Vedenia

-DING DING DING DING!!!!!!
-Ooooooooffffff......... de ce ? Iar e dimineata? Ceasul asta ma scoate din sarite. Asa spune Loulou cand se trezeste. Se uita la ceas cu atentie si vede ca intr-adevar ceasul nu a gresit nici de data aceasta si ca este exact ora la care ar trebui sa se trezeasca. Mai ofteaza o data si se da jos din pat. Camera ei este animata cu tot felul de postere, desene si imagini cu trupele ei preferate care o fac sa zambeasca in fiecare dimineata.Deschide calculatorul. Ii asculta zanganitul metalic pe care il adora in felul ei. Isi citeste mesajele. Azi primeste ceva neasteptat, ceva ce chiar nu se gandea ca va primi. Are parte de cuvinte dulci de la baiatul dragut pe care ea il placea de atata timp. Ramane in reveria ei de fericire pentru inca doua minute, moment in care mama da buzna pe usa.
-Buna dimineata, Loulou! Te-ai trezit? In sfarsit!
-Buna mama, mmmmmda m-am trezit spune Loulou inca adormita.......
-Si ce ai de gand sa faci azi?
-E zi libera mama, da-o-n colo de treaba doar nu vrei sa creez o noua era......
-Bine bine, ma gandeam sa te trimit la cumparaturi. Te rog frumos sa te duci !
-Mmmmmmmmmh nu........ vreau sa stau pur si simplu..... nu am chef de nimic......
La staruintele mamei sale insa, Loulou se vede nevoita sa se imbrace, sa-si faca lista, sa ia banii, posetuta si sa se indrepte spre supermarket. Dupa ce cumpara cateva lucruri, se opreste brusc. Era sa izbeasca un alt carucior. Caruciorul era condus de catre baiatul dragut pe care Loulou il placea. Insa langa el mai era cineva. O fata mica si palida care semana intr-un fel cu spuma marii fiindca avea pielea de un alb aproape mat. Buzele ei erau si ele livide, aproape fara culoare. Ochii ei cenusii pareau neclintiti . Erau foarte inexpresivi. Statea acolo, sprijinindu-se cu o mana de carucior , insa parea sa nu fie interesata de ceva anume. Privea in gol. Nimic mai mult.......
-Buna , Loulou! Chiar nu ma asteptam sa te vad aici!- spune baiatul incercand sa o imbratiseze cu bucurie.
-Cine este? intreaba Loulou taios
-Cine?
-Ea.
-Care?
-Cea care este cu tine!
-Ce? spune baiatul nedumerit uitandu-se in toate partile. Dar nu e nimeni cu mine.
-Ba da este. Fata aceasta palida cu ochi cenusii! Nu te face ca nu vezi. Eu vreau doar sa stiu cine este.
Auzind acestea, fata cea palida isi intoarce capul spre Loulou. O priveste intens. Culoarea cenusie a ochilor ei ii da starea de frig. O simte pana in oase. Fata se apropie de Loulou. Aceasta nu mai poate spune nimic. Nu mai vede raioanele, produsele nici chiar pe baiatul dragut. Vede numai cei doi ochi cenusii care se apropie si se apropie...... si se apropie. Buzele ei ii ating fruntea. Tremura de frig. Parca un cub imens de  gheata s-ar fi asezat pe trupul ei fragil. Totul se intuneca. Nu mai poate sa faca nimic acum.
-Loulou..... asta e tot ceea ce aude in mintea ei. Vocea care spune asta iti da senzatia de frig continuu. E o voce rece si indepartata.
-Loulou, eu sunt ..........
-Cine esti? Ce esti? -Loulou vrea sa spuna asta insa nu reuseste. Din ceea ce ar fi trebuit sa fie sunete iese un suflu de gheata. Totul e si mai rece acum . Gandeste ceea ce vrea sa spuna insa nu reuseste.
-Loulou........ eu sunt o vedenie..........
Bezna totala..... Loulou se trezeste  undeva intr-un igloo. Fata cu ochi cenusii sta si o supravegheaza cu atentie desi se preface ca citeste o carte. La picioarele ei umbla o pisica alba cu ochi de un albastru electric. Loulou nu poate sa vorbeasca. Trupul ei e paralizat. Numai ochii i se misca.
-Loulou, crezi ca eu nu l-am iubit? Ba da...... spune vedenia direct fara alte introduceri- L-am iubit chiar mai mult decat tine Loulou. Dar....... n-a fost sa fie........
-Nu te inteleg . reuseste sa murmure Loulou cu voce stinsa
-Incearca sa pricepi....... spune vedenia cu o voce ceva mai agresiva insa fara patos. Ochii pisicii se deschid larg si o privesc pe Loulou cu furie. Pisica isi dezvaluie coltii de fildes. Loulou deja se simte speriata si fara ajutor.
-Sa nu spui nimanui ceea ce ai vazut aici continua vedenia intr-o voce pasiva- Eu n-am vrut sa fiu asa insa tu m-ai distrus.
-Cum asa?
-S-a indragostit de tine Loulou. M-a facut sa sufar cand mi-a spus ca nu-i mai pasa de mine. El nu ma mai poate vedea acum. De fapt eu pot fi vazuta doar de cine consider ca trebuie sa o faca. Nu vreau sa iti fac nimic Loulou dar tu esti singura care ma poate elibera de acest blestem.
-Si cum sa o fac?
- Sa iei aceasta pisica si sa o duci departe...... poti sa o ingropi sau sa o omori, poti sa o tii ca animal de companie sau sa o dai cui vrei tu. Ea este protectorul meu si ma face sa fiu atat de rece si de infricosatoare. Fara ea eu voi muri insa voi scapa de suferinta.
-Vrei sa te omor?
-Nu. Vreau sa ma salvezi. Numai tu poti face asta, Loulou.
-Si daca nu vreau sa o fac?
-Pisica mea va avea grija de tine atunci-spune vedenia fara sa dea dovada de vreun sentiment. Pisica incepe sa toarca in bratele vedeniei. Vedenia o mangaie cu drag. E singurul lucru pe care mai simte ceva insa traieste numai in suferinta interioara si pasivitate fata de exterior.
-O faci , Luulou? intreaba ea dupa un rastimp
-Da...... spune ea nedumerita.
Vedenia face un semn pasiv cu mana si fara sa  mai spuna nimic dispare din fata ochilor lui Loulou care se trezeste dintr-o data intr-o bezna totala dupa care ochii ei incep sa perceapa lumini multe iar urechile aud diferite sunete. Cand se trezeste complet observa ca e intr-un supermarket cu baiatul dragut langa ea. Acesta o tine de mana. Pare ingrijorat.
-Esti bine , Loulou?
-Da....... cred ca da......
Vrea sa se ridice. Baiatul o sustine si o saruta pe obraz. Aproape ca a uitat ceea ce a vazut. Merg impreuna si isi termina cumparaturile. Baiatul ii face o invitatie in oras pe care aceasta o accepta cu bucurie.
Ies in strada. Fac cativa pasi , tinandu-se de mana fericiti. Baiatul ii spune lui Loulou cat de mult ii admira frumusetea. Ea zambeste discret si roseste. Doua secunde mai tarziu simte o atingere fina pe piciorul drept. Priveste in jos si se sperie cumplit. Pisica . Pisica vedeniei. Pisica alba cu ochii de un albastru electric e acolo.
Loulou e foarte speriata
-Te simti bine, draga mea Loulou. Vrei sa stam un pic pe banca pana iti revii?
-Nu......... sunt bine...... raspunde aceasta cu voce stinsa. Cei doi isi continua drumul, iar pisica dispare.
Seara, inainte de culcare, dupa ce Loulou isi citeste mesajul de noapte buna de la iubitul ei si pune capul pe perna pentru a adormi vede ca in camera nu e asa de intuneric pe cat era in general. Priveste atent si vede doua luminite de un albastru electric. Sunt ochii pisicii care o urmaresc cu grija mereu.......