Bat sfios la poarta ta, in tine, brazdata cu aurul vremii si rugina durerilor, in care ti s-au crestat ridurile de suferinta, pe care chiar ei eu am scris cu penita de cenusa in timpurile ce-au fost trecute un recviem pentru o stralucire nemuritoare. Bat la poarta-ti cu umilinta si sfiala cerand inapoi un lucru mic pe care l-am uitat intr-o cutie cu comori cand am plecat in graba spre minus infinit si de care mi-am amintit in apropiatul neant ducandu-ma din nou pe axa temporala si poetica pe care-o urmaream cu degetul murdar de ciocolata pe cartea veche, prafuita, judecata parca de acarieni si privita scrutator de o doi ochi albastri. Sa cada ea, cartea peste omenire ca eu sa pot recupera un lucru mic ce l-am pierdut in tine, ceva ce bate ca un ceas si tine-n sine numai sentimente, ceva ingropat intre coaste tinut cu grija in carcasa de cristal a vietii, ceva ce n-are rol doar de supravietuire ci si de indrumare, de iubire, de amagire... Acest ceva, e-al meu si iata ce dur am luptat pentru obiectul meu visat si dorit... Sa vezi unde-a ajuns mana mea cea lunga si elastica ce s-antins peste cer in noapte, in zi, si stele cuprinde si luna o simte, cu atingerea ei dura de catifea inghetata arzand zilele intr-o inghititura de gaura neagra.
Batranul intelept, apucand-o o trimite-napoi cu o vraja iar eu, un trup firav m-agat de un fir de dorinta ce cade cu mine intr-un abis nocturn si stele se naruie-n lumea din mine, iar eu deschid ochii cu cartea in brate, o iau si-o admir, ma plec in fata ei si-o transform intr-o fereastra cu vitralii colorate de unde ma poate vedea o lume adormita, un nou mod de viata universal ce-l voi veghea eu, provocatorul distant..... si toate astea doar pentru o inima.......
luni, 30 aprilie 2012
joi, 26 aprilie 2012
GRINDINA (RENASTEREA)
Asa porneste vijelia... pe tine-n desisul caldurii uitandu-te, ploaia pleaca singura devastatoare si necrutatoare asupra unei natiuni intregi. Iar eu, perle de grindina adun ca sa-mi fac un colier casant din gheata dureroasa. Are sa ma stranga si sa ma doara caci frigul e taios, iar ploaia, mama a fulgerului si stapana a tunetului va arunca in lume cu povara perlelor pretioase asupra carora se vor napusti mii de suflete flamande, doritoare de avutii si glorie, cautand fiecare sa-si faca un lantisor, o bratara sau chiar un inelus cu perle distructive de napasta.
Stai tu pe malul apei, fiorul scrierii , metafore romantice si melodii languroase se zbat acum sub bolta inimii tale nelinistite, cautandu-ti frica intr-o ceasca de cafea ce s-a racit si ea din cauza perlelor ceresti, mesajul mamei natura, chemarea divina a gandirii si trezirii la realitate.
Canta-n nestire plimbandu-te in somnul tau senin , tiptil ca o petala de cer albastru umbrit de usurinta trecerii veacurilor in sunet de vioara, un cantec al sforilor papusarului cu parfum de iasomie. Si viata se scurge, pendula se misca iar geamul se sparge sangerand numai cioburi pe podeaua decaderii inspre inaltul luminos al salvarii cu tine in brate, cu mine la pieptul tau strans colier de frig si miracol in jurul nostru, taind din viata, rupand din noi bucati de materie, intrand in metastazele metafizicii, metamorfoza noastra ca oameni ia sfarsit.
Coconul nou si pur ca o raza de soare aduce-va o alta zi in univers........
Stai tu pe malul apei, fiorul scrierii , metafore romantice si melodii languroase se zbat acum sub bolta inimii tale nelinistite, cautandu-ti frica intr-o ceasca de cafea ce s-a racit si ea din cauza perlelor ceresti, mesajul mamei natura, chemarea divina a gandirii si trezirii la realitate.
Canta-n nestire plimbandu-te in somnul tau senin , tiptil ca o petala de cer albastru umbrit de usurinta trecerii veacurilor in sunet de vioara, un cantec al sforilor papusarului cu parfum de iasomie. Si viata se scurge, pendula se misca iar geamul se sparge sangerand numai cioburi pe podeaua decaderii inspre inaltul luminos al salvarii cu tine in brate, cu mine la pieptul tau strans colier de frig si miracol in jurul nostru, taind din viata, rupand din noi bucati de materie, intrand in metastazele metafizicii, metamorfoza noastra ca oameni ia sfarsit.
Coconul nou si pur ca o raza de soare aduce-va o alta zi in univers........
joi, 19 aprilie 2012
VIATA.... IRONIA FRUMUSETII
Lesin suav... cazi intr-un vis caci nu te mai poti sustine de un fir de realitate.... sa-ti pierzi capul umbland dupa copilarie in bucati sfarmata ca oglinda pe care-ai spart-o ieri tu, intr-un acces de furie neastamparata a fiorului creativ.
Mancand din painea ta cea proaspata si egoista ai ferecat in tine arta cu un lacat de fildes. (moto)
A.
Nu mai privi la laptop-ul apple care iti arata jocuri, conversatii, poze, videoclipuri filme si informatii. Lasa-ma sa dorm in umbra unei eterne frunze de viata racoritoare ca noaptea de vara scaldata in roua cuvintelor frumoase si a cantecelor de leagan. Daca ai atat de mult ce oare mai poti tu oferi din multul tau nimic???
B.
Calatoreste doar cu ce-ai avut in suflet. O amintire poarta intr-un buzunar. Cel de la piept de preferat. Campie intinsa tu sa strabati calare si sa te duci departe, chiar mai departe de zare ca sa treci neobservat prin amintirea ta si sa ajungi la apele uitarii unde suferintele ti se vor curma la prima-nghititura.
C.
Si tu ce ai n-afara de un scop? Revolta-ti mintea in alte directii... De ce sa cauti zahar in marea cea sarata si raze insorite pe bolta instelata? De ce-ti apuci cu mana-ntreaga o pulbere de bunatate si o arunci in noapte uitata de singuratate? Rupe corzile viorii si schmba-le cu un violoncel. Creste-ti muzica-n suflet si ea va canta cu tine.
D.
Arunca dragoste, tu trandafir ofilit, arunca-ti spinii si trupul in apa si vestejeste sangele rosetii tale intr-o ploaie de miros frumos. Adoarme lacrima din piramida cea construita cu truda de mesterul bland si ingroapa securea in sarcofagul faraonului. Apoi brazdeaza trecutul cu aur si ofera-l istoriei peste mii de ani in chip de masca mortuara.
F.
Provoaca-n tine munti de fericire si pierde-te in viitorul tau caci numai asa vei fi binevenit printre gandurile trecute. Aduna-ti mintea adulta si sufletul curat, copilaresc impreuna cu ce mai doresti pe lume si porneste la drum de mana cu un inger pazitor. Prapastia s-o ocolesti ca drept sa-ti fie pasul. De cel ce-i rau sa te feresti , sa-ndepartezi necazul. Un zambet celui bun sa dai si-o mana sa-l ajute. Caci mai tarziu tu vei primi chiar inzecit mai multe. Sa ai curajul sa infrunti obstacolele vietii si vie-n tine sa pastrezi vapaia tineretii. Victorios sa te intorci-napoi in a ta casa, si-atunci sa le spui tuturor ca viata e frumoasa!!!
Mancand din painea ta cea proaspata si egoista ai ferecat in tine arta cu un lacat de fildes. (moto)
A.
Nu mai privi la laptop-ul apple care iti arata jocuri, conversatii, poze, videoclipuri filme si informatii. Lasa-ma sa dorm in umbra unei eterne frunze de viata racoritoare ca noaptea de vara scaldata in roua cuvintelor frumoase si a cantecelor de leagan. Daca ai atat de mult ce oare mai poti tu oferi din multul tau nimic???
B.
Calatoreste doar cu ce-ai avut in suflet. O amintire poarta intr-un buzunar. Cel de la piept de preferat. Campie intinsa tu sa strabati calare si sa te duci departe, chiar mai departe de zare ca sa treci neobservat prin amintirea ta si sa ajungi la apele uitarii unde suferintele ti se vor curma la prima-nghititura.
C.
Si tu ce ai n-afara de un scop? Revolta-ti mintea in alte directii... De ce sa cauti zahar in marea cea sarata si raze insorite pe bolta instelata? De ce-ti apuci cu mana-ntreaga o pulbere de bunatate si o arunci in noapte uitata de singuratate? Rupe corzile viorii si schmba-le cu un violoncel. Creste-ti muzica-n suflet si ea va canta cu tine.
