asa ca nimeni nu iese din casa... nici Jim nu iese din camera sa de hotel... Sta singur la masa si scrie in jurnalul pe care il tine cu multa mandrie si pretuire.
Oare ce scrie??
De ce oare scrie??


..........................






4 IANUARIE ANUL 2012




Draga Jurnalule,
Iata-ma scriind din nou.... 
Nu ma gandeam ca o voi face prea curand dar totul se pare ca-mi merge din ce in ce mai prost. Se naruie in mine tot ceea ce am cladit pana acum... nu mai pot sa tin in mine si plang... plang ca un copilas abandonat, plang cu teama, cu isterie, cu pacat, cu patimire, cu cinism, cu bine cu rau cu sadism si veselie.. Patez aceasta fila cu lacrimile mele caci nu mai pot trai in lume....
Tin jurnale inca din adolescenta unde mi-am descris si copilaria dar tot simt ca nu am spus mai nimic... am nevoie sa ma descarc si nu unui om... nimeni nu ar intelege... ar crede ca sunt nebun ba chiar m-ar insulta... Lacrimile ce le vars nu vor aduce pentru mine imbratisari nici caldura nici iubire ci doar cinism , ironie si pedeapsa sufleteasca. De mic am fost un muncitor si nu mi-a parut rau de asta... Apoi am crescut cu totii... am facut scoala ca si ceilalti cu toate ca sunt negru si nu mi-a pasat de nimic. Eram un revolutionar si cu toate astea eram foarte calm si linistit insa ce traiam imi era frica sa spun... ce aveam in mine era un secret cu care vreau sa ma duc pana la sfinti unde Domnul va decide daca trebuie sa-l spun sau nu......
Dupa scoala universitate (mmmde am invatat cu toate ca sunt un neindemanatic) Apoi a urmat munca. Fratii mei munceau maimult... cu totii aveau probleme si stari care de care mai ciudate... eram adolescent nu ii intelegeam... de fapt nici ei pe mine... eu eram prea calm si sfidator iar ei erau tari ca piatra, acizi ca ploaia , tunatori ca furtuna , arzatori ca lava si duri ca fiarele... cu toate astea ma iubeau si aveau grija de mine dar eu nu le vorbeam preferam sa cant la muzicuta de suparare sau de veselie si sa scriu... oo da sa scriu... imi era asa usor cand imi desenam aura cu cuvinte de cerneala... asa de dulce era sunetul stiloului pe hartie... Cand scriam ma gaseam in Egipt in rand cu scribii, in Japonia in rand cu Samuraii cei invatati, in prezent cu profesorii de la Harvard, in viitor cu veacurile sumbre si in alte dimensiuni stiute numai de mine...
Acum muncesc ... sunt singur si uneori imi place... am avere cu toate ca nu e chiar asa de bine pe cat am crezut...
Dragostea m-a ocolit mereu... nimeni nu se uita la mine... Am iubit multe fete si oooh toate erau albe... ma urau pentru ca sunt negru si fugeau de mine asa ca mi-am propus sa ma dedic carierei...
Si, iata mi-a reusit... asa se spune daca nu iti iese un lucru altul sigur va fi mai bun in viata ta iar drumul meu l-am acceptat cu bratele deschise.
Am suportat sicane de la doctorul S si de la altii. multe m-au durut dar asa am invatat sa plang singur, sa zic ca ei sa fac ca mine si sa nu ascult de ordinele nimanui... Pana la urma trebuie ca eu sa fiu decis si sa fac ce vreau in viata. E soarta mea si nu am lasat-o pe mainile nimanui...
Dar tot sunt lucruri incontrolabile ca dragostea care-ti suceste mintile si iti impiedica toate planurile... Dragostea pentru inima ce va completa setul perfectiunii al lui Akirobu... Dragostea pentru Yosephina.. Si eu o iubesc dar sunt prea negru pentru ea si plus de asta S mi-a luat-o inainte. N-o sa mai fie fericiti pentru mult timp. Sa nu fie nici el fericit asa cum nici eu nu sunt si cum nu am fost vreodata... I-a mers totul bine pana acum asa ca merita din plin ca Yosephina sa piara. Va fi mai bine pentru toti asa... Ieri cand nu era eu am adormit-o si i-am facut falsa terapie. Am inima ei dar Akirobu nu o vrea cel putin nu inca fiindca nu a dat semne de viata si asta ma ingrijoreaza. Am trimis inima la el dar nu am primit raspuns... Poate ca nici nu ii pasa si in loc sa cresc in ochii lui voi ajunge o batjocura asemenea altora... Asta nu voi tolera. Pe Yosephina oricum nu am sa o mai am fiindca ea va muri. Akirobu m-a urat mereu iar S nu ma suporta. Lumea pentru mine nu are sens... Am facut multe greseli... Cainta e prea mare dar oricat de bun incerc sa fiu nu ma iarta nimeni fiindca toti tin prea mult la mine ca sa o poata face... De fapt sunt prea iubit doar ca eu nu stiu sa apreciez nimic.. Eu sunt cel care nu respecta si caruia nu ii pasa. Ar trebui sa scape toti de mine. Ma apreciaza cu totii dar eu nu merit asta fiindca nu mai am sentimente. Stiu ca din inima mea nu ar avea nimeni ce sa ia... e un plumb viu de venin piperat cu petale de trandafir ... e un loc al meu care a fost prea inchis si e asa de incuiat incat nici eu nu mai pot sparge lacatul. Singurul caruia ii cer iertare esti tu, frumoasa fila de hartie tu ma asculti pe tine te tai acum si te fac sa scuipi cerneala ca pe sange... Am mai facut o crima pe langa nenumaratele din viata mea... Am ars si celelalte foi de jurnal ca sa nu ma mai tina minte nimeni... Tu vei ramane aici ca sa stie cine ma va gasi ca am plecat cu bine si din proprie vointa. Voi cere sa te arda si pe tine... nu vreau sa fii piesa de muzeu a nimanui... Vreau doar sa se stie ca am plecat... Sa nu ma planga nimeni fiindca nu are rost. O sa trimit un curcubeu spre soare iar cu Yosephina nu ma voi mai intalni caci ea a murit nevinovata si raiul ii va fi casa in timp ce eu voi arde-n iad cu raul din mine pentru eternitate... asta merit dar mai bine ard acolo fiindca nu ma va cunoaste nimeni... mai bine ard acolo decat aici... aici cu totii vor sa stie tot.. acolo ma vor lasa in pace..... am facut prea mult rau dar nu mai spun ca-mi pare rau... de fapt cine sa ma creada?? Toti cinicii din jurul meu?? Eu simt ca ei nici pe sine nu se cred doar ca par prea increzuti ca sa faca impresie si uneori isi iau atitudinea de leader numai ca sa se asigure pe ei ca pot. Un conducator adevarat trebuie doar sa ridice mana si un grup va executa. Ei insa vor tipa o viata intreaga si vor injosi cu vorbe pe cei din jur doar ca sa-i intimideze cand de fapt furia va creste in ei si-i va hrani ca un aliment ... Dupa ce toti vor cadea prada furiei si vor ceda cinistul se va certa cu sine caci nu mai are cu cine.. isi va autodistruge sufletul cu autoinsulte ironice de altfel inteligente .... Eu cred totusi ca un bine am facut pe acest pamant. Le-am dat prilej multora sa faca ce au vrut din mine. Le-am aprobat accesul catre punctele mele slabe si am simtit placerea durerii cu o usoara tenta masochista.... Cel putin am scapat oameni de la pieire morala... Poate ca o fapta buna va avea si ingerul meu pentru vami... Poate ca voi fi iertat o data la judecata sau poate ca nu ... Cine stie?? Numai creatorul...
Dar e tarziu... vorbesc prea mult si nu rezolv nimic.
Eu plec acum
O sa-mi fie dor
Foarte dor
Dar ma voi  supune asa cum am mai facut pana acum. Sarutul rece al canii cu otrava sa-mi fie dulce ca de noapte buna. Vantul sa ma legene pe aripi de vis, lampa sa-mi fie lumanare iar tu foaie ce vei muri mai tarziu sa-mi fii suflet. Voi mai trai prin tine pana ce te vor arde asa cum ii rog... Doar tie-ti cer inca o data iertare. Poti chiar si tu sa ma urasti caci eu sentimente nu mai am. Sper sa te arda in curand... numai asa voi fi eu complet eliberat din aceasta lume...




