Don't talk to strangers

Ne gasim intr-un moment tensionat in care 3 oameni discuta ... dezbat cu ardoare un subiect iar eu pur si simplu ma pierd printre vorbele lor care zboara pe langa mine asemenea norilor pe langa un jumbo-jet. Trec printre snnete, silabe cuvinte propozitii si fraze cu privirea tinta spre un punct ales la intamplare undeva dincolo de gratiile pictate frmos cu simboluri post-moderniste.
In casa domneste o atmosfera probabil artistica iar oamenii care discuta sunt inteligenti. Cele doua fete au stuiat arte plastice. Cea mai mare stie sa  cante la pian iar cea mai mica vorbeste fluent limba franceza.
Se discuta despre conduita si maniere... apoi despre relatiile de prietenie dintre oameni...
Anabelle: Asadar, viata fara oameni nu exista... si totusi este bine sa credem in straini???
Crisa: Nu. Cu siguranta ca nu micuta surioara. De ce sa crezi in persoanele pe care nu le cunosti...
Anabelle: Daca ai probleme ei te pot ajuta mai bine...
Crisa: Cum asa?
Anabelle: Ei iti pot deschide calea pentru ca stii ca ei nu te vor trada si nici nu te vor barfi...
Copiii elevati deja nu au argumente...
Era bine sa fi ramas la povestile lor din carti... atunci poate as fi contnuat sa visez cu ochii deschisi. Simt cum o rana veche se redeschide in mine, iar vocea tunatoare si in acelasi timp angelica a lui Ronny James Dio ma trezeste brusc din reverie.... Il aud in minte repetand acel obsedant, profund, dureros, tandru, dulce si inspaimantator Don't talk to strangers!!! Sopteste si tipa in acelasi timp. Inima mea bate incet cu viteza luminii iar sudoarea rece imi incalzeste sangele. Incep sfios sa vorbesc...


De mici ni se spune sa nu ne apropiem de straini.
Aici nu e vorba de o prietenie sau de o barfa. Un strain  este un smbol al necunoscutului, iar acesta inspira teama in mintea oricarui muritor. Fiecare din noi este pana la urma un strain. Oricat am avea impresia ca ne cunoastem noi tot nu putem sti ce ascundem si ce suntem cu adevarat... ori dca nu suntem onvinsi macar in mica masura de puritatea sufletului nostru cum putem avea incredere in ceva ce nu am simtit pana acum?
Crisa: Oui! si eu sunt cumva introvertita dar cu toate astea e mai bine sa te ascunzi uneori si sa te refugiezi in discutia cu un strain.
Anabelle: Da, eu mereu fac asta... barfa ma doboara si nu ma pot suferi mai bine ma refugiez intr-o carte.
Eu: Nu. Viata nu trebuie sa-ti fie nici dusman nici temere. Strainii sunt doar un smbol al necunoscutului. E de preferat sa nu te apropii caci e posibil sa-ti vrea raul. Raul nu inseamna a spune altuia despre tine. Rau inseamna a te privi cu indiferenta. Rau inseamna a-ti curma visele cu un zambet sarcastic. Rau inseamna a nu te cunoaste... a trece indiferent pe langa suferinta ta atunci cand vrei sa i-o arati, a indrepta ganduri rele catre tine, a se lupta cu tine in tot ceea ce inseamna simplul si complexul, in vis si realitate, in aceasta lume si in cea nevazuta de noi, in sufletul sau si in sufletul tau, in mintea sa si in mintea ta. Vorbeste cu strainii si risca suferinta. Nu vorbi cu strainii si risca singuratatea si deznadejdea. Aici este vorba despre ceva relativ. Strictetea naiva a unor sarmane si fragile domnisoare duce spre deteriorarea interioara. Deschide o carte dar priveste si pe geam. Canta la pian dar asculta si lumea din jur.Cunoaste-ti temerile dar cultiva-ti curajul!!!