In undele creatiei letale
Se scurg usor lumini scaparatoare
Asemenea acelei flacari vii
Ce arde in adancul inimii.
Pe tine eu te vad ca printr-un vis
Pierdut in propriul tau paradis
Ce e ingrozitor de minunat
Caci din el nu vei fuge niciodat'.
Faptura a cerescului abis
Intoarce-te spre-al tau suflet distins
Si da-mi cu bucurie mana ta,
Iar astfel iti voi spune taina mea.
Fiindca eu asa cum am mai spus
Apar din negura seninului apus
Tinand toiag de aur intr-o mana,
Pe crestet cu mandrie port cununa.
A sortii tale e cununa mea
Facuta-n diamant si praf de stea,
Iar eu pe tine astazi te-am ales
Sa te-aduc rodul vietii tale la cules.
De crezi intr-un adevarat destin
Intoarce-te si cugeta putin,
La ceea ce-ai fost tu pan-acum
Si la cum sa devii un om mai bun.
Nu crede si nu mai spera,
Ca toata lumea asta-i doar a ta
Caci tu esti pan-la urma doar o parte,
Din lumea ta si din a vietii carte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu