Ascunzisul E Mereu Un Esec

Bell era foarte nedumerita.
-Cum sa ma duc asa acasa? Era inlacrimata si de sigur ca mama avea sa o intrebe ce patise.-Uneori mama e prea grijulie.Mereu vrea sa stie tot nu ma lasa o clipa. Asa indruga ea printre lacrimi in timp ce se intorcea  de la scoala. Intr-o mana tinea foaia cu lucrarea ei de control la matematica. Luase nota 6. Desigur ca a avut mult de invatat insa calculatorul parea mult mai tentant iar colega de banca nu a mai lasat-o sa copieze de aceasta data. Era foarte suparata. Nu nota o nelinistea ci reactia mamei. Ea se gandea la viitor. Va invata va lua 2-3 note mai bune si va avea o medie acceptabila insa mama nu o va fi iertat vreodata.
-Vrea sa vada numai note........ asa indruga ea in timp ce mergea.
Strabatea strada pe care o stia de mica. In mod inconstient pasii o duceau spre casa ei, leaganul copilariei ei, locul unde a plans si a ras atata timp, locul in care a legat prietenii si locul in care a suferit din cauza dezamagirilor sale. Acea suburbie dintr-un orasel mic si indepartat insemna foarte mult pentru adolescenta cu minte de copil. Voia sa incerce sa-i joace mamei ei o festa si sa arunce lucrarea la cosul de gunoi inainte ca protectoarea fiinta care i-a dat nastere sa se intoarca de la serviciu. Avea de gand sa nu-i pomeneasca in veci despre test si sa-i prezinte la sfarsitul anului carnetul de note plin cu note bune printre care s-a strecurat accidental si una dezagreabila. Mama nu va spune nimic atunci insa fiindca media generala ar fi mare, iar asteptarile ei vor fi satisfacute.
Zis si facut.
Beth ajunse acasa prima si descuie usa cu grija. Pentru a se asigura totusi cauta atent prin toata casa si toata curtea. Se temea ca nu cumva sa fie aflata de bunica sa care in general se incuia in casa de frica hotilor. Fiind convinsa ca era numai ea in casa Beth mototoli foaia de hartie si isi croi drum prin bucatarie spre cosul pentru hartii. Inima ii batea foarte repede. Atat de repede incat pentru scurt timp adolescenta avu impresia ca va exploda. Mana sa transpirata si tremuranda tinea stransa acea blestemata foaie de hartie care ii pricinuise atata ghinion.
-Haide haide!-isi spunea ea pe un ton poruncitor- Nu foaia asta o sa te faca sa suferi! Arunc-o o data si scapa de toate! Intr-un final Beth o arunca, inchise repede capacul iar apoi pleca in goana spre camera ei de la etaj. Voia sa zboare spre un loc necunoscut, departe de nota dar si de foaia de hartie care desi aruncata se afla acum intr-un colt al mintii sale si nu-i dadea pace.
-O sa treaca- gandi ea in timp ce isi facea ordine printre lucrurile insirate pe jos.
Adormi foarte tarziu in acea noapte, gandindu-se numai la ipoteza ca mama va depista foaia de hartie si ca va fi pedepsita. Cand in sfarsit se cufunda in lumea viselor, ajunse pe un taram neprimitor plin de teste si evaluari cu note mici in care ea era cufundata. Toate erau ale ei si toti o certau din cauza lor.
Se trezi in noapte agitata si transpirata. Tremura toata. Nu mai stia ce sa faca. Se furisa in intunericul adanc al casei in care numai tacerea ii tinea companie. Ajunse la cosul pentru hartii si rascoli cu mare atentie. Lucrarea ei era tot acolo neatinsa. Rasufla usurata si porni inapoi spre camera ei.
A doua zi se trezi foarte obosita si trista. La micul dejun, cand o vazu atat de abatuta mama nu se putu abtine din a o intreba daca e in regula. Ea dadu sec din cap insa lacrimile ii siroiau pe fata. Apoi fara sa mai poata suporta presiunea merse la cosul pentru hartii si scotoci prin el insa nu mai gasi nimic acolo.
-Ai gasit-o nu? intreba ea plangand in hohote
-Ce sa gasesc- raspunse mama speriata
-Nu te face ca nu stii! Nu mai spuprt! Stii deja ca am luat 6 la matematica! Ai cautat in cos azi de dimineata nu? Lucrarea mea era acolo! Instinctul asta matern......
-Vrei sa spui ca ti-ai aruncat lucrarea la cos? Ai luat 6 la matematica?
-Dar stii asta!
-Nu, nu stiam. Bine ca mi-ai spus. Nu e bine ca ai luat aceasta nota. Nu e bine nici ca ai ascuns-o si ca ai incercat sa ma sfidezi. Eu nu am cautat in cosul pentru hartii si nici nu m-am gandit ca tu poti face asa ceva. Te-ai demascat cu mana ta. Nu ar fi trebuit sa ma minti. Apreciez insa faptul ca ai recunoscut atat nota cat si greseala si de aceea te iert. Pretind insa mai multa seriozitate si sinceritate din partea ta. Poti si de aceea vreau sa reusesti!
Beth rasufla usurata. Apoi porni multumita spre orele de curs.
-Pana la urma oamenii nu sunt atat de absurzi pe cat credeam- murmura ea pentru sine- probabil ca ar trebui sa am mai multa incredere in mama si cu ajutorul ei sa capat incredere in mine!