Abstract

A privi lumea de sus...
A urca si mai mult...
A urca inca putin...
A urca mult mai mult...
A ajunge la apogeu...
A urca pana la ultimul etaj...
A privi in jos...
A privi oamenii de pe o pozitie superioara....
A simti o senzatie cumplita de cadere in gol...
A fi speriat...
A vorbi cu sine...
A se speria...
A scrie e-mail-uri...
A cere iertare...
A utiliza un blackberry...
A constata lipsa de semnal...
A-si da seama ca este prea sus ca sa vorbeasca si ca oricum nimeni nu-l va auzi...
Nu-l va mai auzi nimeni pentru ca e prea sus si pentru ca sunt oameni care nu vor sa-l asculte...
......................................

O tresarire...
Durere...
Teama...
Cainta...
...............
Toate stelele stralucesc acum pe cer iar tu vrei sa le atingi insa in spatele tau exista o mana de gheata care in scurt timp te va duce spre Mana Suprema, cea care a tiparit toata istoria Universului cu degetul de cerneala pe un suflet incaruntit de veacuri.
Cadere libera...
Resuscitare esuata...
Proces terminat...

Un oarecare om spre eternitate...

Stateam acolo. Stateam acolo in fata ei. Stateam acolo in fata ei si o certam. Ii priveam fata batuta de vant, buzele crapate de sete, expresia palida si bolnavicioasa, flacara din ochi stinsa, parul ravasit si hainele ude. Parca ii vedeam si sufletul. Era parca intins pe fata ei ca si cum se expunea. Parca invita oamenii sa-l priveasca si sa vada cat e de speriat si de dezamagit.
Asa am purtat-o eu pe brate pana la cabana in care stateam cu totii. Nu-i aratam compasiune si mila ci eram pur si simplu in culmea furiei. Cum sa te indepartezi de tabara? Cum sa te-ngroape viscolul in zapada? Cum sa nu mai poti striga?....... Toate aceste intrebari imi tunau in minte ca o melodie trista dar energica, iar aceste ganduri mi se revarsau pe buze intr-o ploaie de ocari si descarcari furioase.
Ea ma privea. Pur si simplu ma privea fara sa scoata un sunet, fara sa-si schimbe expresia, fara sa schiteze vreun gest. Numai ochii ei imi dadeau de stire ca este in viata. Numai ochii ei tristi si artistici cu flacara stinsa.
Intrand in cabana am predat-o medicilor ca sa o ingrijeasca iar eu m-am retras in camera mea.
Am inceput sa simt cum ma imbratiseaza o senzatie tainica de mister rece. Tremuram inainte de a-mi da seama iar somnul m-a rapit printre stropii de intuneric nocturn amestecat cu lumina obscura a unei lampi cu abajur chinezesc si sunetele unei balade rock pe care o interpretau cei de la Iron Maiden. Cand m-am trezit ma gaseam in Sahara. Era o caldura cumplita iar eu ma luptam cu o furtuna de nisip.... Pasii mei erau grei si de abia reuseam sa respir. Iata o oaza!!! Sau.... sa fie cumva un miraj al desertului? Oh, ce camile dragute... oare pot sa calaresc si eu una??? Am obosit foarte tare... Apa, Apa!!!!! APA!! Simt un gust placut de apa dulce.....
De ce am gheata pe frunte??? Nu cumva am ajuns dintr-o data la Polul Nord?Oh, ba da, iata Aurora Boreala!! Cat e de frumoasa........ ooooooh dar cat e de frig......... Ce???????? sunt deja in Statele Unite? New York??? Nuuuuuuu de fapt Florida. Un uragaaaaaaaaaaaaaaan!!!!!!!!!!!
Vartejul ma cuprinde. Imi e prea cald.... ba nu de fapt imi este foaaaaaaarte frig........ ce ironice sunt aceste doua senzatii surori.
Ma intreb oare ce mai face amica mea? Cea pe care am adus-o ieri inapoi la cabana? Oare ei nu ii este frig? Am sa merg sa o vizitez doar ca mai tarziu... Pe moment imi este somn... imi este prea somn ca sa ma mai pot misca.....
Asa ma cuprinde intunericul intr-o unda de mister catifelat si bland.... Asa ma transforma el in eternitate

O mica Erata

Exista in textul de mai jos cateva greseli de dactilografie pe care va rog respectuos sa le iertati.

