Sabia si Ingerul (sau intre tradare si prietenie)

Statea acolo si canta la.......... canta la Ukulele.
Eu ii spuneam chitara si asta il supara foarte tare. Avea o tinuta de adevarat artist atunci cand canta la Ukulele si totusi mie nu-mi pasa de numele instrumentului ci de felul in care o persoana reusea sa cante cu el in brate.
Am intrat in camera instrumentistinor ca si cum m-as fi cufundat intr-un abis adanc al artei cantate. Fara sa stiu de ce m-au cuprins fiorii atunci cand am vazut o intreaga formatie sincronizandu-se atat e bine. Mainile lor stapaneau cu blandete dar totusi cu fermitate corzile magice ale instrumentelor ce pareau aduse din rai.
-Salutare! am spus eu simtindu-ma timida probabil pentru prima oara in viata mea. Emotia artei ma cuprinsese atat de tare incat am inceput sa tremur.
-Buna!
........
A fost singurul salut pe care l-am primit. Era amicul meu din copilarie. Era singurul care canta la Ukulele.
-Heeeeeeeey!! Buna Tarres! l-am strigat dupa porecla lui  pe care eu i-o dadusem din copilarie dupa un serial pe care-l urmaream cu placere.
-Ce? Ne cunoastem?
-Sigur ca da am zis eu stanjenita- sunt Zenyko......
-Cine?
-Zenyko.........eram prietena ta cea  mai buna.
-Regret dar nu te cunosc.
La un moment dat o domnisoara si un baiat se reped asupra mea
-Pleaca de aici , avem de repetat si totusi nu inteleg cum ti-ai permis sa intri din moment ce se canta.
Mi-am cerut scuze si am iesit dezamagita.
-Hey, Zenyko, ce-ai patit? Era prietena mea Mello. Ooooooooh, sarmana Mello... eu am ignorat-o total in ultimul timp si imi dau acum seama cat de mult suferea.
-Mello, Mello! Iarta-ma! Promit ca de acum inainte nu voi mai trada prietenia noastra pentru nimic in lume.
Ne-am imbratisat si am pornit inainte spre infinit povestindu-ne una alteia intamplarile petrecute in tot timpul in care nu am mai pastrat legatura.
Inainte de a ne desparti i-am spus lui Mello:
-Azi am pierdut un prieten insa am castigat un altul care imi este foarte drag. De aceea eu nu voi repeta greselile altora si voi tine la prietenii ca la lumina sufletului caci nu e nimic mai dureros ca dezamagirea unui prieten insa nimic nu te bucura mai mult ca regasirea altuia...........