Glitter glitter straluceste ca si clinchetul unui clopotel...
glitter glitter peste ceea ce desenez pe foaie... foaia nu are sentimente ea straluceste si atrage priviri.
Glitter-Glitter-Glamm-Glow-Groove grimase anxioase aruncate cu dispret catre o oglinda stearsa.. Oglinda e dura e rea e meschina reflecta neadevarul sub forma chipului pe care nu-ti doresti sa-l vezi.
Glitter-Glitter anticlasicism omul domina universul...haos patat cu cioburi de oglinda.. un ciob de suferinta un puzzle pierdut intr-o amintire
Glitter-Glitter cauta-ti fata ... te reconstruim din cioburi si din ipsos
Glitter-Glitter iata ochii cum stralucesc... stralucesc pe foaie, in oglinda in departare in apropiere...
Glitter-Glitter iata noua creatie... un om perfect si stralucitor..
Glitter, raiul pe pamant. a doua Facere a Lumii de data aceasta creem lumea vazuta si cea supravizualizata... Creem stralucire pe cant de unghie, pe muchie de cutit pe timpul de acum spre epoca viitoare.
Glitter-Glitter Shine-Show-Sweet-Sticky-So..... score your gole..
Glitter+Glitter, mijloc de imbarbatare, raspuns la toate intrebarile actualitatii, perceptie asupra lumeii supravizualizate , dorinte si aspiratii, mijloc/mod/prilej de expunere, publicitate, pubertate neterminata, TERMINA O DATA!! de doua ori, de trei ori...VANDUT!! vanzator de frumusete, frumoasa-i viata, viata uneori stresanta, stress existent sau nu, NUU!! Nul , zero , zen, minimalism si peste toate acestea...CORTINA VA ROG!! CORTINA SUB FORMA UNEI PLOI DE GLITTER
Nota:
Glitter=sclipici (in aceasta compunere vazut ca sclipici decorativ, folosit in exces sau o obsesie a celor ce vor sa-si creeze o imagine falsa)
sâmbătă, 14 ianuarie 2012
luni, 9 ianuarie 2012
GANDURI DISTRUCTIVE...
Desprinse probabil dintr-o scriere misterioasa si veche a gandurilor insirate pe masa judecatii sunt si ale mele cugetari sentimentale puse inaintea balantei de fier dura ca dreptatea si gratioasa ca o lebada. Aceasta se inclina spre pierzania mea, spre descatusarea totala a pedepsei capitale, spre plansetul nelamurit al unui manunchi de spini fara trandafir.
Razele de luna se preling acum dansand feminin si jucaus pe langa partenerii subtiri dar negri in chip de zabrele ce-mi stau de straja in ultima mea noapte de taina, iar eu, dormind frumos pe pat de vise eliminand prin somn tot raul ce l-am pricinuit reusesc sa uit pentru un negru moment de ghilotina ce ma astepta cu raceala unui prieten sincer si fidel ce avea sa ma duca undeva departe....
Luna coboara incet, lasand Europa iubirii ei eterne, soarele care o urmeaza timid si rosu ca o rana insangerata la rasaritul splendid si glorios al renasterii umane, trezirea din letargia somnului pentru inca douasprezece ore de judecata pura.
Luna merge sa odihneasca acum alte continente cu prezenta ei divina iar soarele aduce dupa el pentru mine emotie si suferinta.
Se deschid pleoapele celui vinovat probabil in acelasi timp cu ale inocentilor sau cu ale celor ce suferisera de pe urma mea.... se trezeste cel ce are sa moara... vad preotul cu mine si ma mira asemanarea dintre noi... el traieste-ntr-o chilie, eu intr-o celula am stat o noapte... domeniul nostru de viata in orele de intuneric a fost probabil asemanator in ceea ce priveste masurile matematice. Sa fie asta o asemanare ce ma poate salva?? Nu... nu vreau sa ma spovedesc... Ce am sa spun?? Ca sunt un criminal? Asta e deja stiut... Sa strig in gura mare SUNT NEVINOVAT!!! Si cine ma va crede??
Strig GATA cu sange rece si ma indepartez usor apoi prin spatele parintelui ma strecor cu delicatete lovesc, strivesc fac ce-am stiut mai bine-n viata . Gasesc spre stupoarea mea un bricegus de autoaparare pe care preotul il avea asupra sa asadar iata si raul unui om de bine iata ce zace intr-o fata bisericeasca... O mantie sacerdotala ce ascunde un posibil ucigas mic, delicat si fragil la prima vedere decorat anume pentru cei firavi si drepti. Fara ganuri il iau in mana si simt ca miroase a mir si a tamaie... Ini fulgera prin minte zeci de ganduri care ma sfintesc inainte de stingerea mea, botezandu-ma cu propriul sange intr-o baie de necunostinta si nelinisti. Cad . Preotul dispare in neant iar eu in intunericul profund nu mai caut nici nu mai gasesc.
Nu stiu spre ce ma-ndrept dar am facut ce am stiut mai bine, ce am facut eu toata viata. Am taiat exact in locul sigur... N-am murit de mana lor, ci de a mea... Am murit asa cum am trait... AM MURIT DE MANA UNUI CRIMINAL...
Razele de luna se preling acum dansand feminin si jucaus pe langa partenerii subtiri dar negri in chip de zabrele ce-mi stau de straja in ultima mea noapte de taina, iar eu, dormind frumos pe pat de vise eliminand prin somn tot raul ce l-am pricinuit reusesc sa uit pentru un negru moment de ghilotina ce ma astepta cu raceala unui prieten sincer si fidel ce avea sa ma duca undeva departe....
Luna coboara incet, lasand Europa iubirii ei eterne, soarele care o urmeaza timid si rosu ca o rana insangerata la rasaritul splendid si glorios al renasterii umane, trezirea din letargia somnului pentru inca douasprezece ore de judecata pura.
Luna merge sa odihneasca acum alte continente cu prezenta ei divina iar soarele aduce dupa el pentru mine emotie si suferinta.
Se deschid pleoapele celui vinovat probabil in acelasi timp cu ale inocentilor sau cu ale celor ce suferisera de pe urma mea.... se trezeste cel ce are sa moara... vad preotul cu mine si ma mira asemanarea dintre noi... el traieste-ntr-o chilie, eu intr-o celula am stat o noapte... domeniul nostru de viata in orele de intuneric a fost probabil asemanator in ceea ce priveste masurile matematice. Sa fie asta o asemanare ce ma poate salva?? Nu... nu vreau sa ma spovedesc... Ce am sa spun?? Ca sunt un criminal? Asta e deja stiut... Sa strig in gura mare SUNT NEVINOVAT!!! Si cine ma va crede??
Strig GATA cu sange rece si ma indepartez usor apoi prin spatele parintelui ma strecor cu delicatete lovesc, strivesc fac ce-am stiut mai bine-n viata . Gasesc spre stupoarea mea un bricegus de autoaparare pe care preotul il avea asupra sa asadar iata si raul unui om de bine iata ce zace intr-o fata bisericeasca... O mantie sacerdotala ce ascunde un posibil ucigas mic, delicat si fragil la prima vedere decorat anume pentru cei firavi si drepti. Fara ganuri il iau in mana si simt ca miroase a mir si a tamaie... Ini fulgera prin minte zeci de ganduri care ma sfintesc inainte de stingerea mea, botezandu-ma cu propriul sange intr-o baie de necunostinta si nelinisti. Cad . Preotul dispare in neant iar eu in intunericul profund nu mai caut nici nu mai gasesc.
Nu stiu spre ce ma-ndrept dar am facut ce am stiut mai bine, ce am facut eu toata viata. Am taiat exact in locul sigur... N-am murit de mana lor, ci de a mea... Am murit asa cum am trait... AM MURIT DE MANA UNUI CRIMINAL...
vineri, 6 ianuarie 2012
GROAZNIC DE REAL ESTE TERIBILUL FANTASTIC (SAU BAL CU MASCA DE FARD)
REGULAMENT STRICT:
SE IA O CARTE DE PE MASA DE JOC.... ATENTIE UNA NU MAI MULTE (CARTILE FIIN LIPITE INTRE ELE) ASADAR CINE IA MAI MULT DE UNA RISCA MULT...
Habar nu stiau ce risca bietii oameni asezati la masa de joc, inspirand fericirea unei petreceri, simtind pulsul agitant si ascultand tipetele frenetico-adrenalinice ale dansatoarelor in rochii de matase purpurie. Eh, si ce daca au citit regulamentul? Era prea amuzant sa stai acolo la masa, sa te uiti la toate sufletele care se perindau in jurul tau, fiecare cu gandurile, calitatile si defectele proprii, fiecare cu cel putin un motiv de tristete care nu putea fi vazut din cauza mastii de fard de pe fiecare obraz palid cu tenta cenusie. Gandul ca lucruri iesite din comun se puteau petrece in acel loc era exclus din orice minte prezenta la eveniment. Regina balului, care inspaimanta prin frumusete se intorcea, se invartea, facea piruete gratios de grotesti proiectata cu lipici in mijlocul salii de petrecere imbracata intr-o rochie de o culoare sclipitoare, starnind in mintile privitorilor o aparitie fantomatica si halucinogena. Era exclusa invidia pentru o persoana necunoscuta oricat de frumoasa ar fi fost nimeni nu o putea uri pentru asta...
Daca urasti pe cineva il urasti pentru o fapta sau pentru caracter si nu pentru un concept sau o notiune care-l defineste... asa gandea si filosoful , cel mai atent observator al paradei monstruase de clovni. El urmarea atent de la masa de joc si fiind imbatat de un coctail perfect rezultat din combinatia zecilor de pahare de wiskey pe care le consumase amestecate cu eternul sau tumult de ganduri si intrebari ce veneau din partea lui una dupa alta ca perlele insiruite pe un lantisor, uita regulile si ridica in mainile sale mici toate cartile asezate pe mijlocul mesei. Le trimise spre cer ca un tunet iar ele coborara inapoi ca un fulger sfidand legile fizicii (lumina/sunet) inversand universul oricarui observator si transformand agonia intr-un joc prelung de carti, numere, amintiri si sentimente.
Regina balului nu se misca din loc. Repeta la nesfarsit multumirile pe care le adresase in limba spaniola organizatorilor argentinieni dupa ce isi primise coroana si titlul binemeritat. Starea ei de soc era molipsitoare caci privind-o toata lumea intra intr-o transa haotica a dezbinarii.
TREBUIE SA TE TII TARE, FIULE asa spunea unchiul mereu cand nepotul iubit trecea prin ceva dureros. Deviza magica insa aici era incalcata... Mastile de fard cazura de pe fetele tuturor iar ultima pachetul de carti lipite inca aratau ultima piesa cazuta cu fata in sus pe care scria... AI PIERDUT JOCUL... TI-AI PIERDUT MINTEA. Se vedea clar ca fiecare incerca din rasputeri sa recupereze un fir de personalitate dar totul era zadarnic. Punand in nestire mana pe foaia cu regulamentul, filosoful descoperi brusc o pata de i ncredere pe care o facu sa creasca oferindu-le tuturor speranta care ii trecu pe toti de cealalta parte a luminii in pace si liniste.
Constatarea de a doua zi a fost o crima in masa doar atat nimic mai mult...
Cortegiile insa nu transportau oameni otraviti cu substante chimice ci cu propria neincredere si nestapanire de sine
SE IA O CARTE DE PE MASA DE JOC.... ATENTIE UNA NU MAI MULTE (CARTILE FIIN LIPITE INTRE ELE) ASADAR CINE IA MAI MULT DE UNA RISCA MULT...
Habar nu stiau ce risca bietii oameni asezati la masa de joc, inspirand fericirea unei petreceri, simtind pulsul agitant si ascultand tipetele frenetico-adrenalinice ale dansatoarelor in rochii de matase purpurie. Eh, si ce daca au citit regulamentul? Era prea amuzant sa stai acolo la masa, sa te uiti la toate sufletele care se perindau in jurul tau, fiecare cu gandurile, calitatile si defectele proprii, fiecare cu cel putin un motiv de tristete care nu putea fi vazut din cauza mastii de fard de pe fiecare obraz palid cu tenta cenusie. Gandul ca lucruri iesite din comun se puteau petrece in acel loc era exclus din orice minte prezenta la eveniment. Regina balului, care inspaimanta prin frumusete se intorcea, se invartea, facea piruete gratios de grotesti proiectata cu lipici in mijlocul salii de petrecere imbracata intr-o rochie de o culoare sclipitoare, starnind in mintile privitorilor o aparitie fantomatica si halucinogena. Era exclusa invidia pentru o persoana necunoscuta oricat de frumoasa ar fi fost nimeni nu o putea uri pentru asta...
Daca urasti pe cineva il urasti pentru o fapta sau pentru caracter si nu pentru un concept sau o notiune care-l defineste... asa gandea si filosoful , cel mai atent observator al paradei monstruase de clovni. El urmarea atent de la masa de joc si fiind imbatat de un coctail perfect rezultat din combinatia zecilor de pahare de wiskey pe care le consumase amestecate cu eternul sau tumult de ganduri si intrebari ce veneau din partea lui una dupa alta ca perlele insiruite pe un lantisor, uita regulile si ridica in mainile sale mici toate cartile asezate pe mijlocul mesei. Le trimise spre cer ca un tunet iar ele coborara inapoi ca un fulger sfidand legile fizicii (lumina/sunet) inversand universul oricarui observator si transformand agonia intr-un joc prelung de carti, numere, amintiri si sentimente.
Regina balului nu se misca din loc. Repeta la nesfarsit multumirile pe care le adresase in limba spaniola organizatorilor argentinieni dupa ce isi primise coroana si titlul binemeritat. Starea ei de soc era molipsitoare caci privind-o toata lumea intra intr-o transa haotica a dezbinarii.
TREBUIE SA TE TII TARE, FIULE asa spunea unchiul mereu cand nepotul iubit trecea prin ceva dureros. Deviza magica insa aici era incalcata... Mastile de fard cazura de pe fetele tuturor iar ultima pachetul de carti lipite inca aratau ultima piesa cazuta cu fata in sus pe care scria... AI PIERDUT JOCUL... TI-AI PIERDUT MINTEA. Se vedea clar ca fiecare incerca din rasputeri sa recupereze un fir de personalitate dar totul era zadarnic. Punand in nestire mana pe foaia cu regulamentul, filosoful descoperi brusc o pata de i ncredere pe care o facu sa creasca oferindu-le tuturor speranta care ii trecu pe toti de cealalta parte a luminii in pace si liniste.
Constatarea de a doua zi a fost o crima in masa doar atat nimic mai mult...
Cortegiile insa nu transportau oameni otraviti cu substante chimice ci cu propria neincredere si nestapanire de sine
duminică, 18 decembrie 2011
LUMINA sau... Raspunsul intrebarilor...
Singurul lucru pe care mi-l amintesc este acela ca la un moment dat, m-am asezat pe o banca din parc si am inceput sa ma pierd in frigul iernii, departe de lumea aceasta, de ora tarzie si de imaginea realitatii. Nu am observat o pata mica argintie care se prelingea pe cer fiindca parea ca firul de speranta somnoroasa diin ceasca viselor frumoase cu aroma de lapte cald.
Firicelul acesta pe care-l mentionez a inceput sa se transforme in fel si fel de figurine nastrusnice: mai intai un mic inorog... micut micut si pretios ca o nestemata a copilariei. Apoi a devenit un norisor dulce din zahar , apoi o lumina divina, o comoara galactica, ceva nepamantean chemandu-ma departe spre locuri de caldura, teama in care cineva pierduse ceva si misiunea mea de a reinvia trecutul intr-o pereche de ochi ganditori si tristi varsatorii lacrimilor de intelepciune ale omenirii, gustul profetiei nedeslusite si descoperirea faptului ca lucru in sine.
M-am indreptat spre intrebarea aceea ascunsa intr-o crusta de farmec hieroglific si am inceput sa caut prin filele de pergament iluminist pana cand am ajuns la raspuns. Era coplesitor... Un sentiment indescriptibil... O detasare totala de Univers, momentul opririi timpului si al unei renasteri progresive ...Raspunsul acela inexplicabil mi m-a insemnat pe fiinta ca o marca a cunostintelor miraculoase. L-am stiut atunci dar l-am uitat cand am vrut sa-l transmit... Am avut in mana un fir de viitor care mi-a fost luat de soarta fiindca nimeni nu este inca pregatit... Nici macar eu... Am mers asadar inapoi prin lumina si m-am confruntat din nou cu propria-mi neintelegere si cu a lumii deznadejde. Un lucru insa mi-a ramas. Am inteles ca la u moment dat ceva chiar se va intampla...
E probabil ca si in acest moment sa adie printre noi un vant al metamorfozei interioare si intergalactice fara a ne da seama de asta... E foarte probabil ca altcineva sa se afle acum in lumina fara a o constientiza.... E foarte probabil ca noi toti sa traim intr-un vis si sa ne trezim abia peste mii de ani la realitate...
Daca acum visam atunci somnul cat poate fi de ireal? Iar daca somnul e mai ireal decat starea in care ne aflam acum atunci ce este mai departe de concret in comparatie cu somnul?
Cand oare vom primi aceste raspunsuri? Cred ca ne ramane doar sa cautam lumina si vom afla...
Firicelul acesta pe care-l mentionez a inceput sa se transforme in fel si fel de figurine nastrusnice: mai intai un mic inorog... micut micut si pretios ca o nestemata a copilariei. Apoi a devenit un norisor dulce din zahar , apoi o lumina divina, o comoara galactica, ceva nepamantean chemandu-ma departe spre locuri de caldura, teama in care cineva pierduse ceva si misiunea mea de a reinvia trecutul intr-o pereche de ochi ganditori si tristi varsatorii lacrimilor de intelepciune ale omenirii, gustul profetiei nedeslusite si descoperirea faptului ca lucru in sine.
M-am indreptat spre intrebarea aceea ascunsa intr-o crusta de farmec hieroglific si am inceput sa caut prin filele de pergament iluminist pana cand am ajuns la raspuns. Era coplesitor... Un sentiment indescriptibil... O detasare totala de Univers, momentul opririi timpului si al unei renasteri progresive ...Raspunsul acela inexplicabil mi m-a insemnat pe fiinta ca o marca a cunostintelor miraculoase. L-am stiut atunci dar l-am uitat cand am vrut sa-l transmit... Am avut in mana un fir de viitor care mi-a fost luat de soarta fiindca nimeni nu este inca pregatit... Nici macar eu... Am mers asadar inapoi prin lumina si m-am confruntat din nou cu propria-mi neintelegere si cu a lumii deznadejde. Un lucru insa mi-a ramas. Am inteles ca la u moment dat ceva chiar se va intampla...
E probabil ca si in acest moment sa adie printre noi un vant al metamorfozei interioare si intergalactice fara a ne da seama de asta... E foarte probabil ca altcineva sa se afle acum in lumina fara a o constientiza.... E foarte probabil ca noi toti sa traim intr-un vis si sa ne trezim abia peste mii de ani la realitate...
Daca acum visam atunci somnul cat poate fi de ireal? Iar daca somnul e mai ireal decat starea in care ne aflam acum atunci ce este mai departe de concret in comparatie cu somnul?
Cand oare vom primi aceste raspunsuri? Cred ca ne ramane doar sa cautam lumina si vom afla...
luni, 5 decembrie 2011
Blank & Black
Hey, Black, ce crezi tu ca faci? Fugi de lume fugi de lumina te ascunzi intr-un vis si iti inchizi portita de aur ferecata cu o ghicitoare pe care nu o poate deslusi nici cel mai istet si mai nazdravan din copilasii pe care i-am preschimbat in spiridusi ai scanteilor?
Ce faci cu vremea? Te joci sturlubatic cu un manunchi de fulgere in clepsidre cu nisip de uitare si aroma de cafea.... mmm da imi amintesc prea bine de dulceata ta rosiatica si apetisanta cu aroma de floare diamantina... imi amintesc de pozele frumoase pe care mi le aratai cand te intorceai din calatorii insorite... dar unde ti-ai ascuns tu firea, oh, tu intuneric protector al povestilor nespuse, al cantecului nevazut..... Dezvaluie-mi soarta iar eu iti voi fi aproape.
Oh, Blank, tu fulg de nea stins si inocent... De unde sa-ti mai dau eu viata cand n-am putere sa mai ies in lumina de faclie? De ce m-ademenesti cu spiridusii tai , poem neterminat al deznadejdii, copil nepedepsit al fericirii... Pe unde calea mea s-o mai feresc de tine, comoara imbracata in cristal de gheata? Tu, mana rece si amagitoare, tu pata de inselaciune filozofica..... De ce sa fiu al tau rob pe veci oare? Nu vezi ca negura mi-e azi stapana? Nu vezi ca libertatea mi-a fost data? Facut-am rau acum in sihastrie vreau sa imi ispasesc pacatul cel etern dar lasa-ma sa dorm in coaja de copac, sa spun povestea mea unui drumet, si vantul martor tainic fie-mi el in vremi de noapte...... Ai strabatut in inima cu spada acum strabate-mi gandul cu povara caci tu distrugi ca tinta pentru a ta fala....
Black este rau omoara si distruge
Blank este doar un lup in chip de oaie
Black doar in inimi sabia infige
Blank speculeaza si sufletul taie.
Black nu gandeste el doar actioneaza
Blank mintea-ti joaca si apoi te-nvinge
Black stie lupta dreapta, virtuasa
Blank cu o vorba focul tot ti-l stinge.
Raul in chipu-i ni se-arata noua
Vrem sa fugim, de el spre a scapa
Dar lumea asta nu mai este noua
Greu e din viata viu sa poti pleca.
Fie subtile sau in minte-ti clare
Caile noastre trebui' stiute
Asa ajungi si te-ntrebi acum oare
Cum de-ai ajuns pe taramuri nevrute.
Raul subtil il domina pe-al falnic
Il face dintr-un rege cu faima un rob
Sa te feresti, sa te-ascunzi intr-o taina
Nu privi spre ceea ce-i rau, ci fii orb
Black se retrage in a sa povara
Moare in chinuri de rau bantuit
Blank ramane ca raul sa nu piara
Tu ocoleste-l de-l vei fi intalnit......
Ce faci cu vremea? Te joci sturlubatic cu un manunchi de fulgere in clepsidre cu nisip de uitare si aroma de cafea.... mmm da imi amintesc prea bine de dulceata ta rosiatica si apetisanta cu aroma de floare diamantina... imi amintesc de pozele frumoase pe care mi le aratai cand te intorceai din calatorii insorite... dar unde ti-ai ascuns tu firea, oh, tu intuneric protector al povestilor nespuse, al cantecului nevazut..... Dezvaluie-mi soarta iar eu iti voi fi aproape.
Oh, Blank, tu fulg de nea stins si inocent... De unde sa-ti mai dau eu viata cand n-am putere sa mai ies in lumina de faclie? De ce m-ademenesti cu spiridusii tai , poem neterminat al deznadejdii, copil nepedepsit al fericirii... Pe unde calea mea s-o mai feresc de tine, comoara imbracata in cristal de gheata? Tu, mana rece si amagitoare, tu pata de inselaciune filozofica..... De ce sa fiu al tau rob pe veci oare? Nu vezi ca negura mi-e azi stapana? Nu vezi ca libertatea mi-a fost data? Facut-am rau acum in sihastrie vreau sa imi ispasesc pacatul cel etern dar lasa-ma sa dorm in coaja de copac, sa spun povestea mea unui drumet, si vantul martor tainic fie-mi el in vremi de noapte...... Ai strabatut in inima cu spada acum strabate-mi gandul cu povara caci tu distrugi ca tinta pentru a ta fala....
Black este rau omoara si distruge
Blank este doar un lup in chip de oaie
Black doar in inimi sabia infige
Blank speculeaza si sufletul taie.
Black nu gandeste el doar actioneaza
Blank mintea-ti joaca si apoi te-nvinge
Black stie lupta dreapta, virtuasa
Blank cu o vorba focul tot ti-l stinge.
Raul in chipu-i ni se-arata noua
Vrem sa fugim, de el spre a scapa
Dar lumea asta nu mai este noua
Greu e din viata viu sa poti pleca.
Fie subtile sau in minte-ti clare
Caile noastre trebui' stiute
Asa ajungi si te-ntrebi acum oare
Cum de-ai ajuns pe taramuri nevrute.
Raul subtil il domina pe-al falnic
Il face dintr-un rege cu faima un rob
Sa te feresti, sa te-ascunzi intr-o taina
Nu privi spre ceea ce-i rau, ci fii orb
Black se retrage in a sa povara
Moare in chinuri de rau bantuit
Blank ramane ca raul sa nu piara
Tu ocoleste-l de-l vei fi intalnit......
marți, 29 noiembrie 2011
Nota
LLANTO din compunerea trecuta inseamna: jale, bocet, planset, uneori suspin (din lb spaniola) Eram datoare cu explicatia aceasta de la compunerea trecuta
miercuri, 16 noiembrie 2011
RING-RING/ BANG-BANG/CRAC/BUM!!!/SHHH...
Ring-Ring- argint/lingurita de argint...
Ring-Ring- lingurita de argint fina si muzicala atinge paharul de cristal cu un dulce sarut de melodie diafana ca o pulbere de mouse de ciocolata, in valtoarea unei amintiri cu parfum belgian.
Ring-Ring- clopotel, sunet de trezire, iluminare concentrare, memorare, anarhie, strigat, ceas, sfarsit de viata, capat de drum, fundatura...
BANG!!! S-a spart paharul de cristal.
Am spart paharul de cristal, am masacrat un sunet catifelat si l-am transformat intr-ul llanto de copil speriat, repezit, accidentat.
Bang!!
bang!!
BAANGG!! SE SPARG SUFLETE unul dupa altul cad pe podea cad de pe pamant in cer, cu aripi de organza fine ca sunetul, fine ca lumina, fine ca funditele sofisticate de pe cutia de bomboane, fine , atat de fine ca nu-i pot salva iar ei cad si iar cad cu sufletul pe cantar, cu inima deschisa, cu arterele insirate intr-un labirint de sentiment sangvin nedefinit.
BANG BANG BANG SI CRACK!! Se rupe sfoara care avea atarnata de ea o lingura de argint, se rupe firul de viata care ii tinea pe toti, se rup legaturile, se taie din interior, cearta si suferinta s-au despartit, s-au dezlipit s-au imprastiat in zare s-au transformat intr-un cantec trist de chitara spaniola la apusul rosiatic al pasiunii.
Oh, vai dar Crac nu s-a stins se pare ca undeva sentimentele exista si se cauta... iubirea si ura, patima si razbunarea intr-un colaj de nebunie misterioasa si iar se sparg pahare de cristal cu linguritele lor suparate parca, si iar un llanto si inca unul si inca unul si....
BUM!!! Fulgera tuna si ploua. Ploua abundent, torential, furtunos... Ploua si spala tot ceea ce a fost lasand in urma doar vapaia unui miracol de clestar inghetat.
Shhh... acum e liniste.... liniste calmanta..... liniste de somnifer... liniste eterna...
Ring-Ring- lingurita de argint fina si muzicala atinge paharul de cristal cu un dulce sarut de melodie diafana ca o pulbere de mouse de ciocolata, in valtoarea unei amintiri cu parfum belgian.
Ring-Ring- clopotel, sunet de trezire, iluminare concentrare, memorare, anarhie, strigat, ceas, sfarsit de viata, capat de drum, fundatura...
BANG!!! S-a spart paharul de cristal.
Am spart paharul de cristal, am masacrat un sunet catifelat si l-am transformat intr-ul llanto de copil speriat, repezit, accidentat.
Bang!!
bang!!
BAANGG!! SE SPARG SUFLETE unul dupa altul cad pe podea cad de pe pamant in cer, cu aripi de organza fine ca sunetul, fine ca lumina, fine ca funditele sofisticate de pe cutia de bomboane, fine , atat de fine ca nu-i pot salva iar ei cad si iar cad cu sufletul pe cantar, cu inima deschisa, cu arterele insirate intr-un labirint de sentiment sangvin nedefinit.
BANG BANG BANG SI CRACK!! Se rupe sfoara care avea atarnata de ea o lingura de argint, se rupe firul de viata care ii tinea pe toti, se rup legaturile, se taie din interior, cearta si suferinta s-au despartit, s-au dezlipit s-au imprastiat in zare s-au transformat intr-un cantec trist de chitara spaniola la apusul rosiatic al pasiunii.
Oh, vai dar Crac nu s-a stins se pare ca undeva sentimentele exista si se cauta... iubirea si ura, patima si razbunarea intr-un colaj de nebunie misterioasa si iar se sparg pahare de cristal cu linguritele lor suparate parca, si iar un llanto si inca unul si inca unul si....
BUM!!! Fulgera tuna si ploua. Ploua abundent, torential, furtunos... Ploua si spala tot ceea ce a fost lasand in urma doar vapaia unui miracol de clestar inghetat.
Shhh... acum e liniste.... liniste calmanta..... liniste de somnifer... liniste eterna...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
