Se-ncoronau regi si regine
Tinand faclii diamantine
Din negura iesea lumina
Sclipirea ei era divina.
A aparut din departare
Un sol ce-a vorbit cu glas tare
Iar umbrele-i zambeau corect
Privind cu teama si respect.
Apoi o zan-a aparut
Dintr-o vapaie de demult
Si-a impartit cu drag blandete
Prin a ei sincera tandrete.
Iar eu in maini strangeam o stea
Si cerul de jos ma privea
Minutele treceau desarte
In a mea cea din urma noapte.
Apoi priveam in agonie
La vorba ce mi-au spus-o mie
Aveam in minte departare
Iar sufletul zbura spre zare.
Ea pe obraz m-a sarutat
Cu drag am plans si-am sangerat
Si mi-a soptit duios ceva
Ce-n veci eu nu il voi afla.
Caci vocea ei era pierduta
De mine nerecunoscuta
M-am intalnit cu teama-n vis
In al regilor Paradis.
Vazut-am mare stralucire
Minune sfanta, nemurire
Dar ochii mei brusc s-au deschis
Si parasit-am acel vis.
In plansete de suferinta
In chinuri fara trebuinta
A plans un demon sufocat
De-un inger cald si prea curat.
In inima spada se frange
Dorul de viata rau ma strange
Amarnic gust are mandria
Caci am uitat ceremonia...............
marți, 4 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu