PROVOCATORUL DISTANT

Bat sfios la poarta ta, in tine, brazdata cu aurul vremii si rugina durerilor, in care ti s-au crestat ridurile de suferinta, pe care chiar ei eu am scris cu penita de cenusa in timpurile ce-au fost trecute un recviem pentru o stralucire nemuritoare. Bat la poarta-ti cu umilinta si sfiala cerand inapoi un lucru mic pe care l-am uitat intr-o cutie cu comori cand am plecat in graba spre minus infinit si de care mi-am amintit in apropiatul neant ducandu-ma din nou pe axa temporala si poetica pe care-o urmaream cu degetul murdar de ciocolata pe cartea veche, prafuita, judecata parca de acarieni si privita scrutator de o doi ochi albastri. Sa cada ea, cartea peste omenire ca eu sa pot recupera un lucru mic ce l-am pierdut in tine, ceva ce bate ca un ceas si tine-n sine numai sentimente, ceva ingropat intre coaste tinut cu grija in carcasa de cristal a vietii, ceva ce n-are rol doar de supravietuire ci si de indrumare, de iubire, de amagire... Acest ceva, e-al meu si iata ce dur am luptat pentru obiectul meu visat si dorit... Sa vezi unde-a ajuns mana mea cea lunga si elastica ce s-antins peste cer in noapte, in zi, si stele cuprinde si luna o simte, cu atingerea ei dura de catifea inghetata arzand zilele intr-o inghititura de gaura neagra.
 Batranul intelept, apucand-o o trimite-napoi cu o vraja iar eu, un trup firav m-agat de un fir de dorinta ce cade cu mine intr-un abis nocturn si stele se naruie-n lumea din mine, iar eu deschid ochii cu cartea in brate, o iau si-o admir, ma plec in fata ei si-o transform intr-o fereastra cu vitralii colorate de unde ma poate vedea o lume adormita, un nou mod de viata universal ce-l voi veghea eu, provocatorul distant..... si toate astea doar pentru o inima.......

GRINDINA (RENASTEREA)

Asa porneste vijelia... pe tine-n desisul caldurii uitandu-te, ploaia pleaca singura devastatoare si necrutatoare asupra unei natiuni intregi. Iar eu, perle de grindina adun ca sa-mi fac un colier casant din gheata dureroasa. Are sa ma stranga si sa ma doara caci frigul e taios, iar ploaia, mama a fulgerului si stapana a tunetului va arunca in lume cu povara perlelor pretioase asupra carora se vor napusti mii de suflete flamande, doritoare de avutii si glorie, cautand fiecare sa-si faca un lantisor, o bratara sau chiar un inelus cu perle distructive de napasta.
 Stai tu pe malul apei, fiorul scrierii , metafore romantice si melodii languroase se zbat acum sub bolta inimii tale nelinistite, cautandu-ti frica intr-o ceasca de cafea ce s-a racit si ea din cauza perlelor ceresti, mesajul mamei natura, chemarea divina a gandirii si trezirii la realitate.
 Canta-n nestire plimbandu-te in somnul tau senin , tiptil ca o petala de cer albastru umbrit de usurinta trecerii veacurilor in sunet de vioara, un cantec al sforilor papusarului cu parfum de iasomie. Si viata se scurge, pendula se misca iar geamul se sparge sangerand numai cioburi pe podeaua decaderii inspre inaltul luminos al salvarii cu tine in brate, cu mine la pieptul tau strans colier de frig si miracol in jurul nostru, taind din viata, rupand din noi bucati de materie, intrand in metastazele metafizicii, metamorfoza noastra ca oameni ia sfarsit. 
 Coconul nou si pur ca o raza de soare aduce-va o alta zi in univers........

VIATA.... IRONIA FRUMUSETII

Lesin suav... cazi intr-un vis caci nu te mai poti sustine de un fir de realitate.... sa-ti pierzi capul umbland dupa copilarie in bucati sfarmata ca oglinda pe care-ai spart-o ieri tu, intr-un acces de furie neastamparata a fiorului creativ.
Mancand din painea ta cea proaspata si egoista ai ferecat in tine arta cu un lacat de fildes. (moto)

A.
Nu mai privi la laptop-ul apple care iti arata jocuri, conversatii, poze, videoclipuri filme si informatii. Lasa-ma sa dorm in umbra unei eterne frunze de viata racoritoare ca noaptea de vara scaldata in roua cuvintelor frumoase si a cantecelor de leagan. Daca ai atat de mult ce oare mai poti tu oferi din multul tau nimic???


B. 
 Calatoreste doar cu ce-ai avut in suflet. O amintire poarta intr-un buzunar. Cel de la piept de preferat. Campie intinsa tu sa strabati calare si sa te duci departe, chiar mai departe de zare ca sa treci neobservat prin amintirea ta si sa ajungi la apele uitarii unde suferintele ti se vor curma la prima-nghititura.

C. 

  Si tu ce ai n-afara de un scop? Revolta-ti mintea in alte directii... De ce sa cauti zahar in marea cea sarata si raze insorite pe bolta instelata? De ce-ti apuci cu mana-ntreaga o pulbere de bunatate si o arunci in noapte uitata de singuratate? Rupe corzile viorii si schmba-le cu un violoncel. Creste-ti muzica-n suflet si ea va canta cu tine.


D.
 Arunca dragoste, tu trandafir ofilit, arunca-ti spinii si trupul in apa si vestejeste sangele rosetii tale intr-o ploaie de miros frumos. Adoarme lacrima din piramida cea construita cu truda de mesterul bland si ingroapa securea in sarcofagul faraonului. Apoi brazdeaza trecutul cu aur si ofera-l istoriei peste mii de ani in chip de masca mortuara.

F.
  Provoaca-n tine munti de fericire si pierde-te in viitorul tau caci numai asa vei fi binevenit printre gandurile trecute. Aduna-ti mintea adulta si sufletul curat, copilaresc impreuna cu ce mai doresti pe lume si porneste la drum de mana cu un inger pazitor. Prapastia s-o ocolesti ca drept sa-ti fie pasul. De cel ce-i rau sa te feresti , sa-ndepartezi necazul. Un zambet celui bun sa dai si-o mana sa-l ajute. Caci mai tarziu tu vei primi chiar inzecit mai multe. Sa ai curajul sa infrunti obstacolele vietii si vie-n tine sa pastrezi vapaia tineretii. Victorios sa te intorci-napoi in a ta casa, si-atunci sa le spui tuturor ca viata e frumoasa!!!