O zi torida de vara... Imposibil sa respiri... Autobuzul nu are aer conditionat si se pare ca azi toata lumea vrea sa calatoreasca. Eu urc fara sa ma inghesui fiindca reusesc sa ma strecor repede printre calatori. Imi pun castile si incep sa vibrez din tot trupul atunci cand sunetul imi loveste timpanele. Ma prind repede de un scaun fiindca muzica e prea tare si ma dezorienteaza total. Numai zgomot, caldura si zgomot...... Dau muzica mai incet si incep sa ma concentrez pe piesa care trebuia sa porneasca in playlist. Autobuzul continua sa mearga, iar printr-un geam deschis intra ceva aier din exterior. Parca ma simt mai bine. Cantecul meu se termina si incepe un altul: Live-Lightning Crashes. Incep sa ascult si sa ma concentrez. Nu mai stiu exact la ce statie trebuie sa cobor. Nu ma mai intereseaza. Nu-mi mai este cald insa simt nevoia sa stau jos. Ma doare spatele insa pretind ca nu-mi pasa. Ascult piesa in continuare. Chitara imi patrunde pana la suflet, vocea solistului imi mangaie auzul, versurile imi stimuleaza sentimentele iar tobele par sa-mi dea energie desi este o zi caniculara. E incredibil cat de mult poti visa in ciuda caldurii si a aglomeratiei. De fapt parca visez prea mult. Incerc sa ma trezesc insa se pare ca un anumit lucru nu-mi da voie sa o fac. Sa fie oare muzica? Da......... probabil ca e muzica. Simt cum plioapele imi cad, vederea mi se intuneca iar Live nu se mai aude. Sunetul piere, dispare, se stinge undeva in infinit iar eu nu pot sa-l mai prind din urma, sa-l chem inapoi, sa-l opresc din drumul lui catre neant.
''Nu ma parasi, melodie minunata!'' Strig din rasputeri insa fara succes.
Bezna totala.
Apoi ochii mi se deschid. Sunt pe o banca in parc. Un domn mai in varsta si o fata draguta se afla langa mine.
-O sa-ti fie mult mai bine daca bei ceva apa si daca nu te mai imbraci in culori inchise pe caldura asta. Spune domnul hotarat in timp ce fata imi ofera apa.
-Poftim? Ma scuzati dar...... ce s-a intamplat.
-Ai lesinat. Spune fata cu seninatate. Dar nu-i nimic o sa-ti treaca. Scuza-ma imi suna telefonul.
Fata se indeparteaza.
Eu ii multumesc domnului pentru ajutor, ii fac fetei un semn de prietenie si ma indepartez. Ma simt deja mult mai bine.
-Cand fetei i-a sunat telefonul mi se parea ca recunosc melodia. Am mai auzit-o undeva. E un cantec inaltator, sentimental plin de tristete, profunzime si expresivitate.
Nu cumva cunosteam acea piesa?
Ba da!
Era Live-Lightning Crashes.
O vad pe fata cazand. Caldura a doborat-o si pe ea. Nu ma aflu prea departe asadar pot sa fug sa o ajut. Ii ofer restul de apa care-mi ramasese. Il accepta si-mi multumeste. Plec din nou.
Nu cumva a lesinat si ea ascultand aceeasi melodie care mi-a vibrat si mie in suflet inainte de a lesina?
Ba da.......... parca asa a fost.......
Parca si eu ascultam Live.............
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu