Imagini

Desprinse din cristale de stiinta, apar in fata celui ce gandeste mii si mii de figurine reprezentative ale generatiei, ale istoriei, ale gandirii, miracolul puterii de observatie ridicat la puterea suprema.
Fata desteapta, cu ochii mereu in dictionar merge pe strada si toate masinile o ocolesc fara sa le pese de culoarea semaforului, de privirea penetranta a oamenilor, de cursul norilor pe cerul senin al vietii, de lumea intreaga si nici macar de inghetata uriasa pe care ar fi trebuit sa o savureze in liniste. Aroma de zmeura, crusta de ciocolata si faramele de alune se preling incet peste haine in timp ce ea merge neatinsa de soarta pe o poteca fara de sfarsit cu ochii mereu intr-un dictionar anost dar explicativ.
Baiatul destept, frumos, aparent perfect inventeaza zi si noapte noi programe ce-l vor duce pe culmile eminentei in tehnologie. Si pe langa el trece universul dar el spre deosebire de fata il baga in seama doar ca nu vrea sa-l asculte. Stie de existent sa si probabil de urmatoarele sale miscari dar il lasa de o parte ca pe o pagina scrisa ce va fi adaugata mai tarziu la roman. Se apleaca din nou peste tastatura desi ceasul arata ora 3 antemeridian, ora in care conform ocultismului se aduna spiritele rele, ora cu puteri mai mari decat cea a miezului de noapte, ora de care lui nu-i pasa. Cearcanele nu mai ies deja in evidenta fiindca toti cei de la Universitatea Creierelor Mondiale le au si stiu ca si ceilalti de acolo arata la fel. Pentru ei e ceva atat de normal incat nici medicul nu le mai spune somn usor ci doar NOAPTE PRODUCTIVA!!!
................................(prolog)............



Ganduri in continuare:
  Se asterne noaptea peste oras, se astern ganduri si vise peste omenire, linistea cumplita a celui care doarme, un moment de concentrare maxima, un accident a doua zi de dimineata la stirile de la prima ora. O masina singuratica, un sofer obosit, o persoana neidentificata.. Problema?? nu se putea opri din mers...La spital s-a transformat in Comambula (mergea chiar si in stare de coma / constata medicii) Mergea fara oprire si tinea un dictionar in mana care la randul lui era bandajat caci era rupt si el ... pretiosul accidentat.
Mai tarziu un atac de cord. Intra si eminenta Universitatii pe pat fara reactie rigid si rece ca un monument.  

Printre trairi si rani te mai intrebi tu oare cum e posibil sa te pierzi in propria existenta???...

ADEVARATUL SENS AL REALITATII

Scoate-ti din nou podoaba din plecarea ta spre nemarginit... A scos o diadema patata de sange pe care-a aruncat-o in joaca peste o imensa apasare a  noptii. Se uita si sorocul printre picaturi uleioase din lotiunea de hibiscus, reimprospatand pielea visului la fiecare 5 minute asa cum si medicul recomandase, iar psihologul, agatandu-se si el cu disperare pe pat ca nu cumva gresia neagra de sub el sa se rupa si sa-l teleporteze intr-o alta dimensiune, recita niste psalmi latinesti caci alta limba nu mai vorbea sarmanul si disperat se tinea doar cu un deget de firul acela ce sustinea intreaga lui existenta.
Cu un aplomb artistic, pianul incepu sa cante singur o arie inventata de mintea sa cea de lemn imbalsamat cu sunet clar si cristalin de cant frumos...  In crepuscul, copiii se jucau cu o mingiuta luminoasa facuta din spectrul  celor 7 culori sau poate chiar din mai multe fiinte spectrale caci avea si ea ( mingiuta) ratiunea ei colorata. Printre doua pase se intrevedea un curcubeu peste care sareau inorogii in fuga lor eterna spre taramul celalalt. In diamantul rosu de pe diadema se vedea un palat mic mic unde traiau doar niste pitici, formatorii unei societati a lor cu legile si organizarea politica aparte. Din ziar iesea titlul pe-afara si umbla printre  coroane de fapt mai bine spus prin trezorerie caci banii valorosi (cele mai mici monede) erau ascunsi sub trofee, prin armuri si prin spatele bijuteriilor regale, probabil de frica hotilor. Tradatorii, care isi incheiasera intre timp socotelile cu pedeapsa capitala se mantuiau in aburi de santal si adunau granite reprezentate prin aschiute de copac, atat de mici ca le vedeai numai la microscop insa fiind invatat respectul niciunul dintre ei nu mai avea curajul sa treaca de cealalta parte. Papusa cu sclipici isi dezvalui cruda stare emotionala cand cazu la paralele iar gimnastii de la sol se apucara dintr-o data sa cante o piesa de Bach la instrumente improvizate din metale pretioase sau din ganduri stranse in papirus. Cand pasarea Ibis zbura peste podium si pacea se reinstala in oras, cel adormit deschise ochii iar noaptea din nou acoperi lumea cu patura ei de liniste. Asa se termina si incepe, asa e abstractul in realitate...

ASA AM SCRIS ISTORIE

Marea cea mareata, de ce plangea ea la picioarele tale pe nisipul cel greu invaluindu-te in admiratia neobisnuitului... si apoi cand zorile isi desprindeau parul albastru catre lume de ce cadea paleta cu vopsea de pictat fix deasupra punctului strategic, centrul de greutate al triunghiului, acel cerc inscris perfect cunoscut numai probabil de gropile abisale care-i imitau forma. Eu, stand in coltul unei intersectii, asteptand probabil steguletul sub forma unei table de sah sa-mi dea startul, privesc cu nedumerire spre solnita miscatoare care are de fapt zahar in ea... da... zahar fiindca sufletele sunt prea amare ca sa le mai poti sara si apoi de ce sa ma mai contrazic cu soarele care se uita impartial peste norii geografului care calatoreste cu avionul doar ca sa-i studieze... Au si ei locul lor sub soare... da... pana si ei.
Revenind apoi cu privirea catre marea ce isi incepuse deja dansul in jurul tau, acoperindu-te cu gratie si farmec, am inceput sa scriu civilizatia cu degete patate de praf si unghii inegrite de cerneala pe o stea stravezie si rece ca gheata, povestindu-i ei parca, agatandu-ma de ea si de drumul ei, ducandu-ma spre uitare intr-o alta sfera cosmica.... Din nou in urma mea privirea se indreapta catre ceea ce am scris dupa ce te-am zarit, considerand ca ai avut o misiune, alegandu-ti soarta cu un fericit sadism, lasand sa cada peste tine o ploaie de lumi si de inventii, jertfindu-te pentru ceea ce va fi urmat si sfarsindu-ti globul pamantesc intr-o expansiune de idei minutioase, prabusindu-te tu peste ele in haosul minunat al creatiei supraomenesti. Spre inainte eu privesc, tunel intunecat, aer rarefiat, plutesc acum printre stele, materie pura si magnetica tehnologizata cu sentimente... Un ceas care-mi arata anii ce-au trecut sta mort la mana mea de hartie caci nu mai are nici el programat atata amar de infinit ramas in urma unor pasi spre departare.... Cu ochi inchisi se merge pe drumul renasterii si se-ajunge intr-un loc cald si frumos, o goliciune simpla un puf ce mangaie firea si o constientizare terifianta dar minunata... AM RENASCUT!!... Si uite-asa imi amintesc de toate, si uite-asa in altele ma scufund... dar nu ma plang... asa am scris istorie....

PROVOCATORUL DISTANT

Bat sfios la poarta ta, in tine, brazdata cu aurul vremii si rugina durerilor, in care ti s-au crestat ridurile de suferinta, pe care chiar ei eu am scris cu penita de cenusa in timpurile ce-au fost trecute un recviem pentru o stralucire nemuritoare. Bat la poarta-ti cu umilinta si sfiala cerand inapoi un lucru mic pe care l-am uitat intr-o cutie cu comori cand am plecat in graba spre minus infinit si de care mi-am amintit in apropiatul neant ducandu-ma din nou pe axa temporala si poetica pe care-o urmaream cu degetul murdar de ciocolata pe cartea veche, prafuita, judecata parca de acarieni si privita scrutator de o doi ochi albastri. Sa cada ea, cartea peste omenire ca eu sa pot recupera un lucru mic ce l-am pierdut in tine, ceva ce bate ca un ceas si tine-n sine numai sentimente, ceva ingropat intre coaste tinut cu grija in carcasa de cristal a vietii, ceva ce n-are rol doar de supravietuire ci si de indrumare, de iubire, de amagire... Acest ceva, e-al meu si iata ce dur am luptat pentru obiectul meu visat si dorit... Sa vezi unde-a ajuns mana mea cea lunga si elastica ce s-antins peste cer in noapte, in zi, si stele cuprinde si luna o simte, cu atingerea ei dura de catifea inghetata arzand zilele intr-o inghititura de gaura neagra.
 Batranul intelept, apucand-o o trimite-napoi cu o vraja iar eu, un trup firav m-agat de un fir de dorinta ce cade cu mine intr-un abis nocturn si stele se naruie-n lumea din mine, iar eu deschid ochii cu cartea in brate, o iau si-o admir, ma plec in fata ei si-o transform intr-o fereastra cu vitralii colorate de unde ma poate vedea o lume adormita, un nou mod de viata universal ce-l voi veghea eu, provocatorul distant..... si toate astea doar pentru o inima.......

GRINDINA (RENASTEREA)

Asa porneste vijelia... pe tine-n desisul caldurii uitandu-te, ploaia pleaca singura devastatoare si necrutatoare asupra unei natiuni intregi. Iar eu, perle de grindina adun ca sa-mi fac un colier casant din gheata dureroasa. Are sa ma stranga si sa ma doara caci frigul e taios, iar ploaia, mama a fulgerului si stapana a tunetului va arunca in lume cu povara perlelor pretioase asupra carora se vor napusti mii de suflete flamande, doritoare de avutii si glorie, cautand fiecare sa-si faca un lantisor, o bratara sau chiar un inelus cu perle distructive de napasta.
 Stai tu pe malul apei, fiorul scrierii , metafore romantice si melodii languroase se zbat acum sub bolta inimii tale nelinistite, cautandu-ti frica intr-o ceasca de cafea ce s-a racit si ea din cauza perlelor ceresti, mesajul mamei natura, chemarea divina a gandirii si trezirii la realitate.
 Canta-n nestire plimbandu-te in somnul tau senin , tiptil ca o petala de cer albastru umbrit de usurinta trecerii veacurilor in sunet de vioara, un cantec al sforilor papusarului cu parfum de iasomie. Si viata se scurge, pendula se misca iar geamul se sparge sangerand numai cioburi pe podeaua decaderii inspre inaltul luminos al salvarii cu tine in brate, cu mine la pieptul tau strans colier de frig si miracol in jurul nostru, taind din viata, rupand din noi bucati de materie, intrand in metastazele metafizicii, metamorfoza noastra ca oameni ia sfarsit. 
 Coconul nou si pur ca o raza de soare aduce-va o alta zi in univers........

VIATA.... IRONIA FRUMUSETII

Lesin suav... cazi intr-un vis caci nu te mai poti sustine de un fir de realitate.... sa-ti pierzi capul umbland dupa copilarie in bucati sfarmata ca oglinda pe care-ai spart-o ieri tu, intr-un acces de furie neastamparata a fiorului creativ.
Mancand din painea ta cea proaspata si egoista ai ferecat in tine arta cu un lacat de fildes. (moto)

A.
Nu mai privi la laptop-ul apple care iti arata jocuri, conversatii, poze, videoclipuri filme si informatii. Lasa-ma sa dorm in umbra unei eterne frunze de viata racoritoare ca noaptea de vara scaldata in roua cuvintelor frumoase si a cantecelor de leagan. Daca ai atat de mult ce oare mai poti tu oferi din multul tau nimic???


