Pasager in Airbuss

Statea pe scaunul confortabil din piele neagra, intr-un avion puternic si stralucitor. Era imbracat elegant si isi purta distnis stofa de afacerist.
  Revistutele si brosurile din fata sa cu instructajul de securitate deja nu mai aveau secrete pentru el din vreme ce calatorise atat de des cu avionul asa ca a decis sa nu le mai rasfoiasca. Un sunet metalic, artificial dar cu o rezonanta puternica se auzi pe raza apropiata lui. Grabit dar cu meticulozitate gentila scoase dintr-un portofel de catifea imprimat cu initialele J.K. un IPhone original si incepu sa vorbeasca. Glasul sau era adanc insa foarte calm. Vorbea in limba engleza. Din cate am inteles discuta cu un partener de afaceri. Dupa cateva minute inchise telefonul cu un salut politicos si isi relua starea de eleganta pasiva pe care o avea si prima oara cand l-am vazut.
  Pilotul vorbi cu o voce monotona in trei limbi straine un discurs pe care se pare ca afaceristul il stia pe de rost caci nu schita niciun gest de atentie.
Liniile persistente de usoara incruntare de pe fruntea sa impuneau respect iar delicatetea sa combinata cu increderea pe care o inspira celor din jur prin simpla sa prezenta ma facea sa cred ca e o creatura fascinanta din alt univers.
Airbus incepu sa incalzeasca motoarele care vazusera cerurile de zeci poate chiar sute de ori. Ma cufundam adanc in scaun caci nu imi placeau decolarile.
Viteza crestea. Secundele treceau. Avionul se ridica de la sol. In fata aveam un drum lung. In spate lasasem un trecut memorabil. Viitorul ma astepta iar eu nu eram infricosata.
La un moment dat pasagerul incepu sa faca poze norilor cu o camera performanta ce parea foarte scumpa.
Apoi incepu sa scrie un plan de afaceri care nu ma interesa. Eu am scos jurnalul si am compus cateva poezii de suflet.
Zborul devenea obositor.
Afaceristul ramanea pasiv.
Fata lui parea pictata in peisaj.
Apoi au inceput turbulentele........... Toata lumea era panicata.... Ne cutremura universul. Primeam pedeapsa pentru tulburarea linistii norilor ce se transformau din mielusei in fantasme malefice.
Afaceristul insa nu schita niciun gest. Statea pasiv. Observa totul in jurul lui insa pe fata nu i se citeau sentimentele. Oare ii era frica? Oare se simtea rau? Nu stiam ce sa cred. Isi tinea mainile una in alta, ca si cum dorea sa le protejeze una de alta pentru a isi transfera fortele proprii dintr-o parte in alta a corpului cu scopul de a combate teama si starea de rau...
Turbulentele trecura  si totul reveni la normal.
Insa cateva minute mai tarziu pilotul ne anunta ca trebuie sa aterizam fortat din cauza unor defectiuni tehnice si panica se reinstala peste pasagerii avionului AirBuss.
Am coborat cu totii la Londra intr-un aeroport imens. Il cautam cu privirea pe afacerist insa acesta disparuse complet.
Toata lumea era flamanda si obosita. Nu avea nimeni vesti despre un nou avion ce va fi venit pentru noi.
Asa au trecut trei ore....
Repede panica s-a reinstalat atunci cand cativa oameni au intrat in sala de asteptare ducand un ranit in brate. Nu imi imaginam cum se poate sa vedem asta intr-un aeroport asa de mare.
Mai tarziu am aflat ca afaceristul fusese atacat pe la spate de anumiti concurenti care nu reuseau sa ii faca fata, iar din cauza ranii grave medicii nu au reusit sa il mai salveze.
M-am apropiat de cel ce fusese afaceristul. Fusese un om foarte interesant desi nu ajunsesem sa il cunosc. Imi parea rau ca nu intrasem in vorba cu el. L-am privit lung si spre stupoarea mea fata lui era la fel de pasiva si de calculata exact asa cum o stiam. Era evidenta rana insangerata de pe piept insa facand abstractie de aceasta si privindu-l asa cu ochii inchisi aveam impresia ca doarme insa viseaza planuri , schite si calcule in somnul lui profund..............