ADEVARATUL SENS AL REALITATII

Scoate-ti din nou podoaba din plecarea ta spre nemarginit... A scos o diadema patata de sange pe care-a aruncat-o in joaca peste o imensa apasare a  noptii. Se uita si sorocul printre picaturi uleioase din lotiunea de hibiscus, reimprospatand pielea visului la fiecare 5 minute asa cum si medicul recomandase, iar psihologul, agatandu-se si el cu disperare pe pat ca nu cumva gresia neagra de sub el sa se rupa si sa-l teleporteze intr-o alta dimensiune, recita niste psalmi latinesti caci alta limba nu mai vorbea sarmanul si disperat se tinea doar cu un deget de firul acela ce sustinea intreaga lui existenta.
Cu un aplomb artistic, pianul incepu sa cante singur o arie inventata de mintea sa cea de lemn imbalsamat cu sunet clar si cristalin de cant frumos...  In crepuscul, copiii se jucau cu o mingiuta luminoasa facuta din spectrul  celor 7 culori sau poate chiar din mai multe fiinte spectrale caci avea si ea ( mingiuta) ratiunea ei colorata. Printre doua pase se intrevedea un curcubeu peste care sareau inorogii in fuga lor eterna spre taramul celalalt. In diamantul rosu de pe diadema se vedea un palat mic mic unde traiau doar niste pitici, formatorii unei societati a lor cu legile si organizarea politica aparte. Din ziar iesea titlul pe-afara si umbla printre  coroane de fapt mai bine spus prin trezorerie caci banii valorosi (cele mai mici monede) erau ascunsi sub trofee, prin armuri si prin spatele bijuteriilor regale, probabil de frica hotilor. Tradatorii, care isi incheiasera intre timp socotelile cu pedeapsa capitala se mantuiau in aburi de santal si adunau granite reprezentate prin aschiute de copac, atat de mici ca le vedeai numai la microscop insa fiind invatat respectul niciunul dintre ei nu mai avea curajul sa treaca de cealalta parte. Papusa cu sclipici isi dezvalui cruda stare emotionala cand cazu la paralele iar gimnastii de la sol se apucara dintr-o data sa cante o piesa de Bach la instrumente improvizate din metale pretioase sau din ganduri stranse in papirus. Cand pasarea Ibis zbura peste podium si pacea se reinstala in oras, cel adormit deschise ochii iar noaptea din nou acoperi lumea cu patura ei de liniste. Asa se termina si incepe, asa e abstractul in realitate...