Cu drag,
Jim








A doua zi de dimineata trupul lui James Joel Wilson a fost gasit fara suflare intr-o camera a unui hotel finlandez...




VA URMA

vineri, 29 iulie 2011

Inima de hartie (incursiune in sufletul lui Akirobu)

NOTA:
Acesta este mai mult un eseu al carui personaj principal este Akirobu din Trafic de Inimi ... Vom afla cate ceva despre el si despre sentimentele sale...


De ani de zile facea asta...
De ani de zile lucra cu inimile oamenilor, le fura, colabora cu multe laboratoare din lume, obtinea un profit colosal si punea bazele construirii unor oameni perfecti, noii Adam si Eva ai omenirii.
Acum era noapte si Akirobu privea fara sa stie de ce prin albumul sau cu poze... Era singurul pe care il avea fiindca nu ii placeau pozele si ura cu desavarsire nostalgia, exprimarea sentimentelor si prieteniile apropiate. Totusi pastrase acest album pentru a-l rasfoi din cand in cand sau pur si simplu pentru a nu fi considerat un om incomplet. Nu i se mai intamplase insa sa fie singur si sa fie tentat sa priveasca pozele din album.
Primele pagini erau luminate de zambetul lui copilaresc inca de pe vremea in care era un simplu baietas din Osaka, fara mari aspiratii si planuri de viitor. Pe atunci el nu stia multe lucruri. Jocul si copilaria faceau raul din el imposibil. Un lucru insa ramasese la el neschimbat chiar si in ziua de astazi. Ochii sai mici si caprui pareau sa arunce scantei de izbanda in stanga si in dreapta. Era un om ce inspira mare incredere. In copilarie era protectorul si indrumatorul celor mai slabi iar acum era conducatorul unei intregi retele mondiale.
Isi aminti de Osaka, de zilele acelea fara de griji si de probleme... ii era pofta de un sushi cald dar aici la hotel nu aveau... cel putin nu aveau din acelea din care voia el... toate erau bazate pe acelasi principiu insa in Europa Sushi era gatit diferit de America, de Australia dar mai ales de Asia si de Japonia... gustul pe care l-ar avea in acest hotel l-ar fi amarat foarte tare asa ca Akirobu ezita de mai multe ori in fata telefonului pentru room service pana cand se lasa pagubas.
Ii era prea pofta... voia Sushi cu orice pret... era un om prea influent cum sa nu aiba el parte de un Sushi asa ca acasa?? Dar unde sa gasesti un bucatar japonez?? Si va vrea oare acesta sa gateasca la ora asta?? Dar  oare cat timp i-ar lua?? Dar cu toate acestea ingredientele sunt finlandeze si tot nu ar fi fost ca la el acasa...
-Cu toti banii pe care ii am nu pot manca un sushi acum oricat mi-l doresc... Akirobu ofta desi nu mai facuse asta de multa vreme.
Lua din nou albumul si se vazu adolescent... iata-l in uniforma scolara, iata-l cu prietenii in excursie, iata-l in parc, in fata casei si in casa unui prieten...
Trecutul parea sa reinvie. La varsta aceea deja stia limba engleza si invata germana fiindca era foarte pasionat de Europa. Era cel mai inteligent dintre toti prietenii sai si inca de la o varsta foarte frageda stia ceea ce isi dorea. Acum insa ii era dor... dor de Asia, dor de Japonia, dor de familie si de prieteni dor de SUSHI......
Pozele urmatoare il aratau tanar... Deja nu mai era nimic ciudat acolo... nimic care sa ii trezeasca amintiri sau sentimente. Dupa 20 de ani intrase cu usurinta in organizatia celor care faceau trafic cu inimi umane . Intrase la inceput fiindca isi dorea sa calatoreasca spre Europa, sa cunoasca tinuturile unde oamenii au inceput mai intai si mai intai sa existe si sa gandeasca, sa sarute pamantul mamei ocrotitoare a universului si a lumii umane, sa se desprinda de ceea ce era deja.
Visa la cetatenie britanica sau germana, la o viata europeana, voia sa se afirme cat mai mult si sa fie cat mai cunoscut si recompensat pentru eforturile sale. Inteligenta si cunostintele il ajutau foarte mult asa ca tinta sa era sa profite la maximum de darurile sale..Isi recunostea chipul in Belgia, Anglia, Spania, Portugalia, Cehia, Franta, Rusia si alte tari impresionante.
Apoi organizatia s-a extins iar el s-a trezit purtat prin intreaga lume pe aripi de succes. Cu toate ca nu era o persoana publica si lumea nu il oprea pe strada pentru a-i cere un autograf, Akirobu avea mult mai multi bani decat anumite celebritati, avea case in Europa si America, respect de la toti subalternii dar si dificila responsabilitate a unei organizatii secrete...
Era foarte degajat si ferm... cu totii faceau ceea ce li se spunea. Nu avusese parte de rebeli in grupul sau. Plecase de jos si ajunsese undeva foarte sus. Acum trebuia sa se mentina si chiar sa mai urce.
Aceasta era filosofia lui de viata. Stia ca un lucru mic devine mare, ca trebuie sa sclipesti si apoi sa stralucesti, ca esti o celula pana a deveni om...
Inchise albumul... nu mai voia sa se uite... nu mai avea ce vedea... brusc se simti extenuat asa ca se intinse pe pat. Cu ochii pironiti in tavan privea derulandu-se fara controlul sau scene din viata si din copilaria sa. Isi amintea cum il batuse pe micutul Shoku care nu facuse nimic gresit doar il enervase... Mama lui nu l-a certat si nici nu a ridicat glasul la el. -Tu ai un suflet mare Aki de ce il bati pe sarmanul kodomo (copil)? Din soare vine si el ca si tine si spre soare va calatori pana la moarte si dupa aceasta...
De ce oare isi amintea el toate astea?? Il batuse pe razgaiat cu ani in urma acum acela poate ca nici nu isi amintea de micutul Aki si poate ca nici nu s-ar fi recunoscut unul pe altul me strada...
Alte amintiri ii tulburau mintea..... mai batuse copii in scoala si fusese din nou corectat cu lectii de bunatate si blandete nu cu cearta si pedepse.
Apoi mai era si afacerea asta.. stia clar ca nu e lucru curat desi el nu avea credinte religioase... Se intreba si se tot intreba ce sa faca, daca poate sa scape de acesti demoni ce ii tulburau mintea... Nici asta nu se putea cumpara cu bani... nici liniste, nici o calatorie prea curand catre Japonia (din lipsa de timp) , nici zile petrecute in casa lui (fiindca trebuia sa fie mereu la hotel) nici macar un amarat de SUSHI asa ca in Osaka. nimic din toate acestea nu erau pentru el. Brusc se simti nefericit. Lacrimi acide si sarate ii inundara chipul care in lumina obscura a camerei parea pictat intr-un tablou de expresivitate......
Stinse lampa dar nu inhise un ochi toata noaptea. Daca statea treaz era mereu coplesit de ganduri ... daca adormea visa urat... trebuia sa scape de el insusi pentru o vreme ....
Cu zorile insa veni si linistea. Pret de  o ora dormi ca un prunc... fara vise si fara sa se miste.
Se spala pe fata, aprinse o tigara, zambi din nou si cobori la micul dejun.
Isi dadu seama ca nimeni nu le poate avea pe toate oricat de influent ar fi si se impaca repede cu ideea...
Dar sa fi fost asa cu adevarat???