De cealalta parte a vietii pe culoarea interzisa

Omuletul voia sa schimbe lumea cu toate ca el era acelasi de cand se stia. Nu cunostea carte si nici nu respecta  reguli. Nu avea un cod de principii insa simtea ca exista ceva in departarea zarilor, in neantul marilor , in cel mai tainic viitor, ceva ce trebuia schimbat.
In fiecare zi colinda prin toate muzeele privind curios tablourile. Dupa inchidere el ramanea uitat pebanca vreunui parc. Parea ca sta acolo si nu-si da seama de zarva din jurul lui, de oamenii agitati, de masinile colorate care i se perindau prin fata. Statea acolo ca un unic obdervator lipsit de ocupatie si totusi orb la lumea care era intr-o perpetua miscare.
Intr-o zi insa incolti in el gandul de a ajunge dincolo de neanturile cele mai indepartate si de a intalni divinitatea. Avand acest scop in inima a continuat sa creeze cai imaginare pe care alerga zi si noapte in cauatrea adevarului absolut pana cand...........
La o ora tarzie,
Intr-o noapte pustie
In acel negru vis
Desprins din paradis.

A ajuns istovit
Intr-un loc parasit
Unde a-ncercat si a cautat........

Nici el nu stia ce si cum sa caute insa................
Un val de energii puternice de culori aprinse asemenea unor tornade au inceput sa-l invarta de colo pana colo. In timpul calatoriilor cosmice ale minti sale vedea imagini din trecut pe care si le amintea de undeva........ dintr-un cotlon al universului sau interior.
Vanturile incepeau sa se inteteasca.
In noaptea de foc se dezlantuia dansul sufletelor care-i aratau noi carari spre necunoscut, noi intersectii ale luminii cu intunericul.
Voci necunoscute insa parca desprinse dintr-un jurnal ii strigau numele si apoi.....
Bezna totala...

Doctorul D. Stevens analiza cu atentie monitoarele si dupa ce s-a asigurat ca starea pacientulue e buna a parasit sala zambind.
Johnny, omuletul in varsta de numai 5 ani se trezi intr-un simtitor iz de dezinfectant fara sa-si dea seama unde se afla......
Peste alti 20 de ani si-a amintit ca voia sa faca un lucru nepermis.... voia sa treaca pe rosu. Ceva trebuia schimbat. Rosu fusese culoarea lui preferata si ar fi vrut sa inventeze o lege care sa le dea voie pietonilor sa treaca de cealalta parte a strazii sau a vietii pe culoarea interzisa..............

Radio Nowhere

Based on Bruce Springsteen's marvelous song intituled RADIO NOWHERE released in 2008.

I wanted to seak a road that would take me home. I always wanted to be heard and be connected to everyone through the dreamy radiowaves so I have decided to create a brand new radio station which is to be heard ANYWHERE from the secret land of NOWHERE.
I want everyone to scream with joy.
May the guitars sing!
May the drumms pound!
May everyone speak in their language!
May you wake up in the morning and hear ''HELLO! THIS IS RADIO NOWHERE'' all the time.
Listen to the vibration of the music while it twirls through all the bits of your body. Seak the  power of the sound deep inside your dreams! Come to the magic of the moment and get to know yourself.
Travell through the wildest of your imaginary films, impruve your feelings for the rest of the world, don't get lost, don't get frightened! You're just going to be carried away by the tune so come with us because  RADIO NOWHERE IS EVERYWHERE!

Starting To Find Out The Truth

Oh my darling can't you see
That the world has torn  you'ppart?
Oh my lovely child can't you
Try and play some of our art?

I don't care how smart you are
You will be a toy for me.
I'll laugh when you'll be falling down
And there'll be nothing left to see.

Thus you will shine in other's eyes
While I'll be playing with your mind.
Bringing ilusion to your life
Until you'll leave it all behind.

This is how a diplomatic corporatist will act my friends so please  SAY NO TO THE SYSTEM AND AVOID THE LOVELY PEOPLE WHO SMILE IN YOUR FACE BUT ARE PREPAIRING TO BACKSTAB YOU JUST AS YOU LOOK AWAY!!!