SUFLET FERECAT

Eram farama de luna si atingeam cu poezie somnolenta apusun in care cautam scapare. Crezul celor patru zari in care se scufunda fiecare gand ce pleaca de la om catre nesfarsitele intrebari si se intoarce ricosand din departare ca pana de corb  neagra si precisa , atingere delicata pe pleoapa inocentei , intredeschisa gata de atac asemenea unei tigroaice. Castelul de nisip unde mi te-au incuiat, fortareata titanica de rautate si doar un gand luminos ce patrunde la tine prin umbrele noptii dezgheata sangele si redeschide siragul de lacrimi... Imi faci un colier din ele?
Apoi se-nchide cutiuta muzicala si nu se mai invartesc eroii din poveste iar stelele cad tare tare cu zgomot asurzitor intr-o stare lichida de gheata cu aroma dulce ca a zaharului pur cules din racoarea unui sarut la orele cele mai dureroase.
Corabiile mergand spre starea lor de plutire lasa in urma un jet de fantezii iar tu inchis acolo, suflet drag, castelul de nisip nu se farama la atingerea apei nemiloase care este cu el blanda, mama iubitoare, creatorul de dezastre.
Cu cartea sa sta cel ce scrie nemiscat si impenetrabil, penita intepenita intr-o mana de plumb si susur de inspiratie cufunda umbrosul decor, lumina se frange in trupul meu spinos iar sangele colorat cald ca umanitatea ploua peste muntii de flacari jucause si cheama suflete stranse la jale cantand toti in cor un cantec uitat . Iar tu suflet drag , ramai ferecat.......

DESPRE CIVILIZATII

Se intalneste privirea cu o viata anterioara...Te vad ma vezi si lumea parca se clatina in jurul meu.
Imi amintesc brusc de o copilarie indiana, cu cantece si poezii, povestile batranilor intelepti in jurul focului, baile in Gange si florile aromate ce-mi serveau drept pat de alinare. Vad marile civilizatii in jurul meu plutind in timp ce eu atarn in nemiscare intre lumi si secole pe aripile unei calatorii stelare.
Emirii se pleaca si ei la rugaciune iar bijuteriile femeilor pot cumpara o lume...
In China zidul cel mare sta de straja ca omul rau sa nu poata patrunde si sa vaza
In tarile-africane se canta, se danseaza iar focul ritualic e a sfatului masa
Romanii cei puternici cu oaste au pornit... Pamantul cat de mare pe tot l-au cucerit
Apoi civilizatii incep sa se rasfire se inventeaza oameni alt fel de minti si zile
Romanii cei de astazi fasciile re-nvie. Din arta fac razboaie ce-i duc intru pieire
Imperii ridicate pe baza de trecut. Nimeni sa nu se-abata de la necunoscut
Apoi pe vremi de pace, razboiul e tot rece.. Iar omul nu mai stie daca-ntr-o zi va trece
Pe unde de stiinta sta scris al tau destin. Iar tu de esti fiinta te-ai ales cu putin
Gandire si idee iluzii si necaz. Acesta este insa al lumii mare haz.
In versuri scriu povestea ce-arata numai timpul. Iar tu traind chiar astazi poti sa tii oare ritmul?
De armele-ti sunt drepte pornesti la drum cu noi... dar lupta penru pace nu pentru alt razboi...

CLADIREA VIE

In apa am scapat un gand si undele de viata melancolice ca un cantec se misca la infinit, ata din ghemul moirelor cu hartie pictata in acuarela de o culoare indefinita dar superba in ciudatenia ei raspandesc in jur un murmur infiorator de neclintire.
Eu, cladire din piatra cu trairi gratioase sculptate in marmura, pe caramida , broderie migaloasa dintr-un mozaic de suflet transparent colorat cu sange sters de vreme , coperta prafuita si pagini cu miros de vanilie , o familie pierduta zace acum in biblioteca mea si sterge visele de praf cu o carpa din foita aurita. 
Acolo unde patronul trezoreriei i-a dat filosofului sarman o moneda s-a format o noua idee, iar lumea si-a schimbat total cursul invartindu-se in jurul monedei pe care sarmanul indragostit de intelepciune o arunca in sus, iar ea cadea aprobandu-l pe Newton si ingreunand cu fiecare secunda sarcina bietului Atlas ce zbiera un poem de indurare.
Si trec si anii impovarati de fericire si tristete, sacose pline inghesuite undeva iar fericirea universala, impletindu-se intre boabe de susan cu o aroma catifelata dau gust painii realitatii din care zilnic musc, cladire fiind in mine inghit si oameni cu lucrurile lor, mananc la fel ca ei, ii simt pe ei, traiesc prin ei... Sunt piatra vie... sunt trecut sunt o poveste sunt si prezent si viitor dar nu sunt doar o amintire...