DIN GANDURILE LUI AKIROBU:


De ce oare e viata asa??
Cand o sa fiu si eu linistit?? Simt ca undeva cineva ma vede dar nu stiu cine e si de ce ma urmareste... poate mama mea a trimis energii asupra trupului si spiritului meu... numai ea se uita dupa mine cand eram mic... mereu avea capul scos pe fereastra si orice as fi facut ea stia desi nu ma certa mereu insa ma urmarea si stia totul...
Mama, stiu ca divinitate nu exista asa ca lasa-ma tu in pace de oriunde ai plecat... lasa-ma sa-mi traiesc viata... nu ti-am facut nimic rau chiar daca tu ai fost prima... nu te teme... blandete ca a ta nu am mai intalnit la nimeni si sunt mandru sa-ti spun ca inima cea noua pe care am sa o creez o va avea... Crede-ma nu ti-am facut rau... am avut doar nevoie de blandetea ta... nu aveam de ales... era acolo in inima si mie imi trebuia pentru experiment... Ai trait ultimele zile fericita alaturi de noi am stat cu tine crede-ma ca si pe mine ma doare dar afacerile sunt afaceri, mama intelege-ma si nu ma mai urmari atat. Nici tu nici ceilalti... nu mai vreau sa-i vad pe indienii aia ciudati, pe englezii aia sclifositi, pe mexicanii aia paranoici si pe finlandezii astia spalaciti ... mi-e de ajuns mama lasa-ma sa fac asta fiindca e un bine pentru noi toti
nu sunt eu vinovat ca te-ai nascut ca sa te sacrifici mereu
Ai fost un sacrificiu toata viata. Nu e vina mea. Nici macar nu te-am taiat eu nu nu a fost doctorul S. El a pus mana pe inima ta mama. Eu doar am analizat-o dupa si am luat din ea blandetea ta. Am aruncat piatra fiindca nu vreau sa o mai port cu mine...
Oare am facut rau, mama??
Tu ce crezi??
Ma ierti mama??
Ma iubesti mama??
Mama, cat de pofta imi e de un Sushi....


Cafeaua si croissantele, domnule.. chelnerita finlandeza ii servea micul dejun si il trezi din reverie... In mod neasteptat chiar si la micul dejun era bantuit de ganduri insa dupa cateva momente isi reveni complet si pe tot parcursul zilei si al celor care urmara datorita muncii si evenimentelor nu mai avu tulburari interioare......


URMEAZA TRAFIC DE INIMI III ( intre dragoste si moarte/ continuarea aventurii finlandeze)
Fin

miercuri, 27 iulie 2011

Trafic de inimi II (FINLANDA)

Dupa plecarea grabita a lui Akirobu , docturul S si Jim ramasera neclintiti pret de cateva minute. Simteau inca in piept o spaima ce-i sfasia ca un cutit desi ei nu voiau sa recunoasca asta. Antrenamentul din anii precedenti le-a demonstrat ca riscul de a fi prinsi sau vazuti era totusi mare in pofida masurilor de precautie gandite si structurate in asa fel incat sa dea o unda de perfectiune acestui dulce si rapid cosmar real. Incetul cu incetul insa incepura sa-si vina in fire si parasira imediat locul. Se indreptara spre aeroport si nu mica le fu usurarea cand vazura ca in scurt timp aveau sa plece departe de Mexic, undeva in Finlanda , un alt cotlon de lume, o alta speranta.Cei doi cinara la un restaurant din aeroport si voia buna reveni imediat ingropand umbra trecutului grijile si temerile.
................
Akirobu se gasea inca in camera sa de hotel. El nu plecase impreuna cu ceilalti fiindca nu asa era planuit. Ascunse in frigider inima bietului José si astepta pana cand i se paru ca linistea acoperise tot hotelul cu un val protector ce avea sa-i tina pe toti departe de actiune... Stinse toate luminile . Aprinse doar o lampa cu lumina florescenta si o puse pe birou apoi isi scoase uneltele majoritatea digitale si nu in ultimul rand inima furata. Cu usurinta si precizie o elibera din vesmantul de gheata si o puse pe o foaie de hartie pregatita deja pe masa. Apoi o injecta cu ceva si dintr-o data aceasta prinse viata. Incepu sa bata . Akirobu o examina atent cu un aparat monitorizandu-i ritmul si bataile dupa care o conecta la la un aparat si incepu sa scoata din ea ceea ce ii trebuia. Fiecare om are sentimentele si sensul vietii in inima. Asa se spunea in antichitate si asa s-a descoperit.Pentru a crea omul perfect era nevoie de o inima perfecta, o inima doar cu calitati, o inima ce trebuia neaparat sa aiba in ea gene de la mai multe popoare. De fapt, era nevoie de doua astfel de inimi ... una feminina si una masculina astfel in cativa ani ar fi fost creati cei doi Adam si Eva ai timpurilor noastre, oamenii perfecti ce aveau sa creasca mai intai in laboratoare dupa care in urma sabotajelor organizatiei lui Akirobu ar fi fost posibila oprirea reproducerii la oameni si planetaar fi ajuns sa fie populata numai de cei cu inima perfecta care se inmulteau sub supraveghere in laborator. Peste foarte putini ani lumea ar fi cu totul alta daca toti ar avea gene de la parinti cu inima perfecta... nu ar mai exista conflicte ntre generatii, ura, teama si nici probleme. Dar autoritatile nu ar intelege. Nu ai ce sa le spui acestora... sunt prea limitati ca sa inteleaga... ne vor multumi ei mai tarziu......
Asa circulau unul dupa altul gandurile lui Akirobu trecandu-i prin mintea obosita cu vireza fulgerului.
Dupa Akirobu smulse toate sentimentele si tot binele din inima lui José aceasta se intari transformandu-se brusc intr-o piatra cu forma nedefinita pe care japonezul o arunca la cosul de gunoi fara ezitare. Comprima ceea ce obtinuse intr-o cutiuta cu senzori electronici, citi cateva pagini dintr-o opera a lui Dostoievski si apoi adormi linistit....

....

Zborul fusese lung si istovitor pentru cei doi tovarasi insa in sfarsit ajunsera la destinatia dorita. In cateva minute gasira hotelul si cu ajutorul lui Arnold, un finlandez dragutcare ii era prieten superiorului lor isi luara repede in primire  pretinsul cabinet medical.
In aceasta tara ii astepta ceva diferit. Arnold le aduse la cunostinta ca pacientul nu era o persoana care venea acolo de buna voie pentru a se vindeca ci fusese adusa cu forta de catre cineva din familia ei care stia tot ceea ce se intampla in organizatia traficantilor de inimi. Tanara se numea Yosephina Karten, o adolescenta aparent rebela urata de familie si de toti cei din jur.
-Daca e ceva bun in ea al vostru sa fie fiindca eu nu ma mai descurc... acestea erau cuvintele mamei si ale verisoarei mai mari care o cresteau. Yosephina ramasese fara tata de la 13 ani si era atat de rea cu cei din jur incat nimeni nu reusea sa ii vorbeasca...
Fata intra timid in cabinet unde Jim astepta. Ii remarca frumusetea cu multa admiratie si o pofti sa se aseze pe pat explicandu-i cu caldura ca nimic nu va durea si ca nu va avea de suferit. Yosephina nu raspunse.
Peste zece minute doctorul S. intra in salon si frumusetea tinerei nordice ii sageta privirea. El ura femeile insa fara sa stie incepea sa ii fie simpatica Yosephina si ii vorbi mult mai bland decat altor pacienti fapt care pe Jim il cam sperie. Aceasta era rece ca de gheata. Desi avea o voce placuta nu lasa nimic sa i se citeasca pe fata. Sentimentele ei erau adanc ascunse in imina care urma sa ii fie smulsa din piept. Discutia doctorului cu Yosephina incepu sa fie din ce in ce mai placuta iar fata se implica si ea. In doar cateva minute acestia vorbeau despre filme si calatorii sub ochii nedumeriti ai lui Jim. Yosephina ii povesti apoi cate ceva despre Finlanda si se oferi sa-i fie ghid turistic intr-o expeditie desigur daca acesta dorea. Calcandu-si pe tot orgoliul medicul ii spuse fetei ca operatia se poate amana cu cateva zile fiindca una din marile sale pasiuni erau tarile nordice. Apoi incepura sa vorbeasca despre Vikingi si despre istorie. Simtindu-se in plus si un pic invidios pe faptul ca nu stapanea arta conversatiei, Jim parasi cabinetul si isi cauta de lucru cu noul sau IPhone.
Deschise un program messenger si primi un anunt de la Akirobu:
DRAGA JIM,
ITI SCRIU DOAR TIE SI ITI DAU MISIUNEA SA-L ANUNTI SI PE DOCTORUL S. INIMA PERFECTA DE BARBAT ESTE GATA. MAI AM NEVOIE DE UN ELEMENT SPER CA INIMA PE CARE MI.O VETI OFERI IN ZILELE URMATOARE SA FIE  POTRIVITA PENTRU MINE. CU PARTICULELE EI VOI FINALIZA SI COMPOZITIA OPTIMA PENTRU O INIMA FEMEIASCA IAR APOI VOM TRECE MAI DEPARTE LA CREAREA PROPREU-ZISA A OAMENILOR PERFECTI SI LA SCHIMBAREA OMENIRII. VA ROG SA VA GRABITI CU INIMA ACEEA. VREAU UN RASPUNS DE LA TINE IN MAXIM 24 DE ORE. TOATE CELE BUNE SAYONARA!!!