D.
Arunca dragoste, tu trandafir ofilit, arunca-ti spinii si trupul in apa si vestejeste sangele rosetii tale intr-o ploaie de miros frumos. Adoarme lacrima din piramida cea construita cu truda de mesterul bland si ingroapa securea in sarcofagul faraonului. Apoi brazdeaza trecutul cu aur si ofera-l istoriei peste mii de ani in chip de masca mortuara.
F.
Provoaca-n tine munti de fericire si pierde-te in viitorul tau caci numai asa vei fi binevenit printre gandurile trecute. Aduna-ti mintea adulta si sufletul curat, copilaresc impreuna cu ce mai doresti pe lume si porneste la drum de mana cu un inger pazitor. Prapastia s-o ocolesti ca drept sa-ti fie pasul. De cel ce-i rau sa te feresti , sa-ndepartezi necazul. Un zambet celui bun sa dai si-o mana sa-l ajute. Caci mai tarziu tu vei primi chiar inzecit mai multe. Sa ai curajul sa infrunti obstacolele vietii si vie-n tine sa pastrezi vapaia tineretii. Victorios sa te intorci-napoi in a ta casa, si-atunci sa le spui tuturor ca viata e frumoasa!!!
duminică, 18 martie 2012
SAFARI OF SLEEP
Striga dupa mine tare tare ca un tunet asurzitor si cu cat striga mai tare cu atat adormeam mai bine...
Fugeau oamenii , vanatorii de crocodili, necrutatorii, distrugatorii... fugeau prin noaptea fermecatoare , fugeau dupa aur prin Africa cea saraca, descopereau nimicul din spusele cuiva...
Fugea asa si murgul meu, alesul meu cu par catifelat, striga dupa mine in timp ce eu dormeam in gandul meu purtand numai crini si iasomie. Dormeam la adapost de ploaie rece si revigoranta ce ma trezea cu si mai multe inchipuiri ale somnului, mangaindu-mi trupul cu grindina dura, luminandu-ma din cand in cand cu pala de fulger din satin cald ca un varf de cutit. Tuna adanc energia in mine, de parca imaginatia insasi si-ar fi schimbat regulile inexistende intorcandu-se de cealalta parte a razelor, spre polul opus al definitiilor concreto-abstracte ce alergau printre nori, alergau pe nisip si prin ploaia desertica din Africa.
Dormeam adanc la umbra cerului de miaza-noapte pe ger siberian, pe cearceaf de nisip miscator, printre nuci de cocos si banchize, paralelizand cunostintele mele cu cele ale persoanei de langa mine, de pe rogojina, din adapost.... Dormeam adanc, intens dormeam in Africa, dormeam in savana, alergam prin somn, dormeam cu accese de somnambulism, dormeam somnul adormitilor , adanc, profund, intens, nemiscat, pe furtuna pe caldura, sub protectia animalelor pradatoare, sub ochiul de vultur, in privirile lui Horus, pe culmi si coline, prin liniste se definea atunci firea mea cea jucausa.
Alerg cu pas grabit din viata catre alta parte si dorm din nou , culcus sa-mi fie tot natura, sa fiu in amintirea-ti ca un vis uitat caci tu ai reusit s-alergi mai tare, acum probabil tu calatoresti pe mare iar eu in urma ta ramas-am pe uscat.....
Fugeau oamenii , vanatorii de crocodili, necrutatorii, distrugatorii... fugeau prin noaptea fermecatoare , fugeau dupa aur prin Africa cea saraca, descopereau nimicul din spusele cuiva...
Fugea asa si murgul meu, alesul meu cu par catifelat, striga dupa mine in timp ce eu dormeam in gandul meu purtand numai crini si iasomie. Dormeam la adapost de ploaie rece si revigoranta ce ma trezea cu si mai multe inchipuiri ale somnului, mangaindu-mi trupul cu grindina dura, luminandu-ma din cand in cand cu pala de fulger din satin cald ca un varf de cutit. Tuna adanc energia in mine, de parca imaginatia insasi si-ar fi schimbat regulile inexistende intorcandu-se de cealalta parte a razelor, spre polul opus al definitiilor concreto-abstracte ce alergau printre nori, alergau pe nisip si prin ploaia desertica din Africa.
Dormeam adanc la umbra cerului de miaza-noapte pe ger siberian, pe cearceaf de nisip miscator, printre nuci de cocos si banchize, paralelizand cunostintele mele cu cele ale persoanei de langa mine, de pe rogojina, din adapost.... Dormeam adanc, intens dormeam in Africa, dormeam in savana, alergam prin somn, dormeam cu accese de somnambulism, dormeam somnul adormitilor , adanc, profund, intens, nemiscat, pe furtuna pe caldura, sub protectia animalelor pradatoare, sub ochiul de vultur, in privirile lui Horus, pe culmi si coline, prin liniste se definea atunci firea mea cea jucausa.
Alerg cu pas grabit din viata catre alta parte si dorm din nou , culcus sa-mi fie tot natura, sa fiu in amintirea-ti ca un vis uitat caci tu ai reusit s-alergi mai tare, acum probabil tu calatoresti pe mare iar eu in urma ta ramas-am pe uscat.....
duminică, 11 martie 2012
OGLINDIRE ...
Sa alunecam pe o oglinda intr-o baie rece de lichid mentolat, cu inima constienta si mintea visatoare, pierzandu-ne total intr-o baie de cunoastere profunda.
Ofera-mi mana ta, argint nepretuit, marturie a unui crampei de discutie fragmentata ca o pagina de ziar, copac verde rupt din radacini, inventator de hartie care se rupe se frange si se arunca asemenea unui lucru fara de pret sau a unui suflet valoros prin nepretuirea sa....
Si haide sa ne-ntoarcem din nou in lumea aceea stralucitoare de clestar unde ti-am abandonat eu vorbe si trairi ca sa le-nchid intr-o carte secreta ascunsa probabil in biblioteca magica... Si hai sa-ti regasim faptura caci tu vii doar in chip de trup gol pe dinauntru, dezbracat de fire cu ochii ce cersesc mila. Vegheaza tu la propriul capatii in noptile lungi si intunecate fabricand coliere de nestemate inlacrimate pentru o amintire spulberata intre amintiri si o emotie vag amintita, colaj de contradictie interioara, lung prilej de spaima si dezamagire.
Inmoaie-ti degetul in calimara vremii si ia-ti iar oglinda pe care o spargi si o murdaresti cu cerneala. Cufunda-te apoi in ea, coloreaza mai intens tabloul de cioburi albastrite de tus cu fire de pasiune de un rosu aprins al sangelui tau delicat si lasa-ti nelinistea sa te linisteasca. Imbratiseaza cioburile, nimicul, ziarele, hartiile copacii natura lumea-ntreaga, lichidul mentolat, visul si lesinul tau, imbratiseaza-le pe toate si lasa-te cuprins de disperarea somnambulului adormit de oboseala. Inchide ochii tai cei frumosi si tristi, caci viata ta e datorita tie un colt de suferinta eterna. Revino apoi pe lume cu fata schimbata, cu un nou EU in tine si dormi din nou, vindeca-ti toate ranile, apoi strange oglinda si cufunda-te in alta... Viseaza iar si descopera-ti fiinta... Eu voi veni cu tine de ma vei chema...
Ofera-mi mana ta, argint nepretuit, marturie a unui crampei de discutie fragmentata ca o pagina de ziar, copac verde rupt din radacini, inventator de hartie care se rupe se frange si se arunca asemenea unui lucru fara de pret sau a unui suflet valoros prin nepretuirea sa....
Si haide sa ne-ntoarcem din nou in lumea aceea stralucitoare de clestar unde ti-am abandonat eu vorbe si trairi ca sa le-nchid intr-o carte secreta ascunsa probabil in biblioteca magica... Si hai sa-ti regasim faptura caci tu vii doar in chip de trup gol pe dinauntru, dezbracat de fire cu ochii ce cersesc mila. Vegheaza tu la propriul capatii in noptile lungi si intunecate fabricand coliere de nestemate inlacrimate pentru o amintire spulberata intre amintiri si o emotie vag amintita, colaj de contradictie interioara, lung prilej de spaima si dezamagire.
