Au trecut
Au trecut toate
A trecut emotia cea coplesitoare
Si dureroasele lacrimi au trecut
Furia a trecut si ea repede dar marcant ca un uragan
Melancolia a trecut peste suflet ca o briza calduta de primavara
Al doilea val de lacrimi triste a trecut si el
(parca a fost ceva mai usor sa plangi de data asta)
Incetul cu incetul noptile au inceput sa devina obositoare
Mintea se gandeste din nou sa se destinda pentru cateva momente departe de lumea noastra, undeva in vis...
Zilele devin din ce in ce mai interesante
Puterea de concentrare creste
Te trezesti brusc din reverie, ca scuturat de o pala de vant.
Tragi aer in piept.
Privesti in jur.
Cauti, gasesti, oftezi, traiesti.
Respiri din nou adanc, profund, apasat, imaculat, revitalizant.
Oh, draga Atlas, nu-i asa ca si peste tine s-au asternut calmul si linistea?
Da... da... le simti asupra ta
Te domina
Te imbata
Te ocrotesc
Te poarta pe culmi inalte
Te salveaza
Te ajuta
Primesti liniste din coaja de copac pe o lacrima de frunza
Primesti calmul de la un nor inocent pe un cer nemarginit
Primesti pace de la o privighetoare intr-o imensa sala de concert unde acompaniamentul perfect al trilurilor corale opreste timpul in loc
Primesti speranta din inima ta ce bate pentru tine si pentru lumea-ntreaga
De la soare si luna
De la caldura trupului tau
De la sufletul tau existent
si de la mintea ta cea constienta...
E dimineata...
Nu stii exact cat e ora pentru ca iti lipseste ceasul
Te gandesti sa te intorci acasa dupa el
sau nu??
Te miri ca nu te-au gasit pana acum
Te cauta de o saptamana iar tu te-ai ascuns intr-o padurice de la marginea orasului si supravietuiesti cum stii tu mai bine...
Acum insa totul s-a schimbat
Iti vei reincepe viata
Vei lasa greselile in urma si vei renaste din propriul pacat spre a fi botezat din nou de catre faptele tale bune, spre a fi binecuvintat de catre mama ta si reacceptat in societate...
NATURA NI TE-A ADUS INAPOI
BINE AI REVENIT ACASA!!!
marți, 5 iulie 2011
luni, 6 iunie 2011
Efectul unui tranchilizant halucinogen
Inghite-l fara teama. Inghite pilula. Haide, haide nu o sa doara!! Vrei cumva niste apa???
Apa e rece... e mai rece ... tot mai rece...
Rece asemenea carbunilor incinsi pe care calcam. Un pas inca unul si inca unul pana cand urla durerea in time. Se amesteca apoi cu furie care emana iubire amestecata cu amintirea unei pasiuni nebune.
O alta pilula
O floare in vant
Un cub de gheata...
Secretele se dezlantuie asupra cerului meu ca o ploaie torentiala, iar dupa un scurt moment de vis frumos trecutul reinvie, iar ranile se redeschid.
Joci carti cu destinul si pierzi mereu. Nu pentru ca nu ai sti sa joci ci pentru ca nu ai noroc. Destinul insa mereu castiga . Te pune la cazne grele, iar jocul continua ametitor competitiv, delirant, bland si dur in acelasi timp. Aici nu mai exista loc pentru corectitudine sau ratiune. E doar o ruleta ruseasca formata din provocari ale vietii ce vin spre tine si te fac sa renasti din cenusa pentru a primi o noua lovitura probabil mai dureroasa decat cea anterioara.
Acum simti ca mainile si picioarele tale se ingreuneaza... pleoapele ti se inchid iar somnul te cuprinde in bratele sale blande, in eterna uitare de 8 ore.
Vezi umbra si imi auzi vocea de undeva departe... foarte departe... probabil ca acum ne gasim in lumi diferite iar mica ta dimensiune a somnului adanc deja nu imi este accesibila.
Te privesc cu luciditate.
Ma privesti cu furie obosita.
Ma privesti cu ochii pe jumatate deschisi. Ochii tai incercanati ce emana scantei... scantei adormite... scantei visatoare si coplesitoare.
Iti spal fata cu lacrimile mele.
Intorci capul in cealalta parte . Eu ma conformez si iti spal doar parul si o parte din perna.
Te voi veghea in aceasta noapte cu siguranta.
Cazi in profunzime.
Morfeus deja te are in bratele sale.
Acum nu te mai poti opune
Murmuri ceva iar apoi respiri adanc.
Fata ta ramane incruntata dupa care se relaxeaza incet incetisor si cade intr-o stare inexpresiva de pace.
Probabil nu ar fi trebuit sa iti ofer vitaminele dar nu aveam de ales...
La un moment dat trebuie sa te linistesti fie si numai pret de opt ore.
Fie-ti somnul lin!!!
Apa e rece... e mai rece ... tot mai rece...
Rece asemenea carbunilor incinsi pe care calcam. Un pas inca unul si inca unul pana cand urla durerea in time. Se amesteca apoi cu furie care emana iubire amestecata cu amintirea unei pasiuni nebune.
O alta pilula
O floare in vant
Un cub de gheata...
Secretele se dezlantuie asupra cerului meu ca o ploaie torentiala, iar dupa un scurt moment de vis frumos trecutul reinvie, iar ranile se redeschid.
Joci carti cu destinul si pierzi mereu. Nu pentru ca nu ai sti sa joci ci pentru ca nu ai noroc. Destinul insa mereu castiga . Te pune la cazne grele, iar jocul continua ametitor competitiv, delirant, bland si dur in acelasi timp. Aici nu mai exista loc pentru corectitudine sau ratiune. E doar o ruleta ruseasca formata din provocari ale vietii ce vin spre tine si te fac sa renasti din cenusa pentru a primi o noua lovitura probabil mai dureroasa decat cea anterioara.
Acum simti ca mainile si picioarele tale se ingreuneaza... pleoapele ti se inchid iar somnul te cuprinde in bratele sale blande, in eterna uitare de 8 ore.
Vezi umbra si imi auzi vocea de undeva departe... foarte departe... probabil ca acum ne gasim in lumi diferite iar mica ta dimensiune a somnului adanc deja nu imi este accesibila.
Te privesc cu luciditate.
Ma privesti cu furie obosita.
Ma privesti cu ochii pe jumatate deschisi. Ochii tai incercanati ce emana scantei... scantei adormite... scantei visatoare si coplesitoare.
Iti spal fata cu lacrimile mele.
Intorci capul in cealalta parte . Eu ma conformez si iti spal doar parul si o parte din perna.
Te voi veghea in aceasta noapte cu siguranta.
Cazi in profunzime.
Morfeus deja te are in bratele sale.
Acum nu te mai poti opune
Murmuri ceva iar apoi respiri adanc.
Fata ta ramane incruntata dupa care se relaxeaza incet incetisor si cade intr-o stare inexpresiva de pace.
Probabil nu ar fi trebuit sa iti ofer vitaminele dar nu aveam de ales...
La un moment dat trebuie sa te linistesti fie si numai pret de opt ore.
Fie-ti somnul lin!!!
duminică, 29 mai 2011
Imortalitate...
Sa fi avut si tu un nume concret probabil ca ma lasam de copiat.....
Deschizandu-ti cartea in fata nici mica mea lume naruita din interior nu a reusit sa ridice zidul de aparare. Peste cerul ca o tabla s-a scris sentinta ta cu creta alba ....
iluzie si parfum de heroina...
Asa stateai culcata pe lacrimi de inger, inotand in propria frumusete dureroasa ce te aduce spre adoratie.
Cuvintele curg fara sens pe foaia scorojita iar cerneala de suferinta plange si se-ndoaie in litere dure fara sens si fara placere fine ca un firicel infim de sange trandafiriu ca purpura diminetii, pur si sensibil ca un vis.
Incredibilitatea pasiunii tale sporeste senzatia, adanceste trairea, creaza un nou sentiment, combina amorul si pasiunea cu misterul noptii, iar caldura trupului tau transmite teama ghetii in jurul celor ce te-au admirat candva.
Observatorul din mine isi ocupa locul binemeritat in sala de cinematograf privind in mod absent acest film psihologic din mintea ta. Apoi cu sfiala se ridica si pleaca. Paraseste sala, lasa totul in urma. Lacrimile tale de zana spasita nu ma vor chema inapoi...
Pe langa asta am avut si eu o data sentimente. Tradarea insa m-a lasat rece iar acum stiu lumea micuta ce s-a naruit in mine acum este un imperiu al destinului.
Imi pare rau, regina decazuta a gloriei, dar suferinta ma resusciteaza .
Acum stiu ca mai exista speranta si ca fiecare clipa imi ofera o noua sansa.
Intorc spatele si iti ofer amintirile mele pentru a-ti alimenta suferinta.
Salutul meu cel din urma pentru tine este coroana ce am primit-o din mainile patate de dezonoare ale celui invins.
Plec departe uitand de tine si de voi.
Acum m-am redescoperit.
VOI DAINUI!!!
Deschizandu-ti cartea in fata nici mica mea lume naruita din interior nu a reusit sa ridice zidul de aparare. Peste cerul ca o tabla s-a scris sentinta ta cu creta alba ....
iluzie si parfum de heroina...
Asa stateai culcata pe lacrimi de inger, inotand in propria frumusete dureroasa ce te aduce spre adoratie.
Cuvintele curg fara sens pe foaia scorojita iar cerneala de suferinta plange si se-ndoaie in litere dure fara sens si fara placere fine ca un firicel infim de sange trandafiriu ca purpura diminetii, pur si sensibil ca un vis.
Incredibilitatea pasiunii tale sporeste senzatia, adanceste trairea, creaza un nou sentiment, combina amorul si pasiunea cu misterul noptii, iar caldura trupului tau transmite teama ghetii in jurul celor ce te-au admirat candva.
Observatorul din mine isi ocupa locul binemeritat in sala de cinematograf privind in mod absent acest film psihologic din mintea ta. Apoi cu sfiala se ridica si pleaca. Paraseste sala, lasa totul in urma. Lacrimile tale de zana spasita nu ma vor chema inapoi...
Pe langa asta am avut si eu o data sentimente. Tradarea insa m-a lasat rece iar acum stiu lumea micuta ce s-a naruit in mine acum este un imperiu al destinului.
Imi pare rau, regina decazuta a gloriei, dar suferinta ma resusciteaza .
Acum stiu ca mai exista speranta si ca fiecare clipa imi ofera o noua sansa.
Intorc spatele si iti ofer amintirile mele pentru a-ti alimenta suferinta.
Salutul meu cel din urma pentru tine este coroana ce am primit-o din mainile patate de dezonoare ale celui invins.
Plec departe uitand de tine si de voi.
Acum m-am redescoperit.
VOI DAINUI!!!
sâmbătă, 7 mai 2011
Kumited
Mi-au spus ca teama ucide
Mi-au spus sa nu ma joc cu focul.
Mi-au spus ca fantezia duce la nebunie si ca intunericul se ascunde dupa o subtire perdea de lumina.
Gandindu-ma la acestea stau eu acum in fata ta.
Imi adun fiinta si emotiile intr-o singura entitate. Incerc sa creez o noua fiinta aici si acum. Din acest minut suferinta se impleteste cu durerea si teama. Puterea si motivatia vor completa negativismul din mine si asa va aparea pe lume o noua fiinta nevazuta ce imi va stapani trupul pentru urmatoarele momente.
Cei din jur par sa imi observe intrametamorfoza ce se dizolva la suprafata intr-un oftat prelung.
Mi se ridica ochii involuntar asupra ta si te privesc pasiv ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis in care te mai vazusem o data. Nu stiu cum ma vezi tu dar in fond asta nici nu conteaza...
Ma respecti si te respect.
Stiu ca nu ma vei rani
Stiu ca nu te voi rani
Oare?... Cat de siguri putem fi noi de asta, rivale luptator?...
Se scurg trairile noastre in clepsidra vietii iar strigatul de inceput pare sa ne dea sentinta.
Acuzandu-ne unul pe altul luptam cu prietenie.
Te atac si ma ataci. Imi lovesti sufletul iar eu iti lovesc constiina. Imi servesti lovitura de gratie ... tepusa in inima--
Iti servesc lovitura de gratie-- dezbinarea morala--
Clipele trec
Sunt lungi ca negrele nopti dar si fragile asemenea cristalului. Fiecare dintre ele imi poate hotari soarta...
Ma uit in ochii tai si nu citesc nimic. Pentru ca nu mai stiu sa citesc. Am uitat brusc. Am uitat totul. Nu stiu nici macar ce inseamna viitorul. Traiesc acum fara sa mai stiu de mine, iar fiinta mi se transpune in tine si te rapune cu un final perfect, un salut prietenesc.
Apoi fug. Fug printre stele si te las prada hienelor.
Poate ca pe mine ma vor gasi vulturii mai tarziu caci supravietuire deja nu mai exista...
Mi-au spus sa nu ma joc cu focul.
Mi-au spus ca fantezia duce la nebunie si ca intunericul se ascunde dupa o subtire perdea de lumina.
Gandindu-ma la acestea stau eu acum in fata ta.
Imi adun fiinta si emotiile intr-o singura entitate. Incerc sa creez o noua fiinta aici si acum. Din acest minut suferinta se impleteste cu durerea si teama. Puterea si motivatia vor completa negativismul din mine si asa va aparea pe lume o noua fiinta nevazuta ce imi va stapani trupul pentru urmatoarele momente.
Cei din jur par sa imi observe intrametamorfoza ce se dizolva la suprafata intr-un oftat prelung.
Mi se ridica ochii involuntar asupra ta si te privesc pasiv ca si cum m-as fi trezit dintr-un vis in care te mai vazusem o data. Nu stiu cum ma vezi tu dar in fond asta nici nu conteaza...
Ma respecti si te respect.
Stiu ca nu ma vei rani
Stiu ca nu te voi rani
Oare?... Cat de siguri putem fi noi de asta, rivale luptator?...
Se scurg trairile noastre in clepsidra vietii iar strigatul de inceput pare sa ne dea sentinta.
Acuzandu-ne unul pe altul luptam cu prietenie.
Te atac si ma ataci. Imi lovesti sufletul iar eu iti lovesc constiina. Imi servesti lovitura de gratie ... tepusa in inima--
Iti servesc lovitura de gratie-- dezbinarea morala--
Clipele trec
Sunt lungi ca negrele nopti dar si fragile asemenea cristalului. Fiecare dintre ele imi poate hotari soarta...
Ma uit in ochii tai si nu citesc nimic. Pentru ca nu mai stiu sa citesc. Am uitat brusc. Am uitat totul. Nu stiu nici macar ce inseamna viitorul. Traiesc acum fara sa mai stiu de mine, iar fiinta mi se transpune in tine si te rapune cu un final perfect, un salut prietenesc.
Apoi fug. Fug printre stele si te las prada hienelor.
Poate ca pe mine ma vor gasi vulturii mai tarziu caci supravietuire deja nu mai exista...
luni, 25 aprilie 2011
Don't talk to strangers
Ne gasim intr-un moment tensionat in care 3 oameni discuta ... dezbat cu ardoare un subiect iar eu pur si simplu ma pierd printre vorbele lor care zboara pe langa mine asemenea norilor pe langa un jumbo-jet. Trec printre snnete, silabe cuvinte propozitii si fraze cu privirea tinta spre un punct ales la intamplare undeva dincolo de gratiile pictate frmos cu simboluri post-moderniste.
In casa domneste o atmosfera probabil artistica iar oamenii care discuta sunt inteligenti. Cele doua fete au stuiat arte plastice. Cea mai mare stie sa cante la pian iar cea mai mica vorbeste fluent limba franceza.
Se discuta despre conduita si maniere... apoi despre relatiile de prietenie dintre oameni...
Anabelle: Asadar, viata fara oameni nu exista... si totusi este bine sa credem in straini???
Crisa: Nu. Cu siguranta ca nu micuta surioara. De ce sa crezi in persoanele pe care nu le cunosti...
Anabelle: Daca ai probleme ei te pot ajuta mai bine...
Crisa: Cum asa?
Anabelle: Ei iti pot deschide calea pentru ca stii ca ei nu te vor trada si nici nu te vor barfi...
Copiii elevati deja nu au argumente...
Era bine sa fi ramas la povestile lor din carti... atunci poate as fi contnuat sa visez cu ochii deschisi. Simt cum o rana veche se redeschide in mine, iar vocea tunatoare si in acelasi timp angelica a lui Ronny James Dio ma trezeste brusc din reverie.... Il aud in minte repetand acel obsedant, profund, dureros, tandru, dulce si inspaimantator Don't talk to strangers!!! Sopteste si tipa in acelasi timp. Inima mea bate incet cu viteza luminii iar sudoarea rece imi incalzeste sangele. Incep sfios sa vorbesc...
De mici ni se spune sa nu ne apropiem de straini.
Aici nu e vorba de o prietenie sau de o barfa. Un strain este un smbol al necunoscutului, iar acesta inspira teama in mintea oricarui muritor. Fiecare din noi este pana la urma un strain. Oricat am avea impresia ca ne cunoastem noi tot nu putem sti ce ascundem si ce suntem cu adevarat... ori dca nu suntem onvinsi macar in mica masura de puritatea sufletului nostru cum putem avea incredere in ceva ce nu am simtit pana acum?
Crisa: Oui! si eu sunt cumva introvertita dar cu toate astea e mai bine sa te ascunzi uneori si sa te refugiezi in discutia cu un strain.
Anabelle: Da, eu mereu fac asta... barfa ma doboara si nu ma pot suferi mai bine ma refugiez intr-o carte.
Eu: Nu. Viata nu trebuie sa-ti fie nici dusman nici temere. Strainii sunt doar un smbol al necunoscutului. E de preferat sa nu te apropii caci e posibil sa-ti vrea raul. Raul nu inseamna a spune altuia despre tine. Rau inseamna a te privi cu indiferenta. Rau inseamna a-ti curma visele cu un zambet sarcastic. Rau inseamna a nu te cunoaste... a trece indiferent pe langa suferinta ta atunci cand vrei sa i-o arati, a indrepta ganduri rele catre tine, a se lupta cu tine in tot ceea ce inseamna simplul si complexul, in vis si realitate, in aceasta lume si in cea nevazuta de noi, in sufletul sau si in sufletul tau, in mintea sa si in mintea ta. Vorbeste cu strainii si risca suferinta. Nu vorbi cu strainii si risca singuratatea si deznadejdea. Aici este vorba despre ceva relativ. Strictetea naiva a unor sarmane si fragile domnisoare duce spre deteriorarea interioara. Deschide o carte dar priveste si pe geam. Canta la pian dar asculta si lumea din jur.Cunoaste-ti temerile dar cultiva-ti curajul!!!
marți, 12 aprilie 2011
Joe Satriani- I BELIEVE
Although life at times makes me feel sad, Joe is always in my heart, always here to make me smile. I BELIEVE IN MY DREAM!!! I BELIEVE IN JOE SATRIANI!!!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)