Mesajul japonezului il facu pe Jim sa devina si mai confuz.
-Hey, Jim se auzi vocea lui dr. S de data aceasta insa parea mai vesela... Unde esti batrane?? Te caut peste tot...
-Unde m-ai cautat? Eram chiar aici in fata cabinetului tau.
-Haide, haide a fost doar o gluma asculta ai tu grija de cabinet eu am sa ies la o cafea. Amanam operatia Yosephinei pentru cateva zile mai discutam cand ma intorc.
Doctorul iesi fara sa mai spuna alte cuvinte. Nu era singur. Parea complet sedus de ochii cei albastri ai finlandezei si o lumina stranie parea sa radieze in jurul celor doi ce abia se cunoscusera... Sa fi fost dragoste la prima vedere?? se intreba Jim fara sa stie ce sa mai gandeasca.
Intra in cabinet si gasi totul impecabil. Intr-adevar doctorul nu se atinsese de inima fetei... cel putin nu inca insa acest proces trebuia grabit. Jim voia de mult sa  fie vazut bine in ochii lui Akirobu asa ca isi promise ca va face tot posibilul ca inima sa ajunga la timp.
Mai intai trebuia sa aiba o discutie cu S. dupa care avea sa treaca chiar el la fapte in cazul unei situatii extreme pe care fara sa stie de ce, el o anticipa...


VA URMA...

duminică, 17 iulie 2011

Trafic de inimi

Sa recapitulam.... dupa cateva minute te vei simti inutil iar membrele tale se vor ingreuna la fel ca si capul, trunchiul, oasele, muschii si tot ceea ce iti apartine..... Doctorul S. spunea aceste lucruri cu o voce grava si egala in timp ce scria ceva pe o hartiuta din carnetelul sau pe care il vari repede in buzunarul de la piept si puse mana inca o data pentru a se asigura ca este acolo, pentru a apara pretioasele notite de ochii iscoditori ai pacientilor.
-Pacientii nu stiu nimic... ei nu inteleg medicina... cum li se intampla ceva cum e vina doctorului ca nu a stiut ce medicament sa prescrie, cum sa aplice tratamentul si tot asa. Unii mai vin si cu pretentii cum ca alti medici lucrau intr-un anume fel cu ei sau altii spun ca leacurile bunicii sunt mult mai eficiente dar intr-un final tot la noi se intorc si disperarea ii face nevoiti sa ceara ajutorul stientei medicale moderne. Nu suport sa mai fiu tratat asa. De aia m-am si saturat sa le explic de toate... pacientii nu inteleg... nici macar nu vor sa asculte cu toate ca eu fac eforturi sa le vorbesc omeneste si nu ca-n facultate dar daca atunci cand ma uit la ei acestia incep sa scoata dictionarele si sa traduca din chineza pai...... ma las pagubas... o sa-i aburesc cu termeni si nici nu am sa le explic totul. Daca e malpraxis in mintea lor atunci sa fie pana la capat!! Ce vina am eu ca ei nici macar nu vor sa ma asculte???
Dintr-o data doctorul S, barbat respectabil de origine britanica, profesor universitar la New York se trezi rostindu-si gandurile cu voce tare. Se opri brusc. Nu se cuvine ca un om cu conduita sa vorbeasca asa mai ales in fata lui José Muñez, pacientul de origine mexicana intins pe patul cel alb ca un suflet imaculat. Acesta nu prea intelegea limba engleza insa a reusit sa prinda cateva cuvinte si le-a corelat cum a stiut el mai bine.
-Nici nu am ce sa stiu.. gandi acesta... nici nu vreau sa-i vad carnetelul si asa scrie in engleza si nu inteleg plus ca mai scrie si urat ca toti medicii ... oricum eu stiu din start ca vrea sa faca experimente pe mine...De fapt toti vor sa faca asta... cineva in lumea asta vrea sa-mi faca rau poate chiar si doctorul asta... mmmmmmhhh

Injectia administrata de asistent cu cateva minute in urma deja incepea sa-si faca efectul... José vedea totul in ceata... de fapt incepea sa se intunece ca si un efect Fade To Black, auzul i se deteriorase parca... era ca si cum cineva incetul cu incetul ii punea dopuri in urechi... Somnul nu inceta sa vina iar trupul lui trecu brusc intr-o nesimtire greoaie.
Doctorul S. isi freca mainile si trecu la treaba... Analiza bataile inimii pacientului apoi dupa inca cateva teste incepu sa-i testeze trupul cu socuri electrice... Curentul zguduia trupul omului  insa acesta nu se clintea. Era ca si toti ceilalti... nu se trezea, nu se framanta, nu se misca. Era acolo absent si impasibil , un trup a carui respiratie abia daca o observai.
Deci... nici acesta nu era hiperactiv... Doctorul nota aceasta concluzie in carnetelul lui. Avusese un singur pacient care se trezise in timpul procedurii. Era o fetita chinezoaica. Xia nu fusese adormita nici macar de cele mai puternice anestezice. Se trezise la primul soc si cu salbaticie incepu sa rupa toate firele ce o conectau la aparate, sa muste, sa loveasca, sa faca zgomot si sa tipe pentru a fi auzita. Dupa ce reusi sa se elibereze doctorul nu o mai chema inapoi. Le spuse parintilor ca fetita era in regula si ca de fapt avea nevoie de un alt traatment.
Amintirea aceea il tulbura ca o fantasma a trecutului la fiecare pacient. Gandul ca ulciorul nu merge de multe ori la apa il facea pe doctorul cel frustrat sa simta teama si deznadejde uneori dar dorinta de supravietuire il impingea mai departe spre a crede ca felul in care el isi castiga existenta era unul cat se poate de legal, ca minciunile spuse pacientilor ii faceau pe acestia sa vina la terapia cu electrosocuri fara probleme..... Asa se consola doctorul chiar si in acel moment in timp ce punea fibrilatorul la locul sau facandu-i lui José doar niste teste si nu oferindu-i o terapie completa. Apoi fara stirea pacientului acesta fusese trecut la electrocardiograf, analizat, scanat si monitorizat. Medicul privea cu atentie si nota frenetic in carnetelul sau. Inima lui José funciona normal. Era perfecta asa ca il chema repede in salon pe Jim, prietenul sau chirurg. Acesta provenea dintr-o familie de oameni saraci, suferinzi si de culoare iar el facea tot posibilul sa le ofere un trai bun. Doctorul il puse sa opereze pacientul cum stia el mai bine. Mai intai cardiologul si chirurgul oprira functiile organului vietii. Adormira temporar inima pacientului. Dupa aceea o inlocuira cu un aparat artificial care avea sa bata doar pentru cateva zile inlocuind cu succes organul lipsa pe care medicii il sigilara cu atentie intr-o lada frigorifica.
Coasera si trezira victima care parea sa-si revina miraculos.
-Rana e de la fibrilator explica doctorul . Socurile te-au facut sa sangerezi dar noi te-am cusut ca sa ne asiguram ca esti in regula.
Pacientul pleca dupa scurt timp.
Cateva ore mai tarziu intr-o cafenea doctorul S. si Jim stateau de vorba
Dr. S. -Exact ca toti ceilalti... nimeni nu se prinde ca de fapt nu mai pleaca acasa cu inima pe care ar trebui sa o aiba... Stii Jim?? Ma bucur totusi ca suntem atat de bine acoperiti incat toti spun ca terapiile noastre sunt de succes iar noi umbland asa ca anonimii din tara in tara suntem foarte greu de descoperit.
Jim: Totusi de atatia ani facem asta iar in curand cineva ne va descoperi. Nu uita de experienta ta din China.
Dr. S:  Nu, nu pot uita China dar nu am primit reclamatii atunci. Am fost calm desi apoi am fost foarte furios. Doua luni in sir nu am reusit sa-mi iert faptul ca am lasat sa-mi scape o inima de copil cand aveam mare nevoie. Shonny, dilerul de atunci era un irlandez aprig si stii foarte bine ca astia au tot dreptul sa ne bata ba chiar sa ne si omoare daca nu le dam ce ne cer la timp. Plus ca ... luam multi bani... Ce crezi tu?? Din pura medicina am obtinut eu oare atata avere ?? Nu amice... tu nu stii de cati ani umblu eu prin diverse tari si orase, fac oamenii sa creada ca ii vindec de tahicardii si alte ciudatenii mai ales ca imi aleg din astia care habar nu au engleza... unuia i-am zis in fata ca-l omor si ce crezi... nu a inteles nimic .
Jim: Cat de hain esti...
Dr. S: Eu ?? Nu amice eu doar imi asigur traiul... tu esti hain ca nu stii ce vrei si te plangi. Am si eu frustrari interioare uneori dar nu fac asa ca tine... Asculta ... Jimmy nu mai face pe samariteanul cel bun cu mine ca nu iti merge... Daca iti pasa asa mult de sufletele astora cum mi-ai tot zis pana acum nu te mai bagai nici tu in asta oricat de mult ti-ai iubi familia ta saraca. Esti la fel de murdar ca si mine asa ca lasa .. vom plati noi mai tarziu in iad acum insa hai sa ne bucuram .. Vrei un ceai?? Iti ofer eu unul astazi o hai sa iti arat ceaiul englezesc. E delicios cu lapte si mult zahar... Discretie totala Jimmy ... conduita si pedanta... astea dau incredere si te fac sa pari mai bun.. Hei ospatar doua ceaiuri englezesti!!!


Trei ore mai tarziu intr-un ghetou din Ciudad de Mexico.
Chirurgul si cardiologul se intalnesc cu Akirobu Komashi, dilerul japonez. Ii ofera o cutie si primesc in mana teancuri de bani tot la fel de reci si de murdari ca si gheata care servea acum drept pat inimii lui José.


Akirobu: Arigato dragilor!! Sa va verificati adresele de mail. Maine veti primi biletele de avion spre urmatoarea voastra destinatie... Finlanda... am vorbit cu cei de acolo si sunt gata sa va primeasca intr-un cabinet pentru a va practica..... meseria. Reteaua noastra globala nu doarme... Mai avem cativa doctori incepatori poate ca in urmatoarea voastra vacanta ii veti lua cu voi sa le explicati cum se face totul... Ne vedem in Finlanda. Va voi suna de pe noul meu numar cand ajung acolo. Si voi sa va schimbati cartelele de urgenta. Din cand in cand mai creati si alte adrese de posta electronica. Va reamintesc nu uitati sa stergeti toate mesajele fie ele prin internet sau telefon... ma refer la mesajele de la noi adica superiorii vostrii ... Va las acum Sayonara si.... discretie totala!!!
Akirobu se intoarce cu spatele si fuge in graba lasandu-i pe cei doi adapostiti de ochii curiosilor in bezna cartierului.....

vineri, 15 iulie 2011

Blestemul dublonului spaniol

Ce pierduse??
O moneda de argint
Cand??
Nici el nu mai stia... parca o avea la un moment dat in buzunar dar grabindu-se sa raspunda la telefon, diplomatul neamt avu impresia ca ceva ii aluneca din buzunar... fusese doar o impresie nimic mai mult.
Ajuns in camera sa de hotel insa, constata cu stupoare ca pretiosul dublon spaniol pentru care platise o suma frumusica, cea mai dorita si mai interesanta piesa de colectie pe care avea sa o duca inapoi cu el in  Germania spre a o arata amicilor la club...
Incepu sa caute frenetic dar moneda nu era de gasit. In cateva minute intreg hotelul se transforma intr-o  vapaie de agitatie.
Toate camerele erau rascolite si controlate, toti erau alertati iar la staruintele influentului posesor al obiectului pierdut a fost chemata si politia. Cu toate eforturile insa moneda nu mai era de gasit....
......



Ne aflam pe o strada dosnica din Paris.
Este ora 0. Ora magica, ora de trecere dintr-o zi in alta, dintr-o viata in alta.
Totul doarme. Insa aceasta strada doarme constient... Obiectele prafuite din vitrina magazinului cu antichitati soptesc povesti istorice si deapana amintiri intre ele... La aproximativ o suta de metrii de magazin, dublonul spaniol pierdut cauta o cale spre stapan sau probabil spre cutiuta lui confortabila de puf din raft... Nu stie unde sa o apuce. Straluceste si se framanta.

Totul doarme in jurul lui.. Numai Jack e treaz... copilasul nu a reusit sa fure astazi destul pentru a se intoarce la familia sa iar de frica batailor pe care are sa le primeasca prefera sa umble pe strazi pana in zorii zilei urmatoare.
Gaseste un lucrusor straniu pe jos si il ridica. E dublonul spaniol... Copilasul nu recunoaste moneda , deci nu stie daca e ceva bun de furat insa vazandu-i frumusetea considera ca e foarte interesanta si intentioneaza sa o ia cu el.. Chiar si cu aceasta in posesie insa Jack nu crede ca ar fi bine sa se intoarca acasa.
Ia moneda si multumit totusi de achizitie se plimba pe strada fredonand un cantecel. La scurt timp insa, moneda care se afla in buzunarasul sau de la piept prinde viata. Inima lui Jack bate acum prin dublonul spaniol, iar moneda il poarta pe acesta in timp prin vis si realitate ucigandu-l si facandu-l sa renasca de mii de ori, purtandu-l prin halucinatii, infierbantandu-se in el, arzandu-i pielea, trupul firav, inima si sufletul... Ii rascoleste mintea si constiinta, il dezbraca de bariere, il tortureaza, iar inima micutului cedeaza...
''Oh, mon Dieu" cu o ultima suflare baiatul aduce zorile pe cer.
Dublonul se rostogoleste spre cealalta parte a strazii unde ramane neclintit.
Acum obiectul de colectionat isi adauga un suflet la propria colectie. Jack e acum in dublon. Trupul sau nu mai reprezinta nimic.


Este ora 5 Antemeridian
Recuperatorii gasesc moneda langa magazinul de antichitati. Pe cealalta parte a strazii dau de trupul lui Jack...
"Poate ca micutul  a vrut sa o fure si l-au batut gardienii pana ce l-au ucis" remarca unul din politistii trimisi de neamtul cel influent
Dupa ce il examineaza descopera cu stupoare ca baiatul nu avea rani pe trup...
Doar pe piept are infierat simbolul dublonului spaniol........







Din cauze necunoscute insa probabil inteligibile neamtul nu a vrut sa mai ia moneda inapoi...



Concluzie:
Dublonul nu te accepta daca nu il pui in buzunarul de la piept ... el iti intelege fiinta prin bataile inimii si are nevoie de sufletul tau ca piesa de colectie...

Morala:
Nu colectiona cu aviditate fiindca tu risti sa fii colectionat...

Nota:
A trebuit sa sufere un nevinovat pentru ca blestemul sa nu il afecteze pe cel protejat de putere

marți, 5 iulie 2011

Bine ai revenit... ACASA

Au trecut
Au trecut toate
A trecut emotia cea coplesitoare
Si dureroasele lacrimi au trecut
Furia a trecut si ea repede dar marcant ca un uragan
Melancolia a trecut peste suflet ca o briza calduta de primavara
Al doilea val de lacrimi triste a trecut si el
(parca a fost ceva mai usor sa plangi de data asta)
Incetul cu incetul noptile au inceput sa devina obositoare
Mintea se gandeste din nou sa se destinda pentru cateva momente departe de lumea noastra, undeva in vis...
Zilele devin din ce in ce mai interesante
Puterea de concentrare creste
Te trezesti brusc din reverie, ca scuturat de o pala de vant.
Tragi aer in piept.
Privesti in jur.
Cauti, gasesti, oftezi, traiesti.
Respiri din nou adanc, profund, apasat, imaculat, revitalizant.
Oh, draga Atlas, nu-i asa ca si peste tine s-au asternut calmul si linistea?
Da... da... le simti asupra ta
Te domina
Te imbata
Te ocrotesc
Te poarta pe culmi inalte
Te salveaza
Te ajuta

Primesti liniste din coaja de copac pe o lacrima de frunza
Primesti calmul de la un nor inocent pe un cer nemarginit
Primesti pace de la o privighetoare intr-o imensa sala de concert unde acompaniamentul perfect al trilurilor corale opreste timpul in loc
Primesti speranta din inima ta ce bate pentru tine si pentru lumea-ntreaga
De la soare si luna
De la caldura trupului tau
De la sufletul tau existent
si de la mintea ta cea constienta...


E dimineata...
Nu stii exact cat e ora pentru ca iti lipseste ceasul
Te gandesti sa te intorci acasa dupa el
sau nu??
Te miri ca nu te-au gasit pana acum
Te cauta de o saptamana iar tu te-ai ascuns intr-o padurice de la marginea orasului si supravietuiesti cum stii tu mai bine...
Acum insa totul s-a schimbat
Iti vei reincepe viata
Vei lasa greselile in urma si vei renaste din propriul pacat spre a fi botezat din nou de catre faptele tale bune, spre a fi binecuvintat de catre mama ta si reacceptat in societate...



NATURA NI TE-A ADUS INAPOI

BINE AI REVENIT ACASA!!!

luni, 6 iunie 2011

Efectul unui tranchilizant halucinogen

Inghite-l fara teama. Inghite pilula. Haide, haide nu o sa doara!! Vrei cumva niste apa???
Apa e rece... e mai rece ... tot mai rece...
Rece asemenea carbunilor incinsi pe care calcam. Un pas inca unul si inca unul pana cand urla durerea in time. Se amesteca apoi cu furie care emana iubire amestecata cu amintirea unei pasiuni nebune.
O alta pilula
O floare in vant
Un cub de gheata...
Secretele se dezlantuie asupra cerului meu ca o ploaie torentiala, iar dupa un scurt moment de vis frumos trecutul reinvie, iar ranile se redeschid.
Joci carti cu destinul si pierzi mereu. Nu pentru ca nu ai sti sa joci ci pentru ca nu ai noroc. Destinul insa mereu castiga . Te pune la cazne grele, iar jocul continua ametitor competitiv, delirant, bland si dur in acelasi timp. Aici nu mai exista loc pentru corectitudine sau ratiune. E doar o ruleta ruseasca formata din provocari ale vietii ce vin spre tine si te fac sa renasti din cenusa pentru a primi o noua lovitura probabil mai dureroasa decat cea anterioara.
Acum simti ca mainile si picioarele tale se ingreuneaza... pleoapele ti se inchid iar somnul te cuprinde in bratele sale blande, in eterna uitare de 8 ore.
Vezi umbra si imi auzi vocea de undeva departe... foarte departe... probabil ca acum ne gasim in lumi diferite iar mica ta dimensiune a somnului adanc deja nu imi este accesibila.
Te privesc cu luciditate.
Ma privesti cu furie obosita.
Ma privesti cu ochii pe jumatate deschisi. Ochii tai incercanati ce emana scantei... scantei adormite... scantei visatoare si coplesitoare.
Iti spal fata cu lacrimile mele.
Intorci capul in cealalta parte . Eu ma conformez si iti spal doar parul si o parte din perna.
Te voi veghea in aceasta noapte cu siguranta.
Cazi in profunzime.
Morfeus deja te are in bratele sale.
Acum nu te mai poti opune
Murmuri ceva iar apoi respiri adanc.
Fata ta ramane incruntata dupa care se relaxeaza incet incetisor si cade intr-o stare inexpresiva de pace.
Probabil nu ar fi trebuit sa iti ofer vitaminele dar nu aveam de ales...
La un moment dat trebuie sa te linistesti fie si numai pret de opt ore.


Fie-ti somnul lin!!!

duminică, 29 mai 2011

Imortalitate...

Sa fi avut si tu un nume concret probabil ca ma lasam de copiat.....
Deschizandu-ti cartea in fata nici mica mea lume naruita din interior nu a reusit sa ridice zidul de aparare. Peste cerul ca o tabla s-a scris sentinta ta cu creta alba ....
iluzie si parfum de heroina...
Asa stateai culcata pe lacrimi de inger, inotand in propria frumusete dureroasa ce te aduce spre adoratie.
Cuvintele curg fara sens pe foaia scorojita iar cerneala de suferinta plange si se-ndoaie in litere dure fara sens si fara placere fine ca un firicel infim de sange trandafiriu ca purpura diminetii, pur si sensibil ca un vis.
Incredibilitatea pasiunii tale sporeste senzatia, adanceste trairea, creaza un nou sentiment, combina amorul si pasiunea cu misterul noptii, iar caldura trupului tau transmite teama ghetii in jurul celor ce te-au admirat candva.
Observatorul din mine isi ocupa locul binemeritat in sala de cinematograf privind in mod absent acest film psihologic din mintea ta. Apoi cu sfiala se ridica si pleaca. Paraseste sala, lasa totul in urma. Lacrimile tale de zana spasita nu ma vor chema inapoi...
Pe langa asta am avut si eu o data sentimente. Tradarea insa m-a lasat rece iar acum stiu lumea micuta ce s-a naruit in mine acum este un imperiu al destinului.
Imi pare rau, regina decazuta a gloriei, dar suferinta ma resusciteaza .

Acum stiu ca mai exista speranta si ca fiecare clipa imi ofera o noua sansa.
Intorc spatele si iti ofer amintirile mele pentru a-ti alimenta suferinta.
Salutul meu cel din urma pentru tine este coroana ce am primit-o din mainile patate de dezonoare ale celui invins.
Plec departe uitand de tine si de voi.
Acum m-am redescoperit.
VOI DAINUI!!!

sâmbătă, 7 mai 2011

Kumited

Mi-au spus ca teama ucide
Mi-au spus sa nu ma joc cu focul.
Mi-au spus ca fantezia duce la nebunie si ca intunericul se ascunde dupa o subtire perdea de lumina.
Gandindu-ma la acestea stau eu acum in fata ta.
Imi adun fiinta si emotiile intr-o singura entitate. Incerc sa creez o noua fiinta aici si acum. Din acest minut suferinta se impleteste cu durerea si teama. Puterea si motivatia vor completa negativismul din mine si asa va aparea pe lume o noua fiinta nevazuta ce imi va stapani trupul pentru urmatoarele momente.
Cei din jur par sa imi observe intrametamorfoza ce se dizolva la suprafata intr-un oftat prelung.
Mi se ridica ochii involuntar asupra ta si te privesc pasiv ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis in care te mai vazusem o data. Nu stiu cum ma vezi tu dar in fond asta nici nu conteaza...
Ma respecti si te respect.
Stiu ca nu ma vei rani
Stiu ca nu te voi rani
Oare?... Cat de siguri putem fi noi de asta, rivale luptator?...
Se scurg trairile noastre in clepsidra vietii iar strigatul de inceput pare sa ne dea sentinta.
Acuzandu-ne unul pe altul luptam cu prietenie.
Te atac si ma ataci. Imi lovesti sufletul iar eu iti lovesc constiina. Imi servesti lovitura de gratie ... tepusa in inima--
Iti servesc lovitura de gratie-- dezbinarea morala--
Clipele trec
Sunt lungi ca negrele nopti dar si fragile asemenea cristalului. Fiecare dintre ele imi poate hotari soarta...
Ma uit in ochii tai si nu citesc nimic. Pentru ca nu mai stiu sa citesc. Am uitat brusc. Am uitat totul. Nu stiu nici macar ce inseamna viitorul. Traiesc acum fara sa mai stiu de mine, iar fiinta mi se transpune in tine si te rapune cu un final perfect, un salut prietenesc.
Apoi fug. Fug printre stele si te las prada hienelor.
Poate ca pe mine ma vor gasi vulturii mai tarziu caci supravietuire deja nu mai exista...

luni, 25 aprilie 2011

Don't talk to strangers



Ne gasim intr-un moment tensionat in care 3 oameni discuta ... dezbat cu ardoare un subiect iar eu pur si simplu ma pierd printre vorbele lor care zboara pe langa mine asemenea norilor pe langa un jumbo-jet. Trec printre snnete, silabe cuvinte propozitii si fraze cu privirea tinta spre un punct ales la intamplare undeva dincolo de gratiile pictate frmos cu simboluri post-moderniste.
In casa domneste o atmosfera probabil artistica iar oamenii care discuta sunt inteligenti. Cele doua fete au stuiat arte plastice. Cea mai mare stie sa  cante la pian iar cea mai mica vorbeste fluent limba franceza.
Se discuta despre conduita si maniere... apoi despre relatiile de prietenie dintre oameni...
Anabelle: Asadar, viata fara oameni nu exista... si totusi este bine sa credem in straini???
Crisa: Nu. Cu siguranta ca nu micuta surioara. De ce sa crezi in persoanele pe care nu le cunosti...
Anabelle: Daca ai probleme ei te pot ajuta mai bine...
Crisa: Cum asa?
Anabelle: Ei iti pot deschide calea pentru ca stii ca ei nu te vor trada si nici nu te vor barfi...
Copiii elevati deja nu au argumente...
Era bine sa fi ramas la povestile lor din carti... atunci poate as fi contnuat sa visez cu ochii deschisi. Simt cum o rana veche se redeschide in mine, iar vocea tunatoare si in acelasi timp angelica a lui Ronny James Dio ma trezeste brusc din reverie.... Il aud in minte repetand acel obsedant, profund, dureros, tandru, dulce si inspaimantator Don't talk to strangers!!! Sopteste si tipa in acelasi timp. Inima mea bate incet cu viteza luminii iar sudoarea rece imi incalzeste sangele. Incep sfios sa vorbesc...


De mici ni se spune sa nu ne apropiem de straini.
Aici nu e vorba de o prietenie sau de o barfa. Un strain  este un smbol al necunoscutului, iar acesta inspira teama in mintea oricarui muritor. Fiecare din noi este pana la urma un strain. Oricat am avea impresia ca ne cunoastem noi tot nu putem sti ce ascundem si ce suntem cu adevarat... ori dca nu suntem onvinsi macar in mica masura de puritatea sufletului nostru cum putem avea incredere in ceva ce nu am simtit pana acum?
Crisa: Oui! si eu sunt cumva introvertita dar cu toate astea e mai bine sa te ascunzi uneori si sa te refugiezi in discutia cu un strain.
Anabelle: Da, eu mereu fac asta... barfa ma doboara si nu ma pot suferi mai bine ma refugiez intr-o carte.
Eu: Nu. Viata nu trebuie sa-ti fie nici dusman nici temere. Strainii sunt doar un smbol al necunoscutului. E de preferat sa nu te apropii caci e posibil sa-ti vrea raul. Raul nu inseamna a spune altuia despre tine. Rau inseamna a te privi cu indiferenta. Rau inseamna a-ti curma visele cu un zambet sarcastic. Rau inseamna a nu te cunoaste... a trece indiferent pe langa suferinta ta atunci cand vrei sa i-o arati, a indrepta ganduri rele catre tine, a se lupta cu tine in tot ceea ce inseamna simplul si complexul, in vis si realitate, in aceasta lume si in cea nevazuta de noi, in sufletul sau si in sufletul tau, in mintea sa si in mintea ta. Vorbeste cu strainii si risca suferinta. Nu vorbi cu strainii si risca singuratatea si deznadejdea. Aici este vorba despre ceva relativ. Strictetea naiva a unor sarmane si fragile domnisoare duce spre deteriorarea interioara. Deschide o carte dar priveste si pe geam. Canta la pian dar asculta si lumea din jur.Cunoaste-ti temerile dar cultiva-ti curajul!!!

Don't talk to strangers...

http://youtu.be/bPtUbI4uvow

marți, 12 aprilie 2011

Joe Satriani- I BELIEVE




Although life at times makes me feel sad, Joe is always in my heart, always here to make me smile. I BELIEVE IN MY DREAM!!! I BELIEVE IN JOE SATRIANI!!!

sâmbătă, 19 februarie 2011

Visul Lui Reversius...

Doarme copilul dezmostenit de suflet pe un pat de suferinta patat cu mila unor lacrimi ce au plans in noaptea deznadejdii.
In somnul sau vede o retrospectiva a viitorului prin portile de cristal ce se deschid ermetic si se inchid larg picurand o ploaie de ganduri instelate pe urmele picioarelor sangerande in urma drumului lung si istovitor ce a durat doar o secunda.
Reversius vede si se intreaba
Reversius doarme si nu se mai trezeste
Vorbeste prin somn
Delireaza...
Mercurul speriat al nedumeritului termometru oscileaza fara sa-si dea seama de ce oare gandurile ard in febra descoperirii ?
Reversius vede si vorbeste cu tine.
Iti spune ceva nedefinit cules parca dintr-un roman scris peste cateva zeci de ani.
Tu te sperii.
Ti se citeste teama pe fata.
Reversius stie asta.
Reversius stie totul.
Reversius zace pe moarte si prezice.
Copilul adult isi inclina capul catre posteritate salutand maestrii trecutului. Apoi il ridica spre o cale celestiala pe care o va urma si el in curand.
Reversius tace.
Ochii lui vorbesc insa...
Reversius moare intr-o noapte cu luna.
Trece in nefiinta stelara si iti lasa o epistola plina cu ratiuni si trairi adanci.
Tu o arunci si fugi
Reversius nu mai traieste.
Nici epistola lui nu mai exista.
Reversius a murit de doua ori.
Oare se va mai intoarce in viitor?
Mai bine incep cu o predictie a trecutului pentru a-l gasi in retrospectiva sa de viitor...

vineri, 21 ianuarie 2011

Dincolo De Gandurile Unui Inger Intunecat

De unde vrei sa stiu eu unde zboara inima dupa ce va fi fost taiata atent de o raza argintie cu dulceata fulgerului?.... Caci dupa prima mea intrevedere cu intunecata dragoste mi-am inecat inima intr-o sticluta de parfum si am parasit pentru moment lumea cotidiana cautand ceva care sa ma salveze. Fara sa gasesc solutia, m-am intors aici incepand sa ling ranile unui cer pierdut de teama suflat cu praf de stele deznadajduitoare.
Daca universul ar fi stiut exact ce cautam, mi-ar fi dat macar speranta. Insa nici cu el nu reusisem sa conversez fiindca linia sufletelor fusese blocata pentru mult timp.
Am intrat in conflict cu ploaia si am devenit tunet. Am intrat in conflict cu soarele si am devenit nor. Am speriat stelele devenind intuneric si am intristat un echilibru perfect insa fragil ca o farama de vis si l-am transformat intr-un trandafir manjit de umilinta.
Am ascuns apoi  catastiful cu pete de sentiment in Stanca Stacojie de pe marginea pierderii si am fugit acoperind noaptea cu o aripa de ambiguitate.
S-a rasculat apoi istoria peste faptele mele oferindu-mi ca pedeapsa propria-mi soarta, frangandu-mi Paradisul si prefacandu-mi gandurile in particule energetice. Acum nu le mai pot recupera fiindca spectrul le-a luat cu el catre fiordurile inghetata unde probabil ca vor disparea sau poate ca vor dainui pe vecie...

miercuri, 12 ianuarie 2011

Rugaminte...

