De unde vrei sa stiu eu unde zboara inima dupa ce va fi fost taiata atent de o raza argintie cu dulceata fulgerului?.... Caci dupa prima mea intrevedere cu intunecata dragoste mi-am inecat inima intr-o sticluta de parfum si am parasit pentru moment lumea cotidiana cautand ceva care sa ma salveze. Fara sa gasesc solutia, m-am intors aici incepand sa ling ranile unui cer pierdut de teama suflat cu praf de stele deznadajduitoare.
Daca universul ar fi stiut exact ce cautam, mi-ar fi dat macar speranta. Insa nici cu el nu reusisem sa conversez fiindca linia sufletelor fusese blocata pentru mult timp.
Am intrat in conflict cu ploaia si am devenit tunet. Am intrat in conflict cu soarele si am devenit nor. Am speriat stelele devenind intuneric si am intristat un echilibru perfect insa fragil ca o farama de vis si l-am transformat intr-un trandafir manjit de umilinta.
Am ascuns apoi catastiful cu pete de sentiment in Stanca Stacojie de pe marginea pierderii si am fugit acoperind noaptea cu o aripa de ambiguitate.
S-a rasculat apoi istoria peste faptele mele oferindu-mi ca pedeapsa propria-mi soarta, frangandu-mi Paradisul si prefacandu-mi gandurile in particule energetice. Acum nu le mai pot recupera fiindca spectrul le-a luat cu el catre fiordurile inghetata unde probabil ca vor disparea sau poate ca vor dainui pe vecie...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu