AngelDetector

Multe am tot invatat in anii mei de scoala, multe vise mi-au urmarit viitorul, multe file de jurnal mi-au insotit noptile de singuratate si toate aceste trairi au fost adunate intr-un colaj sentimental al regasirii de sine. Cu toate acestea insa nimic nu se compara cu dorinta unei cariere, momentul in care tineretea inflacarata a sufletului te impinge spre cunoastere, spre dorinta incapatanata si descoperiri uluitoare. (moto)

Ray Rianson, tanarul luminos si fermecator, olimpic la informatica, sclipitor ca stelele se trezi ca-n fiecare zi cu zambetul pe buze. Un strop de cafea, apa rece, haine curate, parfum, eleganta si prospetime, simtul detaliului, conduita norvegiana iar ziua aceasta se anunta a fi perfecta.
Pasi mici si gratiosi pe strazile care se modelau dupa forma piciorului lui, priviri iscoditoare ca de obicei, pe trotoar, la semafor si in autobuz. Un mic dejun rapid, o bucata de ciocolata, o bomboana cu aroma mentolata, mai mult parfum, o scurta plimbare si..... Ray se afla in fata Academiei internationale de Tehnologie A Informatiei.
Intra cu incredere. Scruteaza, analizeaza, raspunde politicos unor intrebari, merge prin sali lungi pline de tot felul de masinarii sofisticate fara interes si sentimente. 
Micul calculator de buzunar, banal, fara aspect cu inscriptiile A.D. face cu ochiul celui cu numele razei de lumina. O apropiere.. aparatul este pus pe un pat de catifea rosie si moale ca o mangaiere... radiatii suave si halucinante inconjoara brusc universul ca o imbratisare a uitarii. O atingere si aparatul lumineaza. Ecranul insa arata doar o fereastra de cautare. Pana nu scrii ceva nu poti sa-l folosesti.
Ore trec repede pe nesimtite, codurile matematice cu pretext de parola dau gres. Aparatul nu poate fi conectat la calculator. Nu are iesire USB si nici macar nu are jack pentru incarcator. Poate e ceva defect sau poate un nou produs la care mai trebuie lucrat... Ratacit si buimac Ray paraseste sala. Mananca si capata puteri. Porneste din nou spre locul din care a plecat. Pasii il duc spre A.D. fara ca el sa se poata controla. Si iata ca, acolo sta un batran imbracat in alb, cu infatisare druidica, poetic si misterios privindu-l pe viitorul informatician care vizita acum sediul cu interes.
-Te-ai uitat! Atat a spus batranelul cu o voce suava ca un cantec de harpa
-Poftim?
Apoi batranul incepu:

In ochii tai vad curiozitate
Scanteie vie de serenitate
Nu recunosti ca nu stii cine esti
Iar pe acesta cum sa-l folosesti (indicand spre aparat)

Pe-ncredere tu viata ti-ai cladit
Intelepciune de nefericit
O cale dreapta doar asta vei urma
Nimic nu ai afar' de nu si da.

Mereu sunt doi de-aduni unul cu una
Dar sunt mai multi de-aduni unul cu lumea
Si nu stii ca acum ca salvator
Tu ai primit un inger pazitor.

Reneaga-l! Fa ce vrei caci va fi bine
Dorinta-i e de-a ramane cu tine
Lasa-ti particula de teama-n mana lui
Pe drumul tau din visul nimanui.

Nedumerit, Ray priveste omul care pare sa intre in transa si apoi se evapora. 
Acum a descoperit raspunsul: Aparatul este un generator de holograme. Apropiindu-se din nou insa, descopera o tablita model egiptean cu regulamentul scris pe o parte cu caractere neintelesi si pe cealalta in limba engleza.
A.D (AngelDetector) Actioneaza doar daca scrii corect numele unei persoane dragi pe care o cunosti si la care te gandesti in timp ce tastezi. Vei vedea imaginea ingerului pazitor impreuna cu numele acestuia. Scrisul dispare si tablita se evapora in mainile lui Ray exact dupa citire. Ray tasteaza numele surorii lui din reflex si descopera imaginea unui inger cu numele de Turnius (nume asemanator cu al prietenului ei imaginar din copilarie)
Ray nu poate sa creada. Ia aparatul si il arunca. Il sparge. Druidul apare din nou si il imbratiseaza, indepartandu-i sufletul de trup, suflet inteligent, fortat acum sa creeze un nou aparat mai performant al carui acumulator inepuizabil va fi spiritul lui transformat intr-un motor de cautare, detector de ingeri pazitori...

Moto final:
A murit distrugand si a renascut din creatie. A definit iubirea divina prin matematica.  O nastere luminoasa inseamna o viata insorita. A gresi intru lumina inseamna a ii dubla incarcatura magica, a plati pentru lumina, cu lumina, din lumina, a transforma totul in lumina inseamna a fi tu insuti lumina suprema, lumina detectoare de inger din fiinta divina (cu toate ca negi aceste lucruri exista)

DACA AS FI FOST...

Daca as fi fost o pata de cer, ti-as fi inseninat viata cu o pala de puritate inocenta in chip de vant dulce, primavaratic
Daca as fi fost marea, te-as fi scaldat in ganduri line si suave
Daca as fi fost soarele, ti-as fi mangaiat obrajii in fiecare zi, oferindu-ti o raza de speranta
Daca as fi fost luna, ti-as fi veghiat visele noapte de noapte, ti-as fi fost tovaras de taina in noptile insomniace, as fi acoperit intunericul tau cu stele nepretuite si inima ti-as fi linistit-o pana la cel mai adanc oftat
Daca as fi fost o carte, te-as fi avut in file, in litere de aur brodat numele tau, cu grija  ti-as fi pastrat amintirea pe vecie
Daca as fi fost un cantec/poezie sau poveste, de tine-as fi vorbit frumos, inviindu-ti magnifica prezenta in eternitate
Daca as fi fost clepsidra- eu vesnic as trai intru tine numarand nesfarsitul glorios al prezentei tale, oferindu-ti calde batai de inima pe ritmul unor secunde si minute batute de soare si de sfinte secrete
Daca as fi fost un inger pazitor, de tine as fi avut grija, pastrand intelepciune si viata pentru tine, dandu-ti o-mbratisare-n somn, fiind mereu in preajma ta, tinandu-te de mana in ploaie, vant , inspre lumina...
Dar sunt acum doar eu, si pot sa-ti dau fiinta, suflet, stele cazatoare, dorinte mari si-nfioratoare de drag si frumusete, petale roz de inocenta pe culoarea unei pene zburatoare, usoara ca si gratia, furand o sarutare de buze rosii si adanci cu aroma de trandafir si sentiment adanc.
Caci sunt ceea ce sunt si iti marturisesc in fire, trup si suflet ca iti dedic comoara de pastrare, un fir de viata-ntr-un cufar magic, un lucru special si vesnic, ghirlande de miracol,  nori albi de libertate, iubire far-de moarte...


(pentru E.A.P. cu mult drag)

RUINA ACTIVA (PROBABIL JURNALUL UNUI PROMETEUS MODERN)

