Kumited

Mi-au spus ca teama ucide
Mi-au spus sa nu ma joc cu focul.
Mi-au spus ca fantezia duce la nebunie si ca intunericul se ascunde dupa o subtire perdea de lumina.
Gandindu-ma la acestea stau eu acum in fata ta.
Imi adun fiinta si emotiile intr-o singura entitate. Incerc sa creez o noua fiinta aici si acum. Din acest minut suferinta se impleteste cu durerea si teama. Puterea si motivatia vor completa negativismul din mine si asa va aparea pe lume o noua fiinta nevazuta ce imi va stapani trupul pentru urmatoarele momente.
Cei din jur par sa imi observe intrametamorfoza ce se dizolva la suprafata intr-un oftat prelung.
Mi se ridica ochii involuntar asupra ta si te privesc pasiv ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis in care te mai vazusem o data. Nu stiu cum ma vezi tu dar in fond asta nici nu conteaza...
Ma respecti si te respect.
Stiu ca nu ma vei rani
Stiu ca nu te voi rani
Oare?... Cat de siguri putem fi noi de asta, rivale luptator?...
Se scurg trairile noastre in clepsidra vietii iar strigatul de inceput pare sa ne dea sentinta.
Acuzandu-ne unul pe altul luptam cu prietenie.
Te atac si ma ataci. Imi lovesti sufletul iar eu iti lovesc constiina. Imi servesti lovitura de gratie ... tepusa in inima--
Iti servesc lovitura de gratie-- dezbinarea morala--
Clipele trec
Sunt lungi ca negrele nopti dar si fragile asemenea cristalului. Fiecare dintre ele imi poate hotari soarta...
Ma uit in ochii tai si nu citesc nimic. Pentru ca nu mai stiu sa citesc. Am uitat brusc. Am uitat totul. Nu stiu nici macar ce inseamna viitorul. Traiesc acum fara sa mai stiu de mine, iar fiinta mi se transpune in tine si te rapune cu un final perfect, un salut prietenesc.
Apoi fug. Fug printre stele si te las prada hienelor.
Poate ca pe mine ma vor gasi vulturii mai tarziu caci supravietuire deja nu mai exista...