Outcast

Iata-ma scriind din nou.....
aici este locul in care scriu cel mai bine fiindca de aici pot observa. De la observatie ajung la ganduri pe care le transform in cuvinte scrise. Scriu aici pentru a arata ceea ce gandesc si a demonstra ca omul este superior altor necuvantatoare doar pentru faptul ca poate gandi.
Iata.......... ma indrept acum in tacere spre poarta pe care o data ce intri trebuie sa dai piept cu realitatea si sa stii sa te simti fiinta umana.
De unde sa stii? Cine sa te invete? cand toti se uita la tine ca si cum ai fi ceva mic si ciudat. Toti vor sa te captureze, sa te manipuleze sau pur si simplu sa-si bata joc de sufletul tau, iar tu ca un visator te lasi prada valului si plangi fiindca nu ai putere sa mergi inainte. Te cuvfunzi sub o perdea de suparare combinata cu furie care mai tarziu se transforma intr-o simpla melancolie bantuitoare. Nu te mai lasa sa dormi sau sa faci alt ceva. Nu te doare insa e mereu acolo, undeva in minte, imposibil de detectat si vindecat. Lucrul care te sperie si mai tare este faptul ca va ramane mereu acolo fara sa plece. Probabil ca asa te vei distruge sau probabil ca nu, insa cert e ca va sta mereu acolo. Nu te poti destainui nimanui in primul rand pentru simplul fapt ca nu stii cine iti este prieten sau dusman. Traiesti intr-un cerc in  care toti se iubesc reciproc insa ajung la cutite pe la spate dupa ce-si saruta obrajii cu tandrete. In al doilea rand nu te poti destainui fiindca nici nu stii sa explici acest sentiment aparent banal insa atat de complex .............
Nu-i asa?
Oare asa te simti?
De ce atata ascunzis si rautate?
asa a trebuit sa fie omenirea de la inceput sau asa s-a creat singura prin marsavia unui suflet negru care le-a inegrit si pe celelalte?..........
acestea sunt cugetarile si intrebarile mele zilnice. Presupun ca si tu te simti la fel ...........