B. 
 Calatoreste doar cu ce-ai avut in suflet. O amintire poarta intr-un buzunar. Cel de la piept de preferat. Campie intinsa tu sa strabati calare si sa te duci departe, chiar mai departe de zare ca sa treci neobservat prin amintirea ta si sa ajungi la apele uitarii unde suferintele ti se vor curma la prima-nghititura.

C. 

  Si tu ce ai n-afara de un scop? Revolta-ti mintea in alte directii... De ce sa cauti zahar in marea cea sarata si raze insorite pe bolta instelata? De ce-ti apuci cu mana-ntreaga o pulbere de bunatate si o arunci in noapte uitata de singuratate? Rupe corzile viorii si schmba-le cu un violoncel. Creste-ti muzica-n suflet si ea va canta cu tine.


D.
 Arunca dragoste, tu trandafir ofilit, arunca-ti spinii si trupul in apa si vestejeste sangele rosetii tale intr-o ploaie de miros frumos. Adoarme lacrima din piramida cea construita cu truda de mesterul bland si ingroapa securea in sarcofagul faraonului. Apoi brazdeaza trecutul cu aur si ofera-l istoriei peste mii de ani in chip de masca mortuara.

F.
  Provoaca-n tine munti de fericire si pierde-te in viitorul tau caci numai asa vei fi binevenit printre gandurile trecute. Aduna-ti mintea adulta si sufletul curat, copilaresc impreuna cu ce mai doresti pe lume si porneste la drum de mana cu un inger pazitor. Prapastia s-o ocolesti ca drept sa-ti fie pasul. De cel ce-i rau sa te feresti , sa-ndepartezi necazul. Un zambet celui bun sa dai si-o mana sa-l ajute. Caci mai tarziu tu vei primi chiar inzecit mai multe. Sa ai curajul sa infrunti obstacolele vietii si vie-n tine sa pastrezi vapaia tineretii. Victorios sa te intorci-napoi in a ta casa, si-atunci sa le spui tuturor ca viata e frumoasa!!!

SAFARI OF SLEEP

Striga dupa mine tare tare ca un tunet asurzitor si cu cat striga mai tare cu atat adormeam mai bine...
Fugeau oamenii , vanatorii de crocodili, necrutatorii, distrugatorii... fugeau prin noaptea fermecatoare , fugeau dupa aur prin Africa cea saraca, descopereau nimicul din spusele cuiva... 
  Fugea asa si murgul meu, alesul meu cu par catifelat, striga dupa mine in timp ce eu dormeam in gandul meu purtand numai crini si iasomie. Dormeam la adapost de ploaie rece si revigoranta ce ma trezea cu si mai multe inchipuiri ale somnului, mangaindu-mi trupul cu grindina dura, luminandu-ma din cand in cand cu pala de fulger din satin cald ca un varf de  cutit. Tuna adanc energia in mine, de parca imaginatia insasi si-ar fi schimbat regulile inexistende intorcandu-se de cealalta parte a razelor, spre polul opus al definitiilor concreto-abstracte ce alergau printre nori, alergau pe nisip si prin ploaia desertica din Africa. 
Dormeam adanc la umbra cerului de miaza-noapte pe ger siberian, pe cearceaf de nisip miscator, printre nuci de cocos si banchize, paralelizand cunostintele mele cu cele ale persoanei de langa mine, de pe rogojina, din adapost.... Dormeam adanc, intens dormeam in Africa, dormeam in savana, alergam prin somn, dormeam cu accese de somnambulism, dormeam somnul adormitilor , adanc, profund, intens, nemiscat, pe furtuna pe caldura, sub protectia animalelor pradatoare, sub ochiul de vultur, in privirile lui Horus, pe culmi si coline, prin liniste se definea atunci firea mea cea jucausa.
Alerg cu pas grabit din viata catre alta parte si dorm din nou , culcus sa-mi fie tot natura, sa fiu in amintirea-ti ca un vis uitat caci tu ai reusit s-alergi mai tare, acum probabil tu calatoresti pe mare iar eu in urma ta ramas-am pe uscat.....