Inmoaie-ti degetul in calimara vremii si ia-ti iar oglinda pe care o spargi si o murdaresti cu cerneala. Cufunda-te apoi in ea, coloreaza mai intens tabloul de cioburi albastrite de tus cu fire de pasiune de un rosu aprins al sangelui tau delicat si lasa-ti nelinistea sa te linisteasca. Imbratiseaza cioburile, nimicul, ziarele, hartiile copacii natura lumea-ntreaga, lichidul mentolat, visul si lesinul tau, imbratiseaza-le pe toate si lasa-te cuprins de disperarea somnambulului adormit de oboseala. Inchide ochii tai cei frumosi si tristi, caci viata ta e datorita tie un colt de suferinta eterna. Revino apoi pe lume cu fata schimbata, cu un nou EU in tine si dormi din nou, vindeca-ti toate ranile, apoi strange oglinda si cufunda-te in alta... Viseaza iar si descopera-ti fiinta... Eu voi veni cu tine de ma vei chema...
joi, 8 martie 2012
Catre mamica mea...
Draga mama,
Cum pot sa-ti spun prin cuvinte cat de mult iti multumesc...?? Cum pot eu oare sa insir farami de inima pe o coala de hartie virtuala?... Cum poate oare o fiinta cu puteri nu mai mult decat cele omenesti sa-ti spuna prin simple jocuri de litere cata dragoste iti poarta?? De unde sa mai caut eu pulbere de cristal al virtutii si vraji de pretuire pentru tine, faptura care existi si dainui in sufletul meu ca o flacara a iubirii pure si adevarate.
Nu vreau sa iti mai multumesc acum pentru ca m-ai nascut si m-ai crescut, pentru cate ai facut pentru mine si cate faci in continuare. Tu stii deja ca pentru asta mereu ma voi pleca in fata bunatatii tale eterne. Azi insa vreau sa-ti spun altceva.
Iti spun ca pentru mine nu esti o zana din povesti, nici profesoara nici confidenta nici psiholog si nici sprijin. Esti toate la un loc!! ESTI MAMA!! O mama adevarata care stie sa ma priveasca, care ma intelegi, care nu-mi da bani ca sa ma faca fericita, care stie sa asculte muzica impreuna cu mine, sa-mi citeasca o carte, sa-mi fie aproape si sa ma apropie de sufletul ei. O mama care are mii de lucruri de spus in mii de limbi straine, care stie de toate chiar daca nu le-a studiat, care ieri imi deschidea cartea de literatura purtandu-ma intr-o lume de basm iar astazi deschide impreuna cu mine cartea de limba engleza, geografie sau stiintele naturii. O mama care se informeaza pentru a ma informa, care se intereseaza pentru copilul ei, care mi-a dat lapte de viata din prima mea zi pe Pamant si care astazi imi da lapte de intelepciune in chip de conversatie la ceai. O mama care intelege cutiuta muzicala la fel de bine precum muzica usoara, adaptabila la orice, alaturi de sufletul meu, parte din mine, mana pe care o pot strange mereu cu incredere in momente fericite, cu teama in momentele plapande, stiind ca voi primi drept raspuns o imbratisare calda si sincera care da vigoare trupului si zambete sufletului...
Tu, mamica mea sa stii ca nu ai cum sa nu-mi fi creat viata fiindca te am mereu cu mine, icoana vie al drumului meu prin viata....
ACEASTA POSTARE O DEDIC CU MULT DRAG MAMEI MELE- LACRAMIOARA PINTELEI PE CARE O RESPECT SI O IUBESC ENORM <3
Petra (Walkyrja Dark) - 8 MARTIE 2012
Cum pot sa-ti spun prin cuvinte cat de mult iti multumesc...?? Cum pot eu oare sa insir farami de inima pe o coala de hartie virtuala?... Cum poate oare o fiinta cu puteri nu mai mult decat cele omenesti sa-ti spuna prin simple jocuri de litere cata dragoste iti poarta?? De unde sa mai caut eu pulbere de cristal al virtutii si vraji de pretuire pentru tine, faptura care existi si dainui in sufletul meu ca o flacara a iubirii pure si adevarate.
Nu vreau sa iti mai multumesc acum pentru ca m-ai nascut si m-ai crescut, pentru cate ai facut pentru mine si cate faci in continuare. Tu stii deja ca pentru asta mereu ma voi pleca in fata bunatatii tale eterne. Azi insa vreau sa-ti spun altceva.