Acopera-ma cu praf stelar... Acopera-ma mult... Asa de mult incat sa nu ma observe mana neagra ce vrea sa ma prinda din spate...
Spala-mi ranile cu lacrimi de cristal si arunca sangele-n mare...
Reteaza cu spada ta sufletul temerii si purifica mintea napadita de boala tristetii...
Fereste-mi gandurile de cititori si fugi cu trairile mele undeva departe... Alearga prin desertul deznadejdii pentru a ajunge la fiordurile fericirii eterne... Discuta cu zanele viselor despre mine si da-i ingerului stiloul meu cu penita de aur pur si nepatat de scurgerea vremii, caci el ma va recunoaste...
Ia cu tine calul meu alb cu ochi profunzi ce pot scruta zarile si invata-l sa vorbeasca in limba ta...
Ai grija, caci sub copacul din fata casei mele se ascunde o comoara uriasa.  Imparte-o cu cei saraci, caci de te vei lacomi si vei lua totun numai pentru tine te va napadi febra si delirul pierderii de sine.
Mergi pe drumul impietrit pe care am fost si eu si cauta experientele celor ce au fost acolo inaintea ta.
Nu te teme de vrajitorii ce apar in noapte caci de le vei sopti cateva cuvinte intelepte te vor cruta iar tu vei continua drumul binecuvintat.
Nu te opri... Alearga... Alearga in continuare chiar daca fuga te oboseste...
Salveaza ceea ce a mai ramas din tine ca sa nu patesti asemenea mie... ca sa nu fii in starea mea de acum...
Priveste lumea direct si colinda vesnicia pe ritmul versurilor din cartea fermecata...
O singura rugaminte mai am la tine...
Nu uita de biata mea inima ce zace acum dezbinata in vant... Infige spada ta in ea ca sa o opresti. Nu pot s-o mai vad cum se zbate. Apoi ingroapa-o sub copacul eternitatii si lasá-ma sa ma sa dorm in pacea unui cantec de leagan...........

luni, 10 ianuarie 2011

Pasager in Airbuss

Statea pe scaunul confortabil din piele neagra, intr-un avion puternic si stralucitor. Era imbracat elegant si isi purta distnis stofa de afacerist.
  Revistutele si brosurile din fata sa cu instructajul de securitate deja nu mai aveau secrete pentru el din vreme ce calatorise atat de des cu avionul asa ca a decis sa nu le mai rasfoiasca. Un sunet metalic, artificial dar cu o rezonanta puternica se auzi pe raza apropiata lui. Grabit dar cu meticulozitate gentila scoase dintr-un portofel de catifea imprimat cu initialele J.K. un IPhone original si incepu sa vorbeasca. Glasul sau era adanc insa foarte calm. Vorbea in limba engleza. Din cate am inteles discuta cu un partener de afaceri. Dupa cateva minute inchise telefonul cu un salut politicos si isi relua starea de eleganta pasiva pe care o avea si prima oara cand l-am vazut.
  Pilotul vorbi cu o voce monotona in trei limbi straine un discurs pe care se pare ca afaceristul il stia pe de rost caci nu schita niciun gest de atentie.
Liniile persistente de usoara incruntare de pe fruntea sa impuneau respect iar delicatetea sa combinata cu increderea pe care o inspira celor din jur prin simpla sa prezenta ma facea sa cred ca e o creatura fascinanta din alt univers.
Airbus incepu sa incalzeasca motoarele care vazusera cerurile de zeci poate chiar sute de ori. Ma cufundam adanc in scaun caci nu imi placeau decolarile.
Viteza crestea. Secundele treceau. Avionul se ridica de la sol. In fata aveam un drum lung. In spate lasasem un trecut memorabil. Viitorul ma astepta iar eu nu eram infricosata.
La un moment dat pasagerul incepu sa faca poze norilor cu o camera performanta ce parea foarte scumpa.
Apoi incepu sa scrie un plan de afaceri care nu ma interesa. Eu am scos jurnalul si am compus cateva poezii de suflet.
Zborul devenea obositor.
Afaceristul ramanea pasiv.
Fata lui parea pictata in peisaj.
Apoi au inceput turbulentele........... Toata lumea era panicata.... Ne cutremura universul. Primeam pedeapsa pentru tulburarea linistii norilor ce se transformau din mielusei in fantasme malefice.
Afaceristul insa nu schita niciun gest. Statea pasiv. Observa totul in jurul lui insa pe fata nu i se citeau sentimentele. Oare ii era frica? Oare se simtea rau? Nu stiam ce sa cred. Isi tinea mainile una in alta, ca si cum dorea sa le protejeze una de alta pentru a isi transfera fortele proprii dintr-o parte in alta a corpului cu scopul de a combate teama si starea de rau...
Turbulentele trecura  si totul reveni la normal.
Insa cateva minute mai tarziu pilotul ne anunta ca trebuie sa aterizam fortat din cauza unor defectiuni tehnice si panica se reinstala peste pasagerii avionului AirBuss.
Am coborat cu totii la Londra intr-un aeroport imens. Il cautam cu privirea pe afacerist insa acesta disparuse complet.
Toata lumea era flamanda si obosita. Nu avea nimeni vesti despre un nou avion ce va fi venit pentru noi.
Asa au trecut trei ore....
Repede panica s-a reinstalat atunci cand cativa oameni au intrat in sala de asteptare ducand un ranit in brate. Nu imi imaginam cum se poate sa vedem asta intr-un aeroport asa de mare.
Mai tarziu am aflat ca afaceristul fusese atacat pe la spate de anumiti concurenti care nu reuseau sa ii faca fata, iar din cauza ranii grave medicii nu au reusit sa il mai salveze.
M-am apropiat de cel ce fusese afaceristul. Fusese un om foarte interesant desi nu ajunsesem sa il cunosc. Imi parea rau ca nu intrasem in vorba cu el. L-am privit lung si spre stupoarea mea fata lui era la fel de pasiva si de calculata exact asa cum o stiam. Era evidenta rana insangerata de pe piept insa facand abstractie de aceasta si privindu-l asa cu ochii inchisi aveam impresia ca doarme insa viseaza planuri , schite si calcule in somnul lui profund..............

marți, 4 ianuarie 2011

Ceremonia din Vis

Se-ncoronau regi si regine
Tinand faclii diamantine
Din negura iesea lumina
Sclipirea ei era divina.

A aparut din departare
Un sol ce-a vorbit cu glas tare
Iar umbrele-i zambeau corect
Privind cu teama si respect.

Apoi o zan-a aparut
Dintr-o vapaie de demult
Si-a impartit cu drag blandete
Prin a ei sincera tandrete.

Iar eu in maini strangeam o stea
Si cerul de jos ma privea
Minutele treceau desarte
In a mea cea din urma noapte.

Apoi priveam in agonie
La vorba ce mi-au spus-o mie
Aveam in minte departare
Iar sufletul zbura spre zare.

Ea pe obraz m-a sarutat
Cu drag am plans si-am sangerat
Si mi-a soptit duios ceva
Ce-n veci eu nu il voi afla.

Caci vocea ei era pierduta
De mine nerecunoscuta
M-am intalnit cu teama-n vis
In al regilor Paradis.

Vazut-am mare stralucire
Minune sfanta, nemurire
Dar ochii mei brusc s-au deschis
Si parasit-am acel vis.

In plansete de suferinta
In chinuri fara trebuinta
A plans un demon sufocat
De-un inger cald si prea curat.

In inima spada se frange
Dorul de viata rau ma strange
Amarnic gust are mandria
Caci am uitat ceremonia...............