..... si totul este cu intentie buna... 
Intentia dupa cum bine stiu nu e rea. Nu a fost si nici nu va fi ... Dar ce fraze definitorii sa mai compuna o inima care merge regulat sa viziteze fosta iluzie de palat transformata intr-o ruina? Ruina e activa, ascunzand probabil in pivnitele ei cantitati intregi de explozibil pe care il depoziteaza locuitorii doar pentru ca acesta sa se scurga in pamant, sa moara acolo uitat in josul vietii asteptand probabil (locuitorii) o ploaie fina de ciocolata alba cu aroma de calm perfect de ne la locul lui pentru persoanele ce iau decizii.
Mirosul ruinei active e daunator ... e pestilential... transforma tot binele in rau, se impregneaza puternic in tine si patrunde pana in simtiri, stricand mirosul de Narciso Rodriguez (singurul meu scut glorios)
Oamenii sunt morti. Morti in interior, traiesc doar pentru a manca si a discuta exact ceea ce ingurgiteaza (variatiuni pe aceeasi tema), se introduc cu grija in tine ca acul suav al anestezistului inainte de operatie, aducandu-ti haosul lor interior in viata, implicandu-se tacit, fiind infiltrati de catre inamicul ce e mereu alaturi de tine, pretins de partea ta, creind-uti mizerii si dureri sufletesti (tot spre binele tau)
Si eu stand asezata pe ceva tare, prefacandu-ma ca ascult intunericul din jurul indistinctivilor si insipizilor vorbitori, gandindu-ma daca voi scapa cu viata, daca ochii mei vor continua sa lacrimeze si daca pentru singuraticii monumentali nu e o boala a fi singuri.
Daca intre ei s-a creat un mic guvern al ''Ruinei Active'' care are ca scop devorarea energiei si tineretii celor din jur.
Azi, maine, ieri, peste/ inainte cu doua saptamani, cine sa mai stie ce si cand caci amintirile si mirosul traiesc inca printre rafturile de biblioteca in file de carte si pagini de jurnal, infiltrate si ele o data cu ''Ruina Activa'' in viata inamicului binevoitor, parte din noi, sange rosu ce-ti poate apartine, ce-mi apartine si ma dezgusta, pe care nu l-as dona ca sa nu fac rau altuia, pe care l-as da unui vampir ucigas ca sa bea si sa moara otravit. 
Venin otravitor al batranetii pe fetele palide ale detinatorilor ''Ruinii'' venin adus in viata mea de catre aparenta apropierii si a protectiei...
Sssstt... tacere aici e biblioteca mea... citesc o carte scriu un jurnal, ma uit pe fereastra la apusul eclipsei de viata in care traiesc mentalistii iluzionati, pararealizatii indepartati de real printr-o oglinda calda, stearsa sparta.... Aici nu intra nimeni, caci eu nu le permit. Dar ce te faci cu cei neputinciosi doborati de forta rea a unui orb mai bolnav de tristete decat zeul lacrimilor? Orb, cu desavarsire si umil, frustrat de propria slabiciune ce doboara fara de mila pentru a castiga un loc de sclav al ''Ruinei''. Ce te faci cand  singura ta solutie de scapare e protestul zgomotos sau urletul dar nu poti de rusine... din respect pentru cel pe care-l iubesti si caruia nu-i doresti necaz... Si ce te faci de tipi, te zbati sa recapeti iluzia ca ai avut o data ceva ce-ti este luat de buna voie si-ti face sufletul izvor de poveste fantastica iar calmul ''Ruinei'' se face calus si lant captand, mancand si oferind din nou..... ???

EVERARD

Everard:
Intr-o noapte a singuratatii divine, privind spre bolta instelata a celor visatori ma cufund in tine, toropeala somniferica asemenea unui cantec hipnotic. Ma aplec spre tine, dulce revelatie a noptii lepadand spada si platosele, uitandu-le departe in razboi, abandonandu-le pe ele impreuna cu toata forta mea, lasandu-ma invins de farmecul tau ce cheama, cheama cu un sunet asurzitor de harpa languroasa...... 
Noaptea:
Everard, imagine a devotamentului sangeros, tu sfinte razboinic al temerii, trebuie sa dormi pe vecie in aceasta clipa de taina cu stele si luna ca ingeri pazitori, cu aerul ca sfetnic de taina ce-ti va duce gandul in zari indepartate iar soaptele pe culmi secrete ... Ca giulgiu fie-ti pamantul ca straja sa-ti fie ostirea ce te va plange maine cu cantece inalte spre ceruri ridicate anume pentru tine.
Arunca acum spada, marite cavaler cufunda-te in pace si lumina , acum ai castigat eterna nemurire in amintirea lor caci rana ta e marturie vie a ceea ce ai patimit si-ai suferit.
Everard:
Tu, noapte sa le spui ca peste ei eu voi veghia cu scutul protector al vesnicei credinte, cu inima cea franta ce spera sa invinga, cu ploaie si cu vant spre cetele straine, cu melodii si cant spre tristele ruine, si trandafiri divini sa se astearna pe acest loc pe care m-odihnesc in taina...



O ultima suflare si s-a dus
Inspre regatul zeilor de sus
Cu protectoarea noapte stand la sfat
Iubind un vis mort si nevinovat

Pe drumul sau o rana l-a rapus
Cu sange rosu ca un pasional apus
Spre nestiinta a plecat spasit
Dar pentru tine el a biruit.

Sa-i fie calea lapte si uitare
Sa-i fie suferinta trecatoare
Sa-i fie un mister indepartat
Tot ceea ce in urma a lasat.

Sa plece dintre noi fara regrete
Si lui greselile sa i se ierte
Marite cavaler, tu, Everard!
Fara sfarsit e drumul tau curat.

GLITTER

Glitter glitter straluceste ca si clinchetul unui clopotel... 
glitter glitter peste ceea ce desenez pe foaie... foaia nu are sentimente ea straluceste si atrage priviri.
Glitter-Glitter-Glamm-Glow-Groove grimase anxioase aruncate cu dispret catre o oglinda stearsa.. Oglinda e dura e rea e meschina reflecta neadevarul sub forma chipului pe care nu-ti doresti sa-l vezi.
Glitter-Glitter anticlasicism omul domina universul...haos patat cu cioburi de oglinda.. un ciob de suferinta un puzzle pierdut intr-o amintire
Glitter-Glitter cauta-ti fata ... te reconstruim din cioburi si din ipsos
Glitter-Glitter iata ochii cum stralucesc... stralucesc pe foaie, in oglinda in departare in apropiere...
Glitter-Glitter iata noua creatie... un om perfect si stralucitor..
Glitter, raiul pe pamant. a doua Facere a Lumii de data aceasta creem  lumea vazuta si cea supravizualizata... Creem stralucire pe cant de unghie, pe muchie de cutit pe timpul de acum spre epoca viitoare.
Glitter-Glitter Shine-Show-Sweet-Sticky-So..... score your gole..
Glitter+Glitter, mijloc de imbarbatare, raspuns la toate intrebarile actualitatii, perceptie asupra lumeii supravizualizate , dorinte si aspiratii, mijloc/mod/prilej de expunere, publicitate, pubertate neterminata, TERMINA O DATA!! de doua ori, de trei ori...VANDUT!! vanzator de frumusete, frumoasa-i viata, viata uneori stresanta, stress existent sau nu, NUU!! Nul , zero , zen, minimalism si peste toate acestea...CORTINA VA ROG!! CORTINA SUB FORMA UNEI PLOI DE GLITTER

Nota:
Glitter=sclipici (in aceasta compunere vazut ca sclipici decorativ, folosit in exces sau o obsesie a celor ce vor sa-si creeze o imagine falsa)

GANDURI DISTRUCTIVE...

Desprinse probabil dintr-o scriere misterioasa si veche a gandurilor insirate pe masa judecatii sunt si ale mele cugetari sentimentale puse inaintea balantei de fier dura ca dreptatea si gratioasa ca o lebada. Aceasta se inclina spre pierzania mea, spre descatusarea totala a pedepsei capitale, spre plansetul nelamurit al unui manunchi de spini fara trandafir.
Razele de luna se preling acum dansand feminin si jucaus pe langa partenerii subtiri dar negri in chip de zabrele ce-mi stau de straja in ultima mea noapte de taina, iar eu, dormind frumos pe pat de vise eliminand prin somn tot raul ce l-am pricinuit reusesc sa uit pentru un negru moment de ghilotina ce ma astepta cu raceala unui prieten sincer si fidel ce avea sa ma duca undeva departe....
Luna coboara incet, lasand Europa iubirii ei eterne, soarele care o urmeaza timid si rosu ca o rana insangerata la rasaritul splendid si glorios al renasterii umane, trezirea din letargia somnului pentru inca douasprezece ore de judecata pura.
Luna merge sa odihneasca acum alte continente cu prezenta ei divina iar soarele aduce dupa el pentru mine emotie si suferinta.
Se deschid pleoapele celui vinovat probabil in acelasi timp cu ale inocentilor sau cu ale celor ce suferisera de pe urma mea.... se trezeste cel ce are sa moara... vad preotul cu mine si ma mira asemanarea dintre noi... el traieste-ntr-o chilie, eu intr-o celula am  stat o noapte... domeniul nostru de viata in orele de intuneric a fost probabil asemanator in ceea ce priveste masurile matematice. Sa fie asta o asemanare ce ma poate salva?? Nu... nu vreau sa ma spovedesc... Ce am sa spun?? Ca sunt un criminal? Asta e deja stiut... Sa strig in gura mare SUNT NEVINOVAT!!! Si cine ma va crede?? 
Strig GATA cu sange rece si ma indepartez usor apoi prin spatele parintelui ma strecor cu delicatete lovesc, strivesc fac ce-am stiut mai bine-n viata . Gasesc spre stupoarea mea un bricegus de autoaparare pe care preotul il avea asupra sa asadar iata si raul unui om de bine iata ce zace intr-o fata bisericeasca... O mantie sacerdotala ce ascunde un posibil ucigas mic, delicat si fragil la prima vedere decorat anume pentru cei firavi si drepti. Fara ganuri il iau in mana si simt ca miroase a mir si a tamaie... Ini fulgera prin minte zeci de ganduri care ma sfintesc inainte de stingerea mea, botezandu-ma cu propriul sange intr-o baie de necunostinta si nelinisti. Cad . Preotul dispare in neant iar eu in intunericul profund nu mai caut nici nu  mai gasesc.
Nu stiu spre ce ma-ndrept dar am facut ce am stiut mai bine, ce am facut eu toata viata. Am taiat exact in locul sigur... N-am murit de mana lor, ci de a mea... Am murit asa cum am trait... AM MURIT DE MANA UNUI CRIMINAL...

GROAZNIC DE REAL ESTE TERIBILUL FANTASTIC (SAU BAL CU MASCA DE FARD)

REGULAMENT STRICT:
SE IA O CARTE DE PE MASA DE JOC.... ATENTIE UNA NU MAI MULTE (CARTILE FIIN LIPITE INTRE ELE) ASADAR CINE IA MAI MULT DE UNA RISCA MULT...


Habar nu stiau ce risca bietii oameni asezati la masa de joc, inspirand fericirea unei petreceri, simtind pulsul agitant si ascultand tipetele frenetico-adrenalinice ale dansatoarelor in rochii de matase purpurie. Eh, si ce daca au citit regulamentul? Era prea amuzant sa stai acolo la masa, sa te uiti la toate sufletele care se perindau in jurul tau, fiecare cu gandurile, calitatile si defectele proprii, fiecare cu cel putin un motiv de tristete care nu putea fi vazut din  cauza mastii de fard de pe fiecare obraz palid cu tenta cenusie. Gandul ca lucruri iesite din comun se puteau petrece in acel loc era exclus din orice minte prezenta la eveniment. Regina balului, care inspaimanta prin frumusete se intorcea, se invartea, facea piruete gratios de grotesti proiectata cu lipici in mijlocul salii de petrecere imbracata intr-o rochie de o culoare sclipitoare, starnind in mintile privitorilor o aparitie fantomatica si halucinogena. Era exclusa invidia pentru o persoana necunoscuta oricat de frumoasa ar fi fost nimeni nu o putea uri pentru asta...
Daca urasti pe cineva il urasti pentru o fapta sau pentru caracter si nu pentru un concept sau o notiune care-l defineste... asa gandea si filosoful , cel mai atent observator al paradei monstruase de clovni. El urmarea atent de la masa de joc si fiind imbatat de un coctail perfect rezultat din combinatia zecilor de pahare de wiskey pe care le consumase amestecate cu eternul sau tumult de ganduri si intrebari ce veneau din partea lui una dupa alta ca perlele insiruite pe un lantisor, uita regulile si ridica in mainile sale mici toate cartile asezate pe mijlocul mesei. Le trimise spre cer ca un tunet iar ele coborara inapoi ca un fulger sfidand legile fizicii (lumina/sunet) inversand universul oricarui observator si transformand agonia intr-un joc prelung de carti, numere, amintiri si sentimente.
Regina balului nu se misca din loc. Repeta la nesfarsit multumirile pe care le adresase in limba spaniola organizatorilor argentinieni dupa ce isi primise coroana si titlul binemeritat. Starea ei de soc era molipsitoare caci privind-o toata lumea intra intr-o transa haotica a dezbinarii.
TREBUIE SA TE TII TARE, FIULE asa spunea unchiul mereu cand nepotul iubit trecea prin ceva dureros. Deviza magica insa aici era incalcata... Mastile de fard cazura de pe fetele tuturor iar ultima pachetul de carti lipite inca aratau ultima piesa cazuta cu fata in sus pe care scria...  AI PIERDUT JOCUL... TI-AI PIERDUT MINTEA. Se vedea clar ca fiecare incerca din rasputeri sa recupereze un fir de personalitate dar totul era zadarnic. Punand  in nestire mana pe foaia cu  regulamentul, filosoful descoperi brusc o pata de i ncredere pe care o facu sa creasca oferindu-le tuturor speranta care ii trecu pe toti de cealalta parte a luminii in pace si liniste.
Constatarea de a doua zi a fost o crima in masa doar atat nimic mai mult... 
Cortegiile insa nu transportau oameni otraviti cu substante chimice ci cu propria neincredere si nestapanire de sine