Iti spun ca pentru mine nu esti o zana din povesti, nici profesoara nici confidenta nici psiholog si nici sprijin. Esti toate la un loc!! ESTI MAMA!! O mama adevarata care stie sa ma priveasca, care ma intelegi, care nu-mi da bani ca sa ma faca fericita, care stie sa asculte muzica impreuna cu mine, sa-mi citeasca o carte, sa-mi fie aproape si sa ma apropie de sufletul ei. O mama care are mii de lucruri de spus in mii de limbi straine, care stie de toate chiar daca nu le-a studiat, care ieri imi deschidea cartea de literatura purtandu-ma intr-o lume de basm iar astazi deschide impreuna cu mine cartea de limba engleza, geografie sau stiintele naturii. O mama care se informeaza pentru a ma informa, care se intereseaza pentru copilul ei, care mi-a dat lapte de viata din prima mea zi pe Pamant si care astazi imi da lapte de intelepciune in chip de conversatie la ceai. O mama care intelege cutiuta muzicala la fel de bine precum muzica usoara, adaptabila la orice, alaturi de sufletul meu, parte din mine, mana pe care o pot strange mereu cu incredere in momente fericite, cu teama in momentele plapande, stiind ca voi primi drept raspuns o imbratisare calda si sincera care da vigoare trupului si zambete sufletului...
Tu, mamica mea sa stii ca nu ai cum sa nu-mi fi creat viata fiindca te am mereu cu mine, icoana vie al drumului meu prin viata....
ACEASTA POSTARE O DEDIC CU MULT DRAG MAMEI MELE- LACRAMIOARA PINTELEI PE CARE O RESPECT SI O IUBESC ENORM <3
Petra (Walkyrja Dark) - 8 MARTIE 2012
miercuri, 7 martie 2012
JOCULET... COPILARESC
Deci... ce jucam??
Dormi, copilas? Dormi adanc si agitat
-Vai.... ce e asta ? Ce sa fie?
-Un vers dintr-o poezie.
-Tu acum vorbesti cu mine?
-Nu. Eu doar potrivesc rime
-Vai mie, ce-mi -e s-aud?
-Ceva nastrusnic, nascocit si nascut dintr-o neasimilata neinitiata ticalosie ticaita tic-tac ticluita cu talc de niste broaste si niste serpi care sopteau sopa-sopa sup-sup seara pe inserate inserand instinctiv insubordonatele cuvinte cutremuratoare cum curge raul rapid si rar peste ramurelele ruinilor rupestre.
-Nu-nteleg nimic...
-Nici nu trebuie... regula de baza ... no rule!!!
-ce?
-Ceai?
-Ce ai???
-Ceva
-Halva?
-Nu. Baclava
-Ba bine ca nu!!!
-Ca nu?? Nuca!!
-Nuca nucsoara...
-Cuisoare, scortisoara...
-Scortos, scorbura, ascunzatoare interioara
-Intern introspectiv intriga introducere introvertita.
-Intro... ce??
-Copile, nu-ntelegi nimic.
-Ce e nimic?
-Nimic e mai putin decat un pic...
-Si cat e un pic?
-Cat incape.. ceva mic si pitic... un stropsor de suflet poate
-Poate?
-Da, se poate
De ai creativitate
Le poti reusi pe toate!!!
Dormi, copilas? Dormi adanc si agitat
-Vai.... ce e asta ? Ce sa fie?
-Un vers dintr-o poezie.
-Tu acum vorbesti cu mine?
-Nu. Eu doar potrivesc rime
-Vai mie, ce-mi -e s-aud?
-Ceva nastrusnic, nascocit si nascut dintr-o neasimilata neinitiata ticalosie ticaita tic-tac ticluita cu talc de niste broaste si niste serpi care sopteau sopa-sopa sup-sup seara pe inserate inserand instinctiv insubordonatele cuvinte cutremuratoare cum curge raul rapid si rar peste ramurelele ruinilor rupestre.
-Nu-nteleg nimic...
-Nici nu trebuie... regula de baza ... no rule!!!
-ce?
-Ceai?
-Ce ai???
-Ceva
-Halva?
-Nu. Baclava
-Ba bine ca nu!!!
-Ca nu?? Nuca!!
-Nuca nucsoara...
-Cuisoare, scortisoara...
-Scortos, scorbura, ascunzatoare interioara
-Intern introspectiv intriga introducere introvertita.
-Intro... ce??
-Copile, nu-ntelegi nimic.
-Ce e nimic?
-Nimic e mai putin decat un pic...
-Si cat e un pic?
-Cat incape.. ceva mic si pitic... un stropsor de suflet poate
-Poate?
-Da, se poate
De ai creativitate
Le poti reusi pe toate!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
