Newton si Nietzsche

E iarna. E foarte frumos si cald in casa11111 b1unicii. Mama si bunica fac prajituri in bucatarie. Fetita razgaiata de oras are numai 9 ani. Sta in camera de zi. Sta si priveste cu un aer superior biblioteca pretioasa a bunicii. Poate ca ea peste cativa ani nici nu va mai veni la bunica. E o pierdere de timp. Nu are ce face. Se plictiseste. Ia o carte in mana si o priveste atent. De-abia a invatat sa citeasca insa asta nu o atrage. Cartea e prea mare. E prea veche si prea urata. Mai bine ar incerca pantofii bunicii la oglinda. Mai bine nu. Oferta e tentanta insa mama e pe aproape. Mamica o va pedepsi daca face lucruri nechibzuita. Totusi oglinda parca o cheama. E ca si cand ceva magic o atrage acolo cu o forta magnetica. Fetita razgaiata de oras lupta cu tentatia. Tentatia invinge. Fetita e mult prea slaba pentru a obtine victoria in aceasta lupta. Ia pantofii. Merge spre oglinda dar.........VAI si amar de planul ei caci mamica intra pe usa cantand vesela si aducandu-i placinta.Mamica nu o cearta. O saruta pe frunte. Ii da placinta si o roaga sa fie atenta.Fetita se joaca toata ziua.
Acum e seara. Sufrageria bunicii este goala. Fetita razgaiata si obraznicuta este acasa. Probabil ca acum se culca. Ooooh.....daaaaa....... doarme.Doarme in camera ei tapetata cu roz.Viseaza zane pe cai albi sau se viseaza ajungand fotomodel. Si totusi sufrageria ramane goala. Sau oare mai e cineva acolo....... Nu. Nu mai e nimeni. Singurul lucru care a ramas nearanjat este o carte. O  singura carte pe care fetita a onorat-o atingand-o. E un dictionar. Un dictionar vechi. Poate de cand bunica era domnisoara. E un dictionar cu multe nume celebre.Cu nume de oameni care au schimbat ceva in omenire. Dar acum el sta uitat. Nimeni nu il ia in seama.
Au trecut anii. Fetita e o domnisoara. Acum e fotomodel. Bunica a murit din pacate insa casa a ramas.E o zi monotona de toamna. Domnisoara razgaiata de oras merge impreuna cu mama ei la casa bunicii. Nimic nou sub soare. Casa nu e schimbata de loc.E exact asa cum o stia domnisoara din vremurile ei de pruncie.Un singur lucru e deplasat din acea camera in care a stat ea acum cativa ani.O carte. O enciclopedie care avea nume multe in interior. Sau poate era un dictionar.Domnisoara nu mai stie. Sau poate nu mai vrea sa stie. O vede pe jos. De atatia ani statea cartea abandonata acolo. Nimeni nu a mai luat-o in seama de mult timp. O ridica. O ia in mainile sale subtiri si o rasfoieste. Nu mai are rabdare. O suna prietenul ei. Trebuie sa faca cumva sa-i spuna mamei ca are intalnire si nu poate intarzia. Litera A nimic interesant. Telefonul nu conteneste sa sune. Fata roseste...... chiar ii era dor de el.....da filele cu mana incet incet. Isi pierde rabdarea. Aproape ca rupe filele in mana. Raspunde la telefon . Litera N ..... NEWTON.......NIETZSCHE.....cine\.........ce........numele acestea o fac sa se piarda complet. Uita tot.Citeste fascinata.Un fizician si un filosof.Ce frumos arata aceasta alaturare.Numele suna foarte bine. Parca le mai auzise. Iar suna telefonul. Ii raspunde iubitului. Mama o lasa la intalnire iar ea pleaca fericita aranjandu-se si surazand fals. Cartea ramane aruncata undeva.Acum domnisoara e cu prietenul ei intr-un loc frumos unde el ii cumpara bijuterii, ii marturiseste dragostea si o invita la cafea.Ea nu poate refuza. Intre timp si mama vede cartea. Nu-i pasa de ea. O arunca. A  mai murit o carte buna. Nietzsche plange. Newton nu are cuvinte de a-si exprima tristetea. Domnisoara frumoasa i-a uitat complet. Au avut-o doar un minut de partea lor dupa care a fost rapita de baiatul acela care nu stie sa scrie sau sa calculeze lucruri interesante. El doar stie sa-i cumpere ceea ce vrea. Tristi , filosoful si fizicianul isi dau seama ca ea va vrea mereu haine scumpe si poate foarte tarziu va vrea o carte. Mereu ei plang pentru ea si altii ca ea. Sper ca tu nu vrei sa-i faci la randul tau sa planga prieten al